Coboară
Domnul cu Semnul jos,
Ca
să salveze poporul păcătos,
De
mii de ani ce nu ascultă,
Cum
de legi, nici de poruncă,
A
iubirii, cea mai importantă,
Ce
ni s-a dăruit fără nici o plată.
Vezi,
omule, de cum alergi,
Cât
de multe tu ca să culegi,
Nu
de la Domnul, ci din labirint,
De
cel rău fiind ademenit?
Te-ai
uitat aiurea, în plasă ai căzut,
Că
n-ai făcut ce Domnul ţi-a cerut.
Nu
umbla aiurea, nici nu bâjbâi,
De
la calea bună te vei rătăci,
Într-o
beznă fără de sfârşit,
Nu
Domnul, tu aşa ai dorit.
De
n-ai primit, vei primi şi semnul,
Refuzând
pe Domnul cu îndemnul,
Că
fără bani, mâncare, apă,
Domnul
te poate ţine în viaţă.
Oferă-te
cu tot ce ai şi eşti,
Şi
veşnicia ai să stăpâneşti,
În
libertate, bucurie, lumină,
Împreună
prin Rai cu Domnul de mână.
De
aceea te-a creat, viaţă dăruit,
Ca
să nu te pierzi prin labirint,
Ci
pe calea îngustă şi dreaptă,
Ţi-a
promis că El te aşteaptă.
duminică, 30.04.2017, ora 15:46, Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu