Îi salut cu multă iubire pe
dragii ascultători acum, către sfârşitul perioadei pascale când, ca un acord
simfonic dumnezeiesc de final, ne pregătim pentru venirea Duhului Sfânt.
Dar, oare, ne pregătim
într-adevăr pentru venirea Duhului Sfânt? Sau permitem să curgă timpul,
anotimpurile, aşa cum facem de obicei, iar sărbătorile să vină şi să plece,
gândindu-ne că totul merge ca şi până acum, fără nici o schimbare, să zicem,
mai radicală? Dar anul acesta va fi altfel, spun profeţii şi vizionarii. De
altfel şi profeţiile de la Akita au vorbit despre această perioadă, nedând nici
o dată mai precisă. Există însă, în zilele noastre, profeţi care restrâng
cercul, comunicând şi ani, dar nu zile sau ore. Acest lucru este de înţeles,
întrucât natura noastră umană ar fi şocată dacă am cunoaşte mai exact data şi
ora unor schimbări radicale fizice şi sufleteşti. În schimb, cunoaşterea mai îndeaproape a unui anumit
timp, ne îndeamnă pe mulţi dintre noi spre o sfântă seriozitate şi ne îndreaptă
spre o cale a convertirii reale. Eu însumi cunosc mai multe cazuri, printre
semenii mei, care au trebuit să părăsească această viaţă într-un timp
scurt, fie din cauza unei boli, fie din alte motive. Atunci când li s-a
comunicat acest apropiat sfârşit, şi anume, că viaţa lor pământească se
măsoară de acum înainte doar în săptămâni, atunci, după câteva zile de criză
sufletească au fă-cut o introspecţie serioasă şi au părăsit această lume
împăcaţi cu Dumnezeu.
În zilele noastre, revine în mod
repetat acel slogan potrivit căruia apariţiile în care Domnul Isus sau Sfânta
Fecioară comunică date nu sunt veridice. Această afirmaţie este eronată şi nu
este de nici un folos, cel mult pentru a ne determina să ne dezicem de orice
intervenţie divină extraordinară. Dumnezeu
poate să comunice un moment de timp, şi chiar o face, indicând date mai
apropiate. Face asta pentru că ne iubeşte şi nu vrea osândirea nimănui. Nici nu
ar fi un Tată iubitor dacă nu ne-ar atenţiona asupra pericolelor pe care le-a
născocit viclenia satanei. Cel care răsfoieşte des paginile preţioase ale
Bibliei, ştie că profeţiile, aproape fără excepţie, vorbesc de anumite perioade
certe, revelând secrete atât unor persoane cât şi unor comunităţi.
Din cauza timpului limitat al
acestei emisiuni, voi aminti doar câteva exemple, dar îl îndemn pe fiecare
dintre dumneavoastră să ia în mână Biblia şi să o răsfoiască cu atenţie pentru
a se convinge de pedagogia minunată a lui Dumnezeu, care este îndreptată în mod
explicit spre mântuirea sufletelor. Cunoaştem cu toţii, din Vechiul Testament,
relatarea despre potop, atunci când Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să
construiască o arcă uriaşă, deoarece Cerurile vor pedepsi acea generaţie păcătoasă
prin revărsarea apelor. Când arca a fost
gata, Domnul i-a spus lui Noe: „Căci după încă şapte zile voi face să cadă
ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi pierde
de pe faţa pământului toate fiinţele pe care le-am făcut”. Putem citi aceste rânduri în capitolul 7
din Cartea Genezei. Iată un moment, în timp, foarte apropiat. În Noul Testament, Domnul Isus, pe lângă
faptul că prevesteşte apropiata distrugere a Ierusalimului, mai prevesteşte şi
lepădarea lui Petru, trădarea lui Iuda şi am mai putea continua. Iar Sfântul
Paul profeţeşte în Milet, creştinilor adunaţi acolo, veniţi chiar şi din Efes
ca să se întâl-nească cu el, că nimeni dintre cei prezenţi nu îl va mai vedea.
Vezi capitolul 20 din Faptele Apostolilor.
Din păcate şi pentru noi este
valabilă judecata învinuitoare, prin care Domnul Isus i-a mustrat pe farisei
când ei s-au îndoit de învăţăturile referitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.
Citez din capitolul 22 al Evangheliei lui Matei: „Voi rătăciţi pentru că nu
cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”. Domnul Isus le-a spus
vizionarilor, de mai multe ori, că aceste profeţii extraordinare, aceste haruri
nu pot fi pricepute fără harul lui Dumnezeu, judecând doar cu mintea omenească.
Pentru a mă face înţeles voi fi mai concret.
