-Hai,
ridică-te un pic,
Să-ţi
mai spun ceva de scris:
Cum
lumea nu-şi are rostul,
Aşa
va fi când va veni potopul.
Vor
încerca de foc să fugă,
Dar
focul o să-i ajungă.
Ca
atunci când pui benzină,
Are o viteză nebună.
Nu vă sperii, nu glumesc,
Eu ce spun îndeplinesc.
Pădurile au luat foc,
Şi apa e ca potop.
Cei ce priviţi, nu vă pasă,
Niciunul din voi nu scapă.
E o purificare totală,
Nu a mai fost generală.
Acum fugiţi. Scăpaţi poate.
Atunci nu vor mai fi şanse,
Că ai văzut tsunami gigant,
Şi lumea tu ai anunţat.
Eu, niciodată, nimic,
Nu fac fără să anunţ.
Aşa că a sunat goarna,
Profeţii Mei au dat alarma.
Dacă sunteţi pregătiţi,
Şi în credinţă întăriţi,
Veţi trece prin foc şi apă,
Ajungând partea cealaltă,
Unde cu dor vă aştept,
Eu cuvântul Mi-l respect.
De la voi acum aştept,
Răspunsul ca să-l primesc.
Cu credinţă, rugă, post,
Pentru război, apă, foc,
Nu mai pot să anulez,
Doar ca să mai diminuez.
Depinde de ruga voastră,
Pentru ce aveţi în faţă.
Din tină Eu v-am făcut,
Vă pot face din nou scrum.
-Doamne, n-am scris niciodată,
Creionul pe hârtie ce lasă!
Sunt rece, mă trec fiori,
Parcă aş fi în frigider!
-Scrie că mai am a spune,
Despre ce va fi în lume:
O să scârţâie pământul,
Cum în tigaie pui untul.
-Iarăşi nu înţeleg acum,
Iadul va fi pe pământ?
-Deja este şi se vede,
Cum a început a fierbe.
-Doamne, ca nişte furnici simt,
Parcă prin stomac umblând.
Să respir încă mai pot,
Şi să văd că nu sunt orb.
-Dar se lasă ca o ceaţă,
Se întunecă în faţă.
Cât de bine vezi, auzi!
Mulţi deja sunt orbi şi surzi.
Despre ce scrii şi ei citesc,
Nu le pasă, nici gândesc,
Că de nu azi, poate fi mâine,
Ce laşi tu scris pentru lume.
Scrie cu
litere de-o şchioapă,
Ca tot
orbul clar să vadă,
Prin ceea
ce vă anunţ,
Valabil şi
pentru surzi.
Nu degeaba
la voi strig,
Acum la
urmă de timp,
Înainte de
a fi beznă,
Ca în
veşnicia eternă.
De nu credeţi, veţi trăi,
Poate în următoarea zi.
Vreţi să ştiţi luna şi ziua?
Nu am spus-o pân’ acuma.
N-o spun. Mă ţin de cuvânt,
Că v-am spus, ca hoţul vin.
Fiţi în
veghe, fiţi în rugă,
Tot în
următoarea ziuă,
Să nu
rămâneţi pe afară,
Că veţi fi
prinşi ca în smoală.
Fiţi cu
grijă şi atenţi,
În orice
zi, orice moment,
V-a spus Tatăl cu respect.
Pe toţi vreau să vă salvez,
Dar de voi totul depinde,
Dacă ascultaţi de Mine.
duminică, 9.07.2017, ora 20:33 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu