E timpul de întors acasă

        

        -Doamne, s-a îngrijorat lumea,

         Cum vede şi ce-i acuma.

         -E începutul dintr-o frază,

         În ce de acum urmează,

         O frază din multe cărţi,

         Urmează tot să vedeţi.

       E vorba de Sfânta Carte,

       Ca totul să se desfăşoare,

       Şi de la aceşti profeţi,

       Ce de Mine au fost aleşi,

       Ca să scrieţi, să vorbiţi, 

       De Cuvântul Meu cel Sfânt.

Pân’ nu bag groaza în voi,

Nu vă întoarceţi înapoi,

În familie, acasă,

Unde-i bine şi-i frumoasă.

Aţi lăsat, aţi părăsit,

Prin lume v-aţi împânzit,

Ca să vă faceţi un rost,

Însă-i timpul de întors,

În ţara ce v-aţi născut,

Şi-n locul care aţi crescut.

De ce strig acum la voi,

Să vă întoarceţi înapoi?

Îndată totul blochez,

Cu troiene şi nămeţi,

De foc, apă şi îngheţ,

N-a mai fost ce-o să vedeţi.

Tatăl sunt ce la voi strig:

Ascultaţi cuvântul Sfânt,

Că El bate şi El iartă,

Pe cel rău rău şi cel se roagă.

Aţi început să vedeţi

Pe unde şi cum lucrez?

Când v-am  spus să vă treziţi,

Eu am spus, Eu auzit.

Iată cum vorbele Mele,

Priviţi sau sunteţi în ele.

Nu ai cum să fugi, să scapi,

Nămeţi vor fi tot mai ‘nalţi.

De cum bate acum vântul,

Va porni spre voi pământul.

Munţii se vor împânzi,

Şi totul voi netezi.

De au fost cu brazi, de piatră,

Va fi drept în faţa voastră.

Văi şi gropi la fel le fac:

Neted, curat, nivelat.

În beznă vă voi lăsa,

Internetul anula,

Şi pe unde apa trece,

Fie caldă, fie rece,

N-o mai curge, n-o mai fi,

Că şi apa voi opri.

Fac totul ca în pustiu,

Ca să ştiţi că Eu sunt viu.

Pentru acum, doar atât,

Prin Anton ce lasă scris,

 Că el Mă ascultă, scrie,

Şi cu post, şi rugăciune.

Faceţi de cum face el,

Ajungeţi şi voi în cer,

Cum pe cruce acel tâlhar,

Într-o clipă-n cer din iad.

             8.01.2017, ora 17, 20 Anton Ciobanu