Omul care nu se deschide în faţa lui Dumnezeu, fiindcă marea parte a vieţii
sau, poate, întreaga viaţă de până acum şi-a petrecut-o în păcate de moarte, nu
va putea înţelege lucrurile Cereşti, deoarece din viaţa lui lipseşte Sfântul
Duh. Un astfel de om vede lumea total diferit faţă de un credincios care este
în stare de har şi, astfel, deţine lumina şi călăuzirea Duhului Sfânt. Referitor
la aceasta, Biserica noastră are o învăţătură
sigură, care este clădită pe revelaţie. Eu aş cita acum doar din capitolul 2 al
primei scrisori către Corinteni a Sfântului Apostol Paul, care întăreşte cele
susţinute anterior: „Iar noi nu am primit duhul lumii, ci am primit Duhul
care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem darurile care ne-au fost date de
Dumnezeu”. După părerea mea, nici că s-ar putea vorbi mai clar de atât.
Aşadar, dacă îţi trăieşti zilele vieţii tale în stare de har sfinţitor, atunci
eşti un templu al Duhului Sfânt, deoarece El trăieşte în tine şi, astfel,
recunoşti darurile lui Dumnezeu, indiferent că sunt daruri fireşti sau
supranaturale. Aici se găseşte explicaţia, de ce mulţi creştini, chiar şi
dintre cei consacraţi lui Dumnezeu, nu recunosc harurile deosebite ale lui
Dumnezeu. Sfântul apostol Paul continuă: „Omul numai cu firea lui nu
acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie şi nu le
poate cunoaşte pentru că acestea trebuie judecate în mod spiritual”.
Întrucât, pentru ei acestea sunt o nebunie, ei desconsideră apariţiile cu un
simplu gest al mâinii, spunând următorul slogan binecunoscut: „totul este doar
scamatorie, praf în ochii proştilor”.
Prietene, nu este aşa. Apariţiile
nu sunt o scamatorie, o înşelăciune, ci sunt daruri extraordinare ale lui
Dumnezeu, date în sprijinul mântuirii noastre. Aşadar, trăgând concluziile finale despre cele spuse până acum, dacă
vrei să recunoşti planul de mântuire a lui Dumnezeu, în ceea ce te priveşte pe
tine şi întreaga omenire, trebuie să fii în starea harului sfinţitor şi trebuie
să ceri continuu conducerea şi lumina Duhului Sfânt. În legătură cu cele
spuse, mai citez doar un gând din scrierile sfântului episcop Ilarie,
intitulate „Sfânta Treime”: „Capacităţile trupului omenesc sunt inactive dacă
lipsesc cele ce îl fac să funcţioneze: dacă nu există sursă de lumină, atunci
nu ne putem folosi ochii, dacă nu vine nici un cuvânt sau un sunet, atunci nici
urechea noastră nu îşi poate îndeplini menirea. Tot aşa este şi cu sufletul
omenesc: dacă prin credinţă nu se adapă
din darurile Duhului Sfânt, atunci, deşi el are capacitatea de a-L cunoaşte pe
Dumnezeu, nu va atinge lumina cunoaşterii”.
În mai multe mesaje, Domnul Isus
ne atenţionează, cu severitate, să nu
criticăm şi să nu punem piedici în calea vizionarilor, pentru că vom fi aspru
pedepsiţi. Dacă te îndoieşti sau îţi este de-a dreptul imposibil să înţelegi
intervenţiile supranaturale ale lui Dumnezeu, atunci rămâi tăcut. Roagă-te şi
cere Duhului Sfânt să-ţi arate adevărul, dar sub nici o formă nu se cuvine să
împiedici intervenţia supranaturală, la nivel global, a lui Dumnezeu, care este
îndreptată spre salvarea sufletelor de la osânda în iad. Potrivit mesajelor
Domnului Isus, noi suntem generaţia cea
mai depravată şi cea mai mare parte a omenirii mărşăluieşte către osândă.
Acesta este motivul pentru care
Domnul trimite în lume atât de mulţi vizionari, deoarece nu vrea să piardă pe
nimeni. Vrea să salveze fiecare suflet, deoarece aşa cum spune El – fiecare suflet este preţios
în ochii Săi. Akita este o piatră de
hotar în lumea apariţiilor şi îşi păstrează actualitatea atât în ceea ce
priveşte urgenţa convertirii, cât şi pedepsele promise.
Ceea ce este deosebit de
interesant în mesajele apariţiilor actuale este că Domnul Isus face de mai
multe ori referire la apariţii recente sau la cele care sunt încă în curs de
desfăşurare. Astfel face şi în cazul Akita, de exemplu, prin aceasta dorind să
sublinieze actualitatea mesajului ei.
Acum să ascultăm câteva din
aceste mesaje. În data de 10 decembrie 1995 Domnul Isus îi spune Vassulei Ryden: „Eu sunt Învierea şi voi însufleţi
tot ceea ce am scris prin intermediul mâinii tale, pentru ca tot omul să ştie
că mesajul adevăratei vieţi în Dumnezeu nu este scris de trup, ci de duhul harului.
Nu vei simţi întunecimea şi chinul pentru că te ascund în Preasfânta Mea Inimă.
Suflet mic, fă să se audă glasul Meu maiestuos şi nu te speria de gălăgia din
jurul tău. De pe buzele Tatălui Meu, supărarea se revarsă nestăvilită din cauza
păcătoşilor care nu se căiesc pentru păcatele lor. Îşi va arăta mânia prin
străfulgerarea focului nimicitor, aşa cum, nu de mult, a adus-o la cunoştinţa
voastră, prin Mama voastră Cerească, la Akita”.
