La mulţi ani!

La mulţi ani!

Mulţumim Domnului pentru toate binefacerile şi darurile primite în anul care se încheie în curând. Mulţumim pentru bune şi rele căci toate au fost spre zidirea noastră sufletească. Mulţumim pentru tot şi toate, Doamne, mulţumim pentru iubirea Ta! 

Doamne, pentru anul care vine, dă-ne ceea ce ştii Tu că avem nevoie pentru viaţa noastră sufletească şi trupească. Ajută-ne să împlinim Sfânta Ta Voinţă.  Susţine-ne cu harurile Tale pentru a fi exemplu bun pentru cei din jurul nostru, pentru a fi flăcări vii ce ard de dorul de a fi cu Tine. AMIN.

Crăciun binecuvântat!

Să ne adune bun cu bun,
Sfânta seară de Crăciun,
Că-i mai sfântă decât toate,
La mulţi ani cu sănătate!

Crăciun cât mai luminos,
Vis de iarnă călduros,
Linişte lângă cei dragi,
Veste bună dinspre magi.
                 Anton Ciobanu

Luptă între cer şi fiară

De pe scaun, doar un pic

Eu am vrut să mă ridic,

Însă o şoaptă îmi spune,

Să mai stau, ceva a scrie.

Întreb eu de la-nceput:

Acum cine mi-a şoptit?

-Este cerul şi sunt sfinţii,

Că acum vorbeşte lumii.

-Ce se-ntâmplă? Sunt sleit,

Că aşa nu am mai scris.

Păi chiar scriu, mă trec fiori,

Că suntem în sărbători.

E a treia zi de Crăciun,

Spune, cerule, să scriu.

De emoţii copleşit,

Tremur, e mai greu de scris.

Cerule, este o glumă?

Că şi răul stă la pândă?

-Ştii, ai scris că l-ai învins,

Tatăl Sfânt aşa ţi-a spus.

-Avalanşă aşa mare,

Peste mine să coboare,

Cu mari binecuvântări,

Cu atâtea haruri, stări…

Până acum îmi era frig,

Deodată m-am încălzit.

Ca o rouă, ca o ploaie,

A început să mă înmoaie.

Totuşi încerc să rezist,

Ca să scriu ce am de scris.

-Spune lumii că nu minţi,

Pe pământ sunt îngeri, sfinţi.

Cerul e acum pe pământ,

Prin ce aveţi de trecut.

-Mă-ngrozesc, un pic mi-e frică,

Ce este? Ce se întâmplă?

-Linişteşte-te, copile,

Că doar tu scrii pentru lume.

-Dar mă frământă ceva,

Până când eu voi afla.

Spune, cerule, te-ntreb,

Că vreau să mă liniştesc.

Este vorba sau chiar fapta,

Vine Semnul ca săgeata?

-Păi, ţi-ai dat singur răspuns,

La întrebarea ce ai pus.

Aşa vorbeşte întreg cerul,

Că acum o să vedeţi Semnul.

Arhangheli, îngeri şi sfinţi,

Pe pământ sunt coborâţi,

De Tatăl ce-i Creatorul,

Sărbătorind cu voi Semnul.

Nu a mai fost o zi mare,

Ca o aşa sărbătoare,

Cu toţi îngerii şi corul,

Care cântă pentru Domnul,

Şi Îl roagă ne-ncetat,

Ca voi toţi să fiţi iertaţi,

Că satana v-a înşelat,

De aţi căzut în păcat,

Precum Eva şi Adam,

Au căzut de pe divan.

Multe îndrugă, multe spune,

La el să se ducă lume.

Acum vedeţi şi simţiţi,

În ce viaţă voi trăiţi.

Acum se dă lupta finală,

Între cer şi între fiară.

E o bătălie cruntă,

Şi văzută, şi trăită,

Între voi ca niciodată,

Între fiu şi între tată;

Mama cu fiica se luptă,

Cu fapte şi vorbă multă,

Ca la şatră, ca la cort,

Ce demult aşa n-a fost.

Trece timpul, vine altul,

În care nu va fi dracul.

De asta e turbat, nebun,

Făcând rău şi mult surghiun.

Toată lumea o frământă,

S-o adune, s-o distrugă,

S-o dezbine, s-o despartă,

Familie să nu fie întreagă.

De nu coborau, îngeri, sfinţi,

Mai că toţi eraţi pierduţi.

Vă stau în spate, vă stau în faţă,

De la cel rău să vă scoată.

De-aţi vedea ce legiuni,

Cum aleargă ca nebuni!

Înarmaţi c-un arsenal…

De la ac pân’ la pumnal.

Cu tot ce are se luptă,

Poate, poate el câştigă.

Are bombe, are arme,

Vapoare şi avioane.

Cu arme sofisticate,

Atacă din orice parte.

Muniţia lui e cam gata,

I s-a micşorat armata.

Tatăl pecetea a dat,

S-o poarte a lui soldaţi.

Asta este ca un scut,

Şi nu e cum de trecut.

Se întoarce, de nu crapă,

Cum pe uscat şi pe apă.

Lucifer cu a lui elită,

Acum cu Domnul se luptă.

El ştie că nu câştigă,

Dar nu renuţă la luptă,

Până în cea din urmă clipă,

Când Domnul pe el aruncă.

Veci de veci rămână-n iad,

Peste el pune capac,

Ca nici vântul să nu intre,

Despre el nici mai aude.

Lupta între cer şi fiară,        

Acuma se desfăşoară.

     27.12.2014, ora 23:30 Anton Ciobanu

A fost, este, va rămâne

-Doamne, ceva nu mă lasă,

Şi-mi spune că nu e farsă,

Că n-am scris câteva zile,

Şi să scriu că plec din lume.

-Totul este pregătit,

De plecat de pe pământ.

Semnul ce îl aşteptaţi,

Urmează să vă uitaţi,

Cât de cald, cu ce lumină,

Acum la voi o să vină.

Sunt ce îşi doresc să-l vadă,

Că de mult suferă, rabdă.

E momentul de răspuns,

La ruga voastră şi plâns,

La dispreţ, la umilinţă,

Şi atâta suferinţă.

Lacrimile de adunaţi,

Nu aveaţi unde să staţi.

Râuri şi fluvii au curs,

V-au săltat atât de sus!

Aţi ajuns în Paradis,

Nu veţi mai avea de plâns,

Nici lacrimi n-o să mai curgă,

Acolo-i iubire, lumină,

Şi o linişte profundă,

În a Domnului Grădină,

Iarbă şi pomi roditori,

Peste tot, în patru zări.

Nu le vezi, ci doar le scrii,

Să rămână celor vii.

Cei ce rămân după Semn,

Cum pe tine îi îndemn,

Şi ei ca tine să facă,

Să asculte, să înţeleagă,

Să ceară cum ai cerut,

Că nu-i greu şi nici nu-i mult.

Doar să ceară, doar să spună,

Duhul Sfânt o să-i audă,

Şi în grabă o să vină,

Ca răspuns să le aducă.

Dacă nu mergi, nu ajungi,

Dacă nu suferi, nu plângi,

Şi dacă ceri vei obţine,

Dacă baţi se va deschide.

De întrebi, afli răspuns,

La ceea ce ai de spus.

Tu ce scrii, în glumă ai spus,

Duhul Sfânt ţi-a dat răspuns.

Ţi-a şoptit, ai ascultat,

Şi în grabă ai plecat,

Că încet sau alergat,

De a fost soare, a plouat.

Sprinten ca un porumbel,

Nu ţi-a fost frică defel.

Cu Domnul n-o să ai teamă,

Fie iarnă, fie vară.

Nu te lasă, cu El mergi,

Pe drumuri sau pe poteci.

Treci prin apă, treci prin foc,

Pentru El nu este stop.

Înainte sau în braţe,

Merge sau o să te poarte.

Obosit, El te întăreşte,

Necălit, El te căleşte.

Toate o să treci, învingi,

Dacă tu de El asculţi.

Îţi arată, te trimite,

Ca să mergi tot înainte.

Cum îţi spune, aşa să faci,

Deloc să nu te abaţi,

Nici din drum, nici din cuvânt,

Este drept şi este sfânt.

A creat tot universul,

Munţii, dealurile, şesul,

Apa, cerul şi pământul,

A toate El e Stăpânul.

Este Rege, Împărat,

Dumnezeu Cel Preaînalt.

Este Duh, este în cer,

A fost şi va fi mister.

De crezi, cu El te întâlneşti,

Şi de vrei, poţi să-i vorbeşti.

Te ascultă, îţi răspunde,

A fost, este, va rămâne.

     4.12.2014, ora 21:14 Anton Ciobanu

Totul e la El în mână

Aţi văzut cum Domnul bate?

Nici cu palma, nici pe spate;

Şi prin vânt, foc, zăpadă, apă,

Rupe, arde, înfundă, îneacă.

E Stăpânul, Creatorul,

De El nu ascultă poporul.

El e blând, ce mult iubeşte!

Ca răspuns mai pedepseşte,

Cu îngheţ, cu foc, cu apă,

Cutremure, vulcani, lavă,

Ca poporul să se întoarcă,

Cât e timp şi ne mai lasă.

N-o mai fi timp a alerga,

Domnul când s-o mânia,

Că împrejur şi peste tot,

Aşa şi de sus în jos.

Vor fi minuni, vor fi semne,

Ce Domnul va mai trimite,

Că nici gândul nu te duce,

Cum şi ce se va petrece.

Stă, aşteaptă, încă rabdă,

Să se apuce de treabă,

Că de lucru are mult,

La lume şi la pământ.

Pentru El nimic nu-i greu,

Dar este la apogeu,

Cu sfârşitul, începutul.

Cum toate, schimbă şi timpul,

Nici mai scurt şi nici mai mult,

Cum numai de El ştiut,

Ca distanţă, ca măsură,

Totul e la El în mână.

     29.12.2014, ora 22:08 Anton Ciobanu

Mesaje primite de Emilia Mezei 14 si 17 decembrie 2017

14 DECEMBRIE 2017 – În biserică la orele 17:30

În 14 decembrie 2017, în biserică, în timpul Liturghiei am simţit prezenţa unui spirit, ca de obicei în aceste cazuri, nasul mi-a fost foarte rece şi am simţit prezenţa Regelui Mihai care mi-a spus:

“Da,ai dreptate Emilia. NU am fost un Rege Adevărat pentru poporul român, pentru România.

Aş fi putut face mult mai multe…regret…Am fost un laş.”

Am început să plâng fiindcă am simţit că suferea. Mi-a cerut să mă rog pentru el, iar eu am oferit Sfânta Împărtăşanie pentru sufletul lui plângând. Mi-a mulţumit spunând: “Să fii în veci binecuvântată!”

Notă: Înainte cu o zi, am avut o discuţie cu o prietenă despre Regele Mihai şi în urma acelei discuţii am primit mesajul de la el.

Un nou mesaj primit în 17 decembrie 2017,

Înainte de culcare, în timp ce mă rugam, mi-a apărut din nou spiritul Regelui Mihai şi m-a rugat să transmit un mesaj.

Regret că nu am fost un Rege Adevărat al poporului român şi nu am luptat pentru interesele şi binele ţării. De aceea, sufăr enorm şi sunt foarte copleşit de iubirea pe care o primesc din partea poporului meu, de la oamenii simpli care mă iubesc sincer… Acest lucru mă întristează şi mai mult şi mă face să sufăr şi mai intens, deoarece aveam posibilitatea să fac mult mai mult pentru ţară şi popor, să ajut la dezvoltarea şi prosperitatea ţării şi nu am făcut nimic, m-am lăsat condus de alţii…şi nu am luat nici o atitudine. Am fost un laş!!!

Sufăr enorm pentru că acum văd clar cât de mult am greşit şi cât de mult bine puteam să fac…..şi nu am făcut.

Mulţumesc din suflet tuturor pentru rugăciuni, pentru iubirea pe care am primit-o şi am simţit-o de la oameni şi de care nu sunt vrednic.

Mulţumesc!

Rugaţi-vă pentru mine.

Dumnezeu să apere România şi să o binecuvânteze cu multe haruri şi cu oameni de valoare care să ducă mai departe destinul ţării spre un viitor frumos şi glorios. Doamne ajută România!

Iertaţi-mă şi rugaţi-vă pentru mine!

Vă iubesc pe toţi şi vă mulţumesc.

Pregătiţi-vă de o Mare Revoluţie!!!

sursa: http://emilia.ro/mesaje-de-dincolo-de-la-regele-mihai-14-17-decembrie-2017/#respond

Acum se dezvăluie totul

Ştiţi de limbile de foc,

Ce au coborât în acel loc,

Peste apostoli şi Maria?

Veţi trăi din nou Minunea.

Însă acum pe toată lumea,

Se va coborî Minunea,

Ce-i de la Tatăl un dar,

La acest timp de final.

Vă dă haruri, vă iubeşte,

Şi timpul mai păsuieşte.

Cu de toate înarmaţi,

Ca să nu fiţi atacaţi,

De a răului armată,

Pecetea la voi purtată,

Şi când limbile de foc,

Duhul Sfânt le lasă jos,

Vor rămâne doar puţini,

Cei care vor fi imuni.

Cum au fost şi acum vor fi,

Harul ei de a nu primi.

Toate au ajuns la final,

Cum şi la sfârşit de an.

Trecem din unul în altul,

Dar va începe asaltul,

Însă cel ce-i pe teren.

Va urma semn după semn,

Că s-a comprimat ca timp,

Acum de dezvăluit.

              La sfârşit de an 2014, Anton Ciobanu

Istoria acum se termină

-Până la ruga de seară,

Lasă scris pe foaia albă.

La întrebare răspuns,

Vrei ca să primeşti de sus.

-Sigur şi neîntârziat,

Chiar de la Tatăl Preaînalt,

Că acum, ultimul timp,

Tu, Tată, mai mult vorbit.

De la Tine ce primeşte,

Duhul Sfânt mie şopteşte,

Şi acum iar m-a surprins,

De rugă eram pregătit,

Dar las scris că nu glumesc,

Din orice eu mă opresc,

Să n-aştepte Duhul Sfânt,

De la Tatăl ce-i cuvânt,

Pentru mine doar de scris,

Şi pentru lume transmis.

Planul tău ‘nainte merge,

În orice timp, pe orice vreme.

În vremea din acest timp,

Mi-ai arătat, mi-ai şoptit.

Cu o statură aşa mică,

În cap cât de multe intră!

Într-un creier cât un boţ,

Ai făcut calculator,

Şi cu ce capacitate,

Să stocheze atâtea date!

Cuvinte nelimitat,

Ce calculator gigant!

În capul ce-i cât o minge,

Ce multe poate cuprinde!

Spre altă parte am plecat,

La calculator de umblat.

Are carapace bună,

Ca multe la dos să ţină.

-Ce ai scris, totul e bine,

Că omul e făcut de Mine,

De la unghii la picioare,

Pân’ pe cap părul ce-l are.

Am stat mult şi m-am gândit,

Până pe om l-am clădit:

Ce să aibă, cum să fie,

Pentru întreaga veşnicie,

Că pe pământ e o frază,

Până cartea completează,

Pentru scris sau de omis,

Pentru iad sau Paradis.

Pământul când l-am întins,

Şi pe el toate am pus,

Pentru om, nu ducă lipsă,

Ci să stea sub pom la umbră.

Doar voinţa şi trădarea,

Mi-au stricat în el lucrarea,

Cu ochii şi mâna pus,

Şi luând mărul de sus.

Din toţi pomii voie am dat,

Numai din măr nu luat.

Din niciunul n-a luat,

Primul fruct din măr mâncat,

Şi a căzut în goliciune,

Vrând atunci a se ascunde.

S-a simţit şi ruşinat,

După ce din pom luat.

Aşa şi voi în acest timp,

Pe pământ ca-n Paradis.

Umblaţi în stânga, în dreapta,

Călcând pământul sau apa,

Cu piciorul sau în zbor,

Cu vapor sau avion.

Aţi ajuns aşa de adânc,

Şi la fel, aşa de sus!

Aţi ajuns umblând pe apă,

Ca maşinile pe stradă.

Prin cosmosul înalt zburaţi,

Ce urmăriţi, ce căutaţi?

Mintea voastră-i limitată,

Nu M-a găsit niciodată,

Nici ca obiect, nici ca om,

Eu sunt Duh şi stau în cer.

Nimeni şi niciodată,

N-a putut ca să Mă vadă,

Doar Fiul ce L-am trimis,

Aţi crezut că  M-aţi învins.

Dumnezeu e Atotputernic,

A fost şi rămâne veşnic.

Cei cu Mine s-au luptat,

Nicicând nu au câştigat,

Doar meritul cuvenit,

Că în iad sau Paradis,

Dar pentru lupta cea dreaptă,

Într-o parte, nu cealaltă.

De când pe voi v-am creat,

V-am înzestrat şi cu har,

De a-l păstra, nu de a-l pierde,

Indiferent de timp, vreme,

Pe calea vieţii umblând,

Ca să alegeţi ce-i bun.

Tot ce-i nevoie v-am dat,

V-a spus Tatăl Preaînalt.

Acum s-au tulburat toate,

Lume, pământ, vânt, aer, ape.

Voi linişti lumea, pământul,

Aerul, apa şi vântul,

Când de vorbă noi vom sta.

Isus vă spune aşa,

La Semn ce va fi îndată,

Cum n-a mai fost niciodată.

Vin, copii, la voi cobor,

În Semnul mare, enorm,

Cu căldură şi lumină,

În orice minte, inimă.

Vă vorbesc şi Mă prezint,

Ca Mântuitor Isus,

Trimis de Tatăl Preaînalt,

Să vă cobor sau înalţ ,

În acea scurtă clipită,

Mai puţin ca o secundă.

În timpul care-i divin,

Poate fi la infinit,

Întru viaţă, întru moarte,

Pe calea pe mai departe,

Împreună sau separaţi,

Sus în cer sau jos în iad.

Istoria acum se termină,

Acestui timp ce se schimbă,

În cel nou, fără sfârşit,

Lume Nouă, Nou Pământ.

     luni, 18.12.2017, ora 21:37 Anton Ciobanu