Ce mesaj şi ce târziu!

Se apropie şi vine,

Semnul grabnic peste lume!

La doisprezece fix te-am trezit,

Despre asta să te anunţ:

Isus coboară pe pământ,

În Semnul care luminând,

Aducând vestea cea mare,

Că poate sau nu a avea scăpare,

Orice bărbat, femeie sau copil,

Faţă în faţă cu Isus vorbind,

O pătrime dintr-o oră,

A sta cu lumea de vorbă.

Spune lumii, ce eşti mesager,

Că nu tu, vă spun cei din cer:

Voi veni când nu veţi şti,

Cum dormeai, şi ea va dormi.

-Da, Doamne, dar acum m-am trezit,

Prin scris ca să-ţi dau răspuns.

A fost o mângâiere, alinare,

Că m-ai trezit, săltat în picioare.

Stând pe scaun lângă masă,

Cu creionul, hârtia în faţă,

Câteva nopţi, Doamne, n-am dormit,

Cu Tine scriind le-am petrecut.

Veştile acum sunt bune,

Când anunţi această lume,

Dar nu cum pot fi cele de mâine,

Cu cip, prigoană, război, foame, sânge.

Ce mesaj şi ce târziu,

M-ai trezit, Doamne, ca să scriu!

-Ţi-am spus de ceas, doisprezece fix,

Aşa toate au un loc şi un timp.

S-a împlinit ce profeţii au scris,

Şi ce scrii tu în acest timp la sfârşit.

A despărţirii timp a trecut,

De anul care v-a fost dăruit.

În acesta care aţi trecut,

Vă anunţ prin acest salut,

Că nu veţi mai număra ani, zile,

Totul în nou  să se schimbe,

Om, pământ, apă şi natură.

Veţi trece de timpul de pe urmă,

În alt cer, pe alt pământ,

Aşa cum pe cruce v-am promis.

Domnul Domnilor şi Regele Regilor,

La miezul nopţii v-a spus tuturor,

Prin profetul care lasă scris:

Numele va rămâne. El va pleca sus.

            marţi 3.01.2017, ora 0,53 Anton Ciobanu