Dumnezeu lumii vorbeşte

Aşteptaţi demult, copii,

Aceste timpuri târzii,

Să trăiţi şi să vedeţi,

Semnul cum coboară jos,

Că trebuia mai demult,

Să coboare pe pământ;

Peste două sute ani,

Dar s-a ajuns la final.

Iată, şi voi aţi ajuns,

Cum lui Noe atunci am spus,

După ce a construit arca,

Să intre în ea că vine apa.

Voi nu vă mai temeţi deloc,

Nici de apă, nici de foc,

La fel, de căldură, frig,

E ca ceva obişnuit.

Dar v-am anunţat demult,

De vremea şi ultimul timp,

Dumnezeu care vă spune,

Anunţând întreaga lume,

Să fiţi tari, să aveţi curaj,

Ca să treceţi de baraj,

Ce în faţă va apare,

Cum la toţi, la fiecare.

E un plan ce se împlineşte,

Dumnezeu lumii vorbeşte,

Că v-aţi lăsat pe tânjeală,

Nu mai luaţi nimic în seamă.

Copii, vi s-a umplut sacul,

Cei ce aţi ascultat de dracul,

Cum cu vorbe, şi cu fapte,

Şi c-un ocean de păcate.

S-a umplut şi dă pe afară,

Că-i cusut, legat cu sfoară.

Înţelegeţi ce vă spun?

Nu e loc, nu mai e timp,

De a mai face, de a mai pune,

Sacul s-a început a rupe.

Vedeţi de cum pleacă munţii,

Şi cum apa curge fluvii?

Cât de mult foc şi război?

Ăsta-i timpul de apoi.

Ce cutremure mari urmează,

Bombele când explodează!

La voi sirenele sună,

Lumea nu o ia de bună.

I-am anunţat şi le-am spus,

Să pună totul la punct.

De când lumea am făcut,

Am anunţat tot din timp.

Celor ce ascultă şi înţeleg,

Le-am promis, nu vreau să-i pierd.

Toaca, clopotele bat,

În cătune şi prin sat.

E bine să se audă,

Ca lumea să nu surprindă;

Încă e cu atât mai bine,

Curentul se va întrerupe.

Sirenele îşi au rostul,

De le mânuieşte omul.

Când vine trenul în gară, anunţă,

De-i rapid sau de e cursă,

Fie accelerat, personal,

Sau că trece un mărfar.

Atenţia să fie mare,

La ce va trece pe cale,

Cu sau fără de bagaj,

Te urci de tichet ai luat.

Cum staţi? Bine? Ce aşteptaţi?

Unde să vă deplasaţi?

V-aţi pregătit cum v-am spus?

Trenul nu aşteaptă mult,

Minute vreo douăzeci,

Să rămâi sau ca să pleci.

Vrei cu Păstorul în tren?

Sau cu răul în infern?

Şeful vi se recomandă,

Vă salută şi vă întreabă.

Să-i răspundeţi la întrebare,

Dacă Îi cereţi iertare,

Pentru tot ce aţi greşit,

Fie mare, fie mic,

De cum fapte şi păcate,

Fie lesne sau de moarte.

Să vă aplecaţi atunci,

Cu fruntea şi pe genunchi,

Şi să spuneţi doar atât:

“ Doamne, iartă tot ce am greşit.”

Atunci, Domnul bun nespus,

Te primeşte în paradis.

De nu vrei şi Îl refuzi,

Cobori jos, nu mai urci sus.

           luni, 24.04.2017, ora 21,13 Anton Ciobanu