Ce s-a scris, acum vedeţi!

Ai făcut această, lume,

Doamne, cu a Ta minune.

Ai dat viaţă, ai dat trup,

Omului cu al Tău chip.

Ce uşor s-a lăsat dus,

Şi-n capcană a căzut!

Poruncă e vorba Ta,

Lumea de a asculta.

Dacă nici acum la urmă,

Nu ascultă a Ta poruncă,

Ca timp fiind puţine zile,

Sau poate au rămas clipe,

O să bâzâie, să zboare,

Rachete şi avioane.

Aşa ca un furnicar,

Va fi cerul încărcat.

Se vor ridica, vor cade,

Rachete şi avioane.

Va fi un haos total,

Pe pământ va fi ca-n iad,

Lume, ce n-ai vrut s-asculţi,

Şi să te rogi în genunchi,

Să posteşti aşa cum poţi,

Nu zile la rând sau nopţi.

Ţi-am dat pâine, ţi-am dat apă,

Nu ţi-am dat nici o povară,

Să ridici, să cari ceva;

Doar după puterea ta.

Voinţa îţi aparţine,

Ca să alegi rău sau bine.

Vedeţi vremea? S-a dus timpul,

Şi iată, vedeţi sfârşitul:

Iadul e unde-i război, foc,

Raiul unde-i rugă, post.

Pe cei care cară-n spate,

Crucea lumii cu păcate,

Eu i-am separat de lume,

Neascultând ce vă spune.

Ei scriu ce le spune cerul,

Voi nu înţelegeţi misterul,

Cum se poate şi oricând,

Domnul unora vorbind.

Au fost aleşi dinainte,

De-a veni la voi în lume.

Sunt cu voi şi îi vedeţi,

Pe pământ, dar sunt în cer.

Purgatoriul l-au trăit,

Ceea ce voi n-aţi văzut.

Nu le ştiţi traiul, nici viaţa,

Cât de aspră le-a fost soarta.

Au tăcut, răbdat, cărat,

Suspinând au lăcrimat.

Voi vă plimbaţi în voiaje,

Ei vă transmiteau mesaje,

Că timpul e foarte aproape,

Şi să mai lăsaţi deoparte,

Distracţii, plimbări, aventuri,

Cu apucături de nebuni.

Unde aţi citit? Cine v-a spus,

Astea vouă de făcut?

Din al Meu suflu, cuvânt,

Omului i-am dat viaţă, trup,

Să umble şi să trăiască,

Pământul să-l stăpânească.

Iată omul ce-a făcut,

Mâncând din pomul oprit!

Aşa omul s-a lăsat,

De satana înşelat;

Peste tot, la fel şi azi,

Şi are mulţi camarazi.

Şi-a consolidat armata,

Cu oferte mărind gloata.

Lumea aleargă în vânt,

Nu mai alege ce-i bun.

Ce vede, i se arată,

E bun tot ce-i iese în faţă,

Că reclama bate toate,

Cu bio de sănătate,

Uite aşa satana înşelând,

Ca atunci din măr muşcând.

Vreţi bio sau căutaţi?

La asta nu mai visaţi,

Că natura, pământul, apa,

Le-a cuprins toate otrava.

Voi trăiţi că doar Eu vreau,

Să vă las viaţa, n-o iau,

Că eraţi plecaţi demult,

Cum pădurile pe munţi.

Era demult gol pământul,

De nu-Mi respectam cuvântul,

Cum a fost scris de profeţi,

Şi-aceştia cu voi aveţi.

Cum am spus la început,

La fel şi acestora spun:

Că e gata, s-a umplut,

Şi ca vreme, şi ca timp,

Şi în Ierusalim Templul.

Urmează a fi banchetul,

Că e gata, pregătit,

Cum de profeţi a fost scris.

marţi, 31.01.2017, ora 19,12 Anton Ciobanu