Să fim un tot

Doamne, mereu scriu, într-una,

Că e noaptea, că e ziua.

Aproape zilnic am scris,

Tot ce am primit de sus.

Sunt pe scaun lângă masă,

Ca de fiecare dată.

Ceva am mai recitit,

Aud:”Lasă, ai de scris”.

Luat pixul şi început,

Că cerul vrea de vorbit,

Lumii de pe acest pământ,

Că totul s-a hotărât.

Pe Fiul trimite Tata,

Cu Semnul şi cu spovada.

Şi Duhul vine cu grăbire,

Pentru cei aleşi, răpire.

E un timp aşa intens,

Şi lumea în mare stres.

Peste tot e hărmălaie,

Cum în sus, aşa la vale.

E agitaţie cumplită,

Până-n următoarea clipă,

Ce urmează s-o trăiţi,

Şi Semnul toţi să-l priviţi,

Că va fi plin de lumină,

Şi de căldură divină,

Ce şi-n oase va pătrunde,

Nimc nu se poate ascunde.

Eu scot totul la iveală,

Cum ’năuntru şi pe afară;

Ridic tot la suprafaţă,

Din întreaga voastră viaţă,

Şi cu bune, şi cu rele,

Mai  mari sau mai mărunţele.

V-am spus de atâtea ori,

De-Mi cereţi, Eu vă iert tot.

Tu aproape zilnic scrii,

Să ştie lumea cum ştii.

Vor citi acum şi îndată,

Când va fi lumea cealaltă.

După Semn, după răpire,

Atunci vor citi de tine,

Că va fi o perioadă,

În care lumea se-ntoarcă,

La credinţă, la porunci.

Cât de greu va fi atunci!

Lupta va fi tot contrară,

Ce-or scăpa sau or să moară.

Va fi greu, va fi cumplit,

De cum va fi pe pământ,

Dar credinţa va învinge,

Focul de tot se va stinge.

Cei rămaşi până la urmă,

Când va fi numai o turmă,

Vor lupta ca pe redută,

Tot pe coate şi pe burtă.

Va fi greu, straşnic de greu,

De ajuns la apogeu!

Va fi tărăboi ca-n bâlci,

N-o să ştii unde te duci.

Va fi de nedescris,

Cum pe jos, aşa pe sus,

Şi va fi răscolit totul,

Cum cerul, aşa pământul.

Nu-i cum altfel, doar aşa,

Să se împlinească Scriptura.

Timpul care a trecut,

Din acela v-am scăzut,

Care a rămas după Semn,

Să vă salvez din infern.

Vă iubesc de cum nu ştiţi,

Ca la Mine să veniţi,

Să fim doar numai o turmă,

Şi pe veci toţi împreună.

E Tatăl ce vouă spune,

Aşa multe în aste zile,

Că se termină pachetul,

Cu toate. Şi internetul.

Să aveţi apă şi mâncare.

Că e mare sărbătoare,

Cum n-a fost şi n-o să fie,

Cu tristeţe, bucurie,

Şi mari strigăte atunci,

Între voi, îngeri şi sfinţi.

I-am trimis de pe acum,

Să vă scape de surghiun.

Falsul şi cu Anticristul,

Vor ca să vă pună cipul.

Nu vă temeţi! Cu credinţă,

Veţi obţine biruinţă.

De credinţă, vă lăsaţi,

De cip voi n-o să scăpaţi.

Vă îndemn de pe acum:

Nu vă abateţi din drum!

Veţi avea-n faţă lumina,

Atât noaptea cât şi ziua,

Că Duhul o să vă poarte,

Şi calea o să v-arate.

Nu-L abandonaţi deloc,

Veţi trece prin apă, foc.

Vă duce pân’ la liman,

Ca să scăpaţi de duşman.

Ascultând şi cu credinţă,

Ne întâlnim în poieniţă.

Vă aştept, sunt pregătit,

Ca în braţe să vă strâng,

Ce sunt Tatăl Creatorul,

Care-i viaţa şi izvorul,

A toate şi tot poporul.

Cu Duhul şi cu Feciorul,

Cu Mama lui şi a voastră,

Ce vrea să vă adune în braţe,

Cerul întreg pe voi v-aşteaptă,

Cum nu a mai fost niciodată,

Împreună la un loc,

Ca noi toţi să fim un tot.

                               19.11.2014, ora 17,39 Anton Ciobanu