Doamne, ai milă de noi!

Se simte o presiune,

Care apasă pe lume.

Ce va fi? Ce se întâmplă?

Lumea pare doborâtă,

De griji şi de supărare,

Şi de lipsa care-i mare,

Cum de muncă şi de bani.

Parcă am fi popor orfan,

Fără mamă, fără tată,

N-are cine grija poartă.

Am ajuns ca şi străini,

Legaţi la ochi şi la mâini,

Cu atâtea amendamente,

Schimbând legi, dând noi decrete,

Făcând după a lor gust.

De asta i-am trimis sus?

Au uitat ce au promis,

E tot mai greu de trăit.

Viaţa-i aspră, soarta-i acră,

Tot mai rar treci pe la piaţă.

Preţurile parcă au zburat,

Aşa sus s-au ridicat.

Vai, tu, lume! Vai, române!

Cine acum te conduce!

Nicidecum analfabeţi,

Ei îşi spun “băieţi deştepţi”.

Au putere şi au fler,

Nu te poţi pune cu ei.

Tot aşa câte un pic,

Se strânge laţul la gât,

Că românul mereu spune:

“Au mai fost astfel de zile.

Au fost turci, au fost tătari,

Au fost ruşi, au fost nomazi.

Peste noi mereu au dat,

Dar Domnul ne-a ajutat.

Au curs lacrimi, a curs sânge,

Ne-a ajutat  a învinge.”

Însă de acum înainte,

Zilele vor fi mai crunte.

Ce-a spus Domnul, n-am făcut,

L-am ignorat, L-am hulit.

Iată ce avem în faţă:

O clică demonică aleasă.

Domnul spre România strigă,

Să scăpăm de această clică.

Nu lăsaţi să treacă timpul,

Vă semnaţi singuri verdictul.

Scoateţi tot din rădăcină,

De la masoni şi elită.

Îndepărtaţi, daţi afară,

Şi din guvern, şi din ţară,

Puturoşi, escroci şi hoţi,

Trebuie schimbaţi toţi,

La cârma ţării să stea,

Doar români, nu altceva.

Intervin-o, Tu, cel mare,

Domn fără asemănare.

Cum toate le ştii şi vezi,

Ajută-ne că doar Tu poţi,

Să ridicăm stindardul sus,

Cum l-a ridicat Isus,

Liberi a fi pe vecie,

În a noastră Românie,

A Maicii Sfântă Grădină,

Ca la noi să nu mai vină,

Nici masoni şi nici elită,

Ţara noatră a fi sfântă.

Doamne, ai milă de noi!

Scapă-ne de aceşti dulăi,

Ce ascultă de Anticrist!

Salvează-ne de semn şi cip!

  marţi, 9.05.2017, ora 19,47 Anton Ciobanu