Într-un alt loc Sfânta Fecioară spune: „Pe mine m-a trimis
Cel Preaînalt pentru a vă atenţiona şi, cu blândeţe, să vă aduc pe calea cea
bună. Dar generaţia voastră nu şi-a făcut loc în inima Sa pentru Noi şi nu ia
în serios cuvintele Noastre nici până în ziua de azi. Veţi vedea că, în curând,
veţi culege ceea ce aţi semănat.” Tot prin
Vassula se aminteşte, în data de 3 iunie 1988, şi despre Medjugorje. Citez: „Satana seamănă sămânţa confuziei pentru a
denatura adevărul. Printre grâu seamănă neghină şi vă dezorientează. Este
mânios pe mesajele de la Medjugorje şi, de aceea, încearcă să dezorienteze pe
toată lumea şi încearcă să demonstreze că acele lucrări dumnezeieşti nu provin
de la Mine.”
În data de data de 19 februarie
2011, la orele 15:00, Domnul Isus i-a spus profetei irlandeze următoarele:
„Toate profeţiile de până acum, care au fost primite de vizionarii
binecuvântaţi de la La Salette, Fatima şi Garabandal, acum se vor împlini în
văzul tuturor. Pentru toate miile de credincioşi care cunosc şi acceptă aceste
profeţii, să ştiţi că Eu, Mântuitorul vostru, vă chem acum pe fiecare dintre
voi să vă rugaţi pentru sufletele lumii întregi. Deschideţi-vă sufletele încă o
dată în faţa acestor noi mesaje. Ele sunt ultimele mesaje de acest fel pe care
le dau tuturor copiilor Mei, înainte de a mă întoarce ca să-i judec.”
Urmează un nou citat de la
Vassula: „Vassula, timpul se apropie, se
apropie tot mai mult. O, veniţi la Mine, dragii Mei. Eu sunt Calea, Adevărul şi
Viaţa. Veniţi la Mine până mai este timp, până când iarba mai este verde şi
copacii mai înfloresc. O, veniţi la Mine, vă iubesc foarte mult, întotdeauna
v-am iubit, chiar şi în pofida răutăţii şi a păcatelor voastre. Creaţie, de ce
vă aruncaţi cu atâta uşurinţă la picioarele satanei? Creaţie, întoarce-te la
Mine până ce mai adie vântul de primăvară şi mai este timp pentru convertire.
O, Vassula, aproape s-a împlinit timpul, este foarte aproape de voi ceea ce
trebuie să vină.”
Referitor la aceasta, Vassula a spus următoarele: „În timp ce
Isus îmi spunea aceste cuvinte, am văzut, într-o viziune inte-rioară, un vânt
puternic otrăvitor, care a suflat peste noi şi peste natură, lăsând moarte
peste tot în urma sa. Tot ce a fost atins a murit.”
Am citat doar câteva mesaje,
dintre sutele existente, şi care concordă aproape cuvânt cu cuvânt. Aşadar,
nici acest lucru nu este întâmplător. Cei care studiază mesajele spun cu toţii
că sunt ceva foarte serios, chiar dacă, deocamdată, nu putem pricepe cu mintea
noastră omenească acel viitor care se înfăţişează în aceste mesaje. Au mai fost
asemenea cazuri în istoria mântuirii. Oamenii şi-au închipuit altfel naşterea
lui Isus, activitatea Lui publică şi faptele care au dus la mântuire. Din
păcate şi acum va fi la fel. După toate cele spuse, este potrivit şi vrednic să
încheiem seria evenimentelor de la Akita cu ultimele fraze ale scrisorii
circulare date de episcopul John Ito:
„După multă şi îndelungată
rugăciune şi după o serioasă chibzuinţă, eu, ca episcop de Niigata, trag
următoarele concluzii finale: În urma investigaţiilor care durează până în ziua
de azi nimeni nu poate nega caracterul supranatural al seriei de evenimente de
la Akita, negăsindu-se nici un element care să fie în contradicţie cu
învăţăturile Bisericii catolice sau cu bunele moravuri.”
Dragii mei ascultători, cu aceste
cuvinte eu îmi iau rămas bun şi închei această emisiune cu unul dintre mesajele
Sfintei Fecioare pe care l-a transmis la Akita:
„Dragii mei copii, Eu sunt Mama
voastră. Vă iubesc foarte mult şi vă îndemn cu stăruinţă să vă rugaţi. Dragii
mei copii! Vă chem neîncetat, chiar dacă v-aţi îndepărtat mult de inima Mea.
Sufăr pentru fiecare dintre voi, cei care v-aţi îndepărtat. Vă rog,
abandonaţi-vă în totalitate lui Dumnezeu şi trăiţi în concordanţă cu mesajele
pe care vi le dau Eu.”
Emisiune difuzată în data de 28
mai 2012
A zecea parte din cartea "Deschidere către lumea
apariţiilor",autor pr Selymes Josef
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu