Pentru ce să
tragă, Doamne, un român asupra mea?
Fraților,
suntem de-un sânge, ne-a crescut aceeași glie,
De ce sa nu ne
întâlnim cu lacrimi de bucurie?
De ce oare
libertatea nu-i aceeași pentru toți?
Nu v-ați
săturat de lepre, de mincinoși și de hoți?
De treizeci de
ani, aproape, tot aceeași se rotesc,
Binele doar
lor își cată, pe al vostru nu-l voiesc!
Și-au pus
pensii speciale, aleargă după foloase,
Iară voi
lucrați ca robii, vătămați sărmane oase.
Pentru ce ne
trebe-atâția? Nu muncesc, dar sunt plătiți,
Ni s-a spus de
multe ori că vor fi-'njumătățiti!
Dar au fost
doar vorbe goale, am crezut, și am votat ,
Dar degeaba,
numai vorbe, și aceștia ne-au trădat!
Dacă unora
li-i bine, altora le este rău,
Oare nu vrea
tot românul să şadă în cuibul său?
De ce
mă-'ntampini cu gloanțe, și gaze lacrimogene,
Nu vezi
lăcrima ce-mi curge, cu durere printre gene?
N-avem
drepturi fiecare? Numai unii dintre noi?
De ce vrei să
curgă sânge, de ce vrei iarăși război?
Lăsă oamenii
să-și spună oful care îi apasă,
Că de bine
n-au plecat, mulți n-au ce pune pe masă!
Lasă omul să
vorbească, să se facă auzit,
Fiecare își
dorește să aibă un trai tihnit!
Nu săriți unii
la alții, nu uitați că sunteți frați,
Indiferent de
partide, aveți dreptul să votați!
Dacă ești în
slujba țării și porți haina statului,
Nu ai dreptul
să-ntinzi mâna împotriva fratelui!
Dacă vrei
să-ți strigi durerea strigă, nu-'ndemna la rele,
Că odată și
odată ai s-ajungi după zăbrele!
Nu mai
aruncați cu pietre, frații mei, nu vătămați,
Nu uitați,
suntem români, nu uitați că suntem frați!
Ei se bat
pentru putere, pentru funcții și câștig,
Voi lucrați în
pribegie, îndurand foame și frig!
Alții 'ndură
sărăcia, foamea, boala fără leac,
Își plâng
pruncii risipiți prin câte-un străin ogeac!
Mor bătrânii
noștri singuri, noi îi îngrijim pe-ai lor,
Și ne trece
viața-n jale, în tristețe și în dor!
Frate Ioane,
frate Gheorghe, în puteri și-n neputeri,
Nu strigați
unii la alții dac-aveți alte păreri!
Nu vă risipiți
puterea în a vremurilor zgură,
Nu-'ndemnați
la răfuială, nu semănați bob de ură!
Pentru noi nu
va fi bine cu nici unii dintre ei,
Nimeni nu iți
dă nimica, nici măcar un bob de mei!
Nu cata în
vremea asta acul în carul cu fân,
Și de vrei să
fie bine, nu uita că ești ROMÂN!
Nu uita că îmi
ești frate, chiar dacă cumva greșesc,
Corb la corb
nu-și scoate ochii, tu plângi, ei se veselesc!
........................................................
Am strigat și
eu ca tine, mi-am dorit și am visat,
Dar văzând că
nu se poate, am tăcut, m-am resemnat!
E minciuna-n
loc de cinste, și goana după castig ,
Nu te scoate
nimeni frate, nici din foame, nici din frig!
autor: Marusia Ciabrun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu