"Să
mai stăm de vorbă un pic”,
Aşa
Domnul mi-a şoptit.
Ca
de fiecare dată,
Creionul,
hârtia în faţă.
Scaunul
este solid,
Şi
am început de scris.
-Sunt
copilul Tău cel mic,
Şi
aştept şoapte de scris,
Cum
scriu şi alţii prin lume.
-Scrie
şi tu, dragă copile,
Că
i-am anunţat pe toţi,
Despre
Semn: coboară jos.
-Am
emoţii şi Îţi spun:
O
să vină de Crăciun?
-Păi
vorbesc şi tot vă spun,
De
câţiva ani, de Crăciun.
V-aţi
pregătit cu de toate,
Pe
Mine M-aţi dat deoparte.
Doar
mâncare, băutură,
Cumpăraţi
peste măsură.
Faceţi
aşa şi cu Mine!
Întreceţi
în rugăciune,
Şi-n
spovadă, şi în fapte.
V-am
spus, Semnul e aproape.
Nu
mâncare, nu băut,
Să
luaţi atât de mult.
Nu
puteţi să consumaţi,
Cât
de multe cumpăraţi.
Vă
întreceţi în mâncare,
Dar
sunt care mor de foame.
Încă
la voi este bine,
Dar
nu ştiu cât va mai ţine.
Ascultaţi
ce spune Duhul,
Că
vă cumpăraţi sfârşitul,
Cu
atâta lăfăială,
Mândrie
şi fandoseală.
Măi
copii, vă plâng de milă,
Astea
toate se adună.
Sunt
scrise în cartea vieţii,
Rodul
zilei şi al nopţii.
Din
cât scrie în Scriptură,
N-aţi
citit nici o fărâmă,
Că
doar molie, rugină,
O
să aveţi atunci la urmă.
Când
Tatăl cartea deschide,
Şi
pe toţi o să vă strige,
Dacă
pe El aţi ascultat,
Poruncile
aţi respectat.
Nu
cu trenul, nu maşina,
Care
să umple duzina,
Cu
avere şi cu bani.
Pentru
Domnul toţi egali.
Cât
de rău o să vă pară,
Timpul
nu se mai întoarnă.
El
merge tot înainte,
După
Domnul ce-i în frunte.
Totul
ce aveţi acum,
O
să rămână pe drum,
Că
n-o să puteţi căra,
V-aţi
făcut povara grea.
Atunci
când Eu v-am dat,
Am
cântărit, măsurat;
Nici
mai grea şi nici mai lungă,
Omul
crucea să şi-o ducă.
Iată
ce aţi făcut cu Mine:
Pe
cruce m-aţi prins în cuie.
Mai
puneţi, mai apăsaţi,
Voi
nu ştiţi să măsuraţi.
Sunteţi
lacomi şi avari,
Nu
vreţi să fiţi solidari.
Eu
vă sunt vouă exemplu,
Trupul
vostru Îmi e templu.
Să-l
respectaţi, să-l iubiţi,
Însă
voi mai mult huliţi,
Cum
în stânga şi în dreapta,
Pe
Duhul, pe Fiul, pe Tata.
Măi
copii, vine furtuna,
Să
vă rupă legătura,
Cea
cu care v-a încins,
Urâtul
care v-a prins,
Cum
în laţuri şi capcane.
Domnul
poate să vă scape.
În
genunchi, fruntea plecată:
“Te rog, Doamne, de mă iartă!”
-Doamne,
e cam complicat.,
Starea
s-a cam agravat,
Cum
la pământ şi la lume.
“E hotărât!”, Tatăl spune.
Să
vii şi să ne scoţi,
De
la masoni, de la hoţi.
Deja
şi-au făcut şi centre,
De
a şti şi tot a vede.
De
te plimbi sau de mănânci,
El
te vede und’ te duci,
De
cumperi sau de vorbeşti,
Şi
cu cine te întâlneşti.
Şi
de ceva pui la cale,
Împotriva
voii sale,
Te
bifează virtual,
Vei
fi scos la interval.
Doar
un pic, puţin mai este,
Veţi
auzi la ferestre,
Despre
bine şi de toate,
Cineva
de a împarte;
La
săraci, la nevoiaşi,
Dar
nu la enoriaşi,
Căci
lor le dă Domnul,
Că
se laudă cu pomul.
În
pustiu atunci vor fuge,
Sau
în păduri s-or ascunde.
Ce
prigoană şi ce ură,
Pe
creştini o să-i ajungă!
Că
va fi timpul şi semnul,
Ca
să-l primească tot omul,
Ori
în mână, ori în frunte,
Însemnându-i
ca pe vite.
Aşa
cum e o cireadă,
Toţi
să fie la grămadă,
Ca
să vadă, să asculte,
Că
sunt şi bune, şi multe,
Minuni
ce el le va face,
Că-l
are pe “vino-ncoace”.
Te
lămureşte, convinge,
Până
când ca el vei zice.
Are
tupeu, e versat,
Şi
super emancipat.
Ce
cuvinte delicioase!
Care
spune toate-s farse,
Până
cazi, până te prinde,
Cipul
pentru a-l împinge,
Şi
eşti gata sechestrat,
Ai
ştampilă pentru iad.
Stai
în pădure, pustiu,
Că
grija Eu am să v-o ţiu,
Cu
mâncare şi cu apă,
Că
aveţi un singur Tată,
Ce
e-n cer şi peste tot,
Şi-n
întregul univers.
Ce
v-am spus, să ascultaţi,
Pe
Mine să Mă urmaţi,
Zi
şi noapte, în orice clipă,
Că
Eu nu vă duc de râpă,
Ci
pe calea cu lumină,
Şi
vă iau pe toţi de mână,
Să
vă duc în Paradis,
Că
Eu asta v-am promis.
Voi
de vreţi, Eu vă aştept,
Să
văd ce răspuns primesc.
Repet:
gândiţi-vă bine,
Zile
au rămas puţine.
Să
alegeţi de pe acum,
Pe
ce cale, pe ce drum.
Sunt
cu voi şi vă însoţesc,
Şi
ce spun, Eu nu greşesc.
Cum
v-am creat, aşa vreau,
Împreună
cu voi să stau,
Pentru
veşnicia toată,
Fără
gard şi fără poartă,
În
linişte şi libertate,
Iubire
şi unitate.
Unu
în toţi
Şi
toţi în unu,
Cum
copiii
Şi
Stăpânul.
19.12.2014, ora 22:26 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu