Acum
toţi să fiţi atenţi,
Vine
Semnul să-l vedeţi.
Stă
demult şi tot aşteaptă,
Să
vină, lumea să-l vadă.
Va
fi zdruncin, va fi dramă,
Când
la voi o să apară.
Se
va clătina pământul,
Şi
va bate tare vântul.
Va
fi zgomot, va fi groază,
Ca
noaptea va fi în amiază,
O
bubuitură mare,
Vă
va da jos din picioare.
Va
fi mare hărmălaie,
Mulţi
vor striga în gura mare,
De
spaima ce se va petrece,
Că
nu vor avea unde a merge.
Semnul
e deasupra voastră,
Va
pătrunde-n orice casă,
Fie
beton, cărămidă;
Va
fi plină de lumină,
În
pământ cât şi în apă,
La
fel, în inima voastră.
În
minte nu va mai fi umbră,
Va
fă ştearsă de lumină.
Orbii
atunci or să vadă,
Şi
muţii vor sta de vorbă.
Cei
cu inima de piatră,
Vor
muri sau face gheaţă.
Tatăl
sunt ce îţi vorbesc,
Eu
am vrut să te trezesc.
E
târziu şi este noapte,
E
aproape trei jumate.
Ca
acum, la acest timp,
Niciodată
nu ai scris.
De
ce spun de ora trei?
Că
cei ce sunteţi ai Mei,
Vă
rugaţi la ora trei.
Sunt
şi buni, mai sunt şi răi.
Însă
noaptea a voastră rugă,
Pân’
la Mine o să ajungă.
O
ascult, vă dau răspuns,
Că
trimit Semnul de sus.
Cei
ce ştiţi şi cei nu ştiţi,
Pe
Mine când Mă primiţi,
Cum
va fi? Ca din senin,
Cum
v-am spus, ca hoţul vin.
Voi
să fiţi pregătiţi,
Pe
Mine când Mă primiţi,
Cât
în inimă şi-n casă,
Şi
toată planeta voastră.
Copile,
unde ţi-e gândul?
Că-i
de la Mine Cuvântul.
De
asta scrii de mult timp,
Mai
că nu ţi-i de crezut.
Să
crezi de această dată,
Că
nu va fi amânată.
Nu
spun ziua şi nici ora,
Şi
nici nu vă duc cu vorba.
Cum
cu Noe şi cu Lot,
Şi
atunci la fel a fost.
Arca-i
gata, apa vine,
Câţi
or vrea în ea să intre?
Şi
de foc atunci cu Lot,
Le-am
spus să se pregătească toţi,
Cum
lui Iona la Ninive,
Tot
cu post şi rugăciune;
Doar
atunci au ascultat,
De
Iona şi împărat.
S-au
rugat intrând în sac,
Fără
apă. Nici mâncat,
Cu
post, rugă i-am salvat.
Cu
voi la fel pot să fac,
De
ascultaţi, vă rugaţi,
Cu
post, în genunchi să staţi.
Că
Eu nu glumesc cu voi,
V-aţi
făcut leneşi şi răi.
Nu
vă place ce vă spun.
Cât
de tare o să tun!
Şi
mai tare o să trăsnesc,
Ca
să pot să vă trezesc!
Nimic
nu vă deranjează,
Fie
vânt sau fie lavă.
Voi
staţi cum o lipitoare,
Fie
umbră, fie soare.
Gândul
vostru e răzleţ,
La
tv sau internet.
Între
voi nu mai vorbiţi,
Aţi
uitat să vă iubiţi.
Că
iubirea-i de la Mine,
Ce-am
creat-o pentru lume.
Iertare
între voi şi de la Mine,
Să
cereţi când Semnul vine.
V-a
vorbit Sfânta Treime,
Prin
profet că Semnul vine.
Fiţi
în veghe, mintea trează,
Va
fi noaptea în amiază.
9.11.2014, ora 03,52 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu