Lăsaţi
grija, lăsaţi somnul,
Şi
nu vă jucaţi cu Domnul!
Nu-i
păpuşă, nu-i stafie,
Sfânt
a fost şi o să fie.
Ce
e, lume, aşa de greu,
Să
asculţi Cuvântul Său?
El
e blând şi iubitor,
Şi
te vrea cu El în cer.
E
frumos! E ca în vis!
El
te vrea în Paradis.
Îl
huleşti şi îl respingi,
Pentru
asta o să plângi.
Ţi-a
dat viaţa cu de toate:
Casă,
bani şi sănătate,
Şi
familie frumoasă.
Cine
aşa mai poate facă?
Cu
de toate te-a înzestrat,
În
trupul ce ţi l-a dat.
Să-L
asculţi şi să te rogi,
Şi
la El să te întorci.
Ai
umblat răzleţ ca vântul,
Şi
n-ai ascultat Cuvântul.
Cel
ce-i sfânt, primordial,
Să
fie pe primul plan.
În
orice top, orice concurs,
El
să fie cel mai sus.
E
exemplu, să-L urmezi,
Să-L
asculţi şi să te încrezi.
Te
iubeşte şi te aşteaptă,
Să-i
răspunzi cât mai degrabă,
Că
toate au un loc şi un timp,
De
El totu-i stabilit.
16.11.2014, ora 0, 05 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu