Ce v-am anunțat nu uit,
Și
de cutremur v-am spus.
Unii
gândesc, spun ce vor,
Nu-i
nimic în mâna lor.
Gura
lor vorbește multe,
Puține
drepte, multe strâmbe.
Eu
am făcut și pot totul,
Nu
el, eu am făcut omul.
Ați
ajuns în așa stare,
Că
Eu nu mai am valoare.
Nici
acasă, nici pe stradă,
Nimeni
nu te mai înreabă,
Cum
te rogi sau de mai crezi,
La
biserică de mergi
Cu
Domnul să te întâlnești,
Și
totul să-i povestești.
La
confesional te așteaptă.
Când
ai fost ultima dată?
De
ce-L lași să te aștepte?
Că
așa mult El te iubește,
Cu
tine vrea să vorbească,
De
grele, ușoare te iartă.
Fie
păcate sau fapte,
El
ți le iartă pe toate,
Dar
du-te cât mai curând,
Că
n-o să mai fie timp,
Să-L
mai găsești la spovadă.
Du-te
acum și-L roagă:
“Iartă-Mă,
Doamne, de toate,
Să
fiu lângă Tine aproape,
Că
am fost un zurbagiu,
Dar
mi-ai spus că nu-i târziu,
Și
acum eu am ajuns,
Să-ți
spun tot ce am de spus,
Să
fiu liber și curat,
Și
de griji, și de păcat”.
Se
văd atât de multe,
Se aud vrute și nevrute.
Este timpul de apoi,
Apocalipsa e în toi.
De nu-Mi ascultați cuvântul,
O să scutur și pământul
Pe care stă România,
C-o
fi miercurea sau lunea.
Dacă
tot nu vă treziți,
De
foc veți fi mistuiți.
Ascultați
ce acum vă spun,
Dumnezeul
vostru bun:
Timpu-i
demult depășit,
Tot
de Mine îngăduit,
Că
Eu vă aștept pe voi,
Să
vă întoarceți înapoi,
De
unde voi ați plecat,
Prin
lume în lung și-n lat.
România-i
casa voastră,
Întoarceți-vă
acum acasă,
Ca
rugându-vă împreună,
Ruga
la Mine să ajungă,
Așa
cum cu Iona la Ninive,
Să
vă scap de ce spre voi vine,
De
nu, va fi când cu Lot,
Peste
voi o să cobor foc.
Români,
vă spun, vă treziți,
Și
rugați-vă-n genunchi,
Că
nu-i târziu niciodată,
Ca
să vă scap de pedeapsă.
Acum
tot de voi depinde,
Dacă
ascultați de Mine,
Dumnezeu
Atotputernic,
Care
a fost și va fi veșnic.
vineri, 16.03.2018,
ora 15:25 A Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu