Cum
tu nu vrei să ştii, lume,
Ce
Domnul mereu îţi spune,
Şi
insistent El te roagă,
Să
salvezi soartă şi viaţă,
Cea
de aici şi cea următoare,
Crezând
cuvintele Sale!
Prin
ce spune, El nu minte,
Celor
care vor s-asculte.
E
un Tată atât de bun,
A
fiecărui copil!
A
se îndepărta nu vrea,
Ci
pe toţi în turma Sa.
Voi,
copii, ce aveţi Tată,
Şi
de sus El vă veghează,
Cum
v-a trimis, aşa vrea,
Ca
să-i fiţi alăturea.
Vedeţi
unde s-a ajuns?
Urmează
cipul de pus,
Să
apese, să te vadă.
Şi
cum vrea, aşa te poartă,
Ce-ţi
arată ca să vezi,
Şi
unde vrea el să mergi.
E
şiret şi e discret,
Aşa
zis inteligent,
Că
lucreză în ascuns,
Cum
pe jos, aşa pe sus,
Cum
cu omul şi-n natură,
Vrea
ca totul să distrugă.
Dă
cu praf şi cu aromă,
Că
îţi vine greaţă, vomă,
Te
ustură ochii şi gâtul,
Şi
mai lent tu laşi pământul.
Pe
ce ai strâns, ai avut,
Va
fi stăpân Anticrist.
Ăsta-i
timpul, asta-i vremea,
Rezolvând
tot tabachera. (telecomanda)
Cu
viaţa, mâncarea, apa,
Va
lucra telecomanda,
Ce
va fi la Anticrist,
Te
face din vesel, trist.
Îţi
va arăta aşa multe,
Toate
frumoase, plăcute,
Cu
gust nemaipomenit,
Mimat
ce acum am scris.
Veţi
zbura sau veţi pluti,
Prin
ceea ce veţi privi,
Că
nu tu, gândul te poartă,
Şi
tot din telecomandă.
Asta
de acum aşteaptă,
Pe
lumea de pe planeta noastră:
Vei
mânca şi vei bea,
Ceea
ce-ţi va arăta,
Nu
cuţit, nu furculiţă,
Nici
farfurie golită.
Asta
tot de la distanţă,
Şi
tot din telecomandă.
Mergând,
ai să cazi jos,
Mâncând
ce-ai văzut frumos,
Din
reclamă, nu din faţă,
Şi
nu ca acum pe masă,
Să
iei dintr-o farfurie,
Fie
zeamă sau piftie.
Cam
aşa filmul arată,
Cum
telecomanda poartă,
Până
când în ţarc ajungi.
O
să râzi în loc să plângi,
Învârtindu-te
‘năuntru,
Ca
să-ţi implanteze cipul.
Sau
pe mână, sau pe frunte,
Te
înseamnă ca pe vite,
Să
fie sigur pe tine,
Că
te-a luat în a lui lume.
Spune
adio de pe acum,
Că
lucrarea e pe drum,
Şi
vine la toţi la poartă,
La
uşă; va intra în casă.
Nu
vei şti, nu vei vedea,
Doar
cu drone va lucra,
Cum
cu poze şi îndemnul,
Pe
veci să accepţi infernul.
Să
fii, omule, atent,
La
ce-i nou, inteligent,
Că
şi un pix te poate face,
A
pleca fără a ‘ntoarce.
Sunt
ce cu telecomanda,
După
colţ deschide poarta,
Cum
un băiat sau o fată,
Deschizând
braţele aşteaptă,
Să
intre în ogradă, casă.
Ce
a ajuns viaţa noastră:
Să
avem şi să privim,
Ceea
ce nu-ţi trecea prin gând!
De-i
pe pat sau toaletă,
Acum
totu-i din brichetă,
Şi
la geam, şi la perdele,
Dând
deoparte şi un perete.
Şi
aşa cu telecomanda,
Va
muta casa, ograda.
Pe
tine, om, te va duce,
Cum
cu gândul vei ajunge.
De
ai ceva nou, inteligent,
Prin
casă, apartament,
De
n-ai card şi numeri bani,
Sau
dacă te uiţi pe geam,
Acum
vede de la NASA,
Cu
ce ai dotată casa.
Că-i
de spălat sau mâncat,
Live
transmite, netruncheat.
Dacă
stai cumva la masă,
Sau
dacă umbli prin casă,
Eşti
vizat şi urmărit,
De
la NASA eşti privit.
Ce
cumperi te urmăreşte,
De
e jos sau pe perete,
Că
şi-n paşaport te ascultă,
De
intri sau ieşi pe uşă.
Stau
pe caii cei frumoşi,
Proaspăt
ţeselat, lucioşi.
De-i
nevoie le mai pune,
La
căpăstru, la copite,
Zurgălăi
şi pinteni noi,
Ce
pot ei, nu veţi şti voi.
E
de acum timpul când gaşca,
Nu
mai umblă cu caleaşca,
Totul
este din buton,
Tot
mai sus, în primul top.
Toată
lumea s-a împărţit,
Doar
în două, nu mai mult.
S-a
ajuns când tot depinde,
Unde
vreţi de a ajunge,
În
care top, clasament:
Vreţi
în iad sau sus în cer?
Încă
o noapte n-am dormit,
Domnul
spune să las scris,
Totul
cum ar fi o frază,
Cum
a fost şi ce urmează.
Să
mă culc nu are rost,
După
scris, de acum mă rog,
Că
la slujbă plec îndată,
Cea
din zori, de dimineaţă.
Doamne,
pe noi ne ajută,
În
această viaţă scurtă,
Şi-n
cea veşnică a ajunge,
Ca
să fim mereu cu Tine.
Sunt
mai multe la un loc,
Pentru
un ţel şi un top,
Că
acum Domnul ne arată,
Ce-i
bun, omul să aleagă.
Ce
scriu, nu sunt baliverne,
Domnu-i
sus, ştie şi vede.
El
mi-a spus şi acum îmi spune,
Ca
să ştie întreaga lume.
miercuri, 4.01.2017, ora 04,40 A Ciobanu
http://www.secretulcunoasterii.ro/video-tot-mai-crezi-ca-tehnologia-lucreaza-pentru-tine-iata-de-ce-te-inseli/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu