-Până la ruga de seară,
Lasă
scris pe foaia albă.
La
întrebare răspuns,
Vrei
ca să primeşti de sus.
-Sigur
şi neîntârziat,
Chiar
de la Tatăl Preaînalt,
Că
acum, ultimul timp,
Tu,
Tată, mai mult vorbit.
De
la Tine ce primeşte,
Duhul
Sfânt mie şopteşte,
Şi
acum iar m-a surprins,
De
rugă eram pregătit,
Dar
las scris că nu glumesc,
Din
orice eu mă opresc,
Să
n-aştepte Duhul Sfânt,
De
la Tatăl ce-i cuvânt,
Pentru
mine doar de scris,
Şi
pentru lume transmis.
Planul
tău ‘nainte merge,
În
orice timp, pe orice vreme.
În
vremea din acest timp,
Mi-ai
arătat, mi-ai şoptit.
Cu
o statură aşa mică,
În
cap cât de multe intră!
Într-un
creier cât un boţ,
Ai
făcut calculator,
Şi
cu ce capacitate,
Să
stocheze atâtea date!
Cuvinte
nelimitat,
Ce
calculator gigant!
În
capul ce-i cât o minge,
Ce
multe poate cuprinde!
Spre
altă parte am plecat,
La
calculator de umblat.
Are
carapace bună,
Ca
multe la dos să ţină.
-Ce
ai scris, totul e bine,
Că
omul e făcut de Mine,
De
la unghii la picioare,
Pân’
pe cap părul ce-l are.
Am
stat mult şi m-am gândit,
Până
pe om l-am clădit:
Ce
să aibă, cum să fie,
Pentru
întreaga veşnicie,
Că
pe pământ e o frază,
Până
cartea completează,
Pentru
scris sau de omis,
Pentru
iad sau Paradis.
Pământul
când l-am întins,
Şi
pe el toate am pus,
Pentru
om, nu ducă lipsă,
Ci
să stea sub pom la umbră.
Doar
voinţa şi trădarea,
Mi-au
stricat în el lucrarea,
Cu
ochii şi mâna pus,
Şi
luând mărul de sus.
Din
toţi pomii voie am dat,
Numai
din măr nu luat.
Din
niciunul n-a luat,
Primul
fruct din măr mâncat,
Şi
a căzut în goliciune,
Vrând
atunci a se ascunde.
S-a
simţit şi ruşinat,
După
ce din pom luat.
Aşa
şi voi în acest timp,
Pe
pământ ca-n Paradis.
Umblaţi
în stânga, în dreapta,
Călcând
pământul sau apa,
Cu
piciorul sau în zbor,
Cu
vapor sau avion.
Aţi
ajuns aşa de adânc,
Şi
la fel, aşa de sus!
Aţi
ajuns umblând pe apă,
Ca
maşinile pe stradă.
Prin
cosmosul înalt zburaţi,
Ce
urmăriţi, ce căutaţi?
Mintea
voastră-i limitată,
Nu
M-a găsit niciodată,
Nici
ca obiect, nici ca om,
Eu
sunt Duh şi stau în cer.
Nimeni
şi niciodată,
N-a
putut ca să Mă vadă,
Doar
Fiul ce L-am trimis,
Aţi
crezut că M-aţi învins.
Dumnezeu
e Atotputernic,
A
fost şi rămâne veşnic.
Cei
cu Mine s-au luptat,
Nicicând
nu au câştigat,
Doar
meritul cuvenit,
Că
în iad sau Paradis,
Dar
pentru lupta cea dreaptă,
Într-o
parte, nu cealaltă.
De
când pe voi v-am creat,
V-am
înzestrat şi cu har,
De
a-l păstra, nu de a-l pierde,
Indiferent
de timp, vreme,
Pe
calea vieţii umblând,
Ca
să alegeţi ce-i bun.
Tot
ce-i nevoie v-am dat,
V-a
spus Tatăl Preaînalt.
Acum
s-au tulburat toate,
Lume,
pământ, vânt, aer, ape.
Voi
linişti lumea, pământul,
Aerul,
apa şi vântul,
Când
de vorbă noi vom sta.
Isus
vă spune aşa,
La
Semn ce va fi îndată,
Cum
n-a mai fost niciodată.
Vin,
copii, la voi cobor,
În
Semnul mare, enorm,
Cu
căldură şi lumină,
În
orice minte, inimă.
Vă
vorbesc şi Mă prezint,
Ca
Mântuitor Isus,
Trimis
de Tatăl Preaînalt,
Să
vă cobor sau înalţ ,
În
acea scurtă clipită,
Mai
puţin ca o secundă.
În
timpul care-i divin,
Poate
fi la infinit,
Întru
viaţă, întru moarte,
Pe
calea pe mai departe,
Împreună
sau separaţi,
Sus
în cer sau jos în iad.
Istoria
acum se termină,
Acestui
timp ce se schimbă,
În
cel nou, fără sfârşit,
Lume
Nouă, Nou Pământ.
luni, 18.12.2017, ora 21:37 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu