24 octombrie, zi de rugăciune pentru sf Părinte Papa Benedict al XVI-lea
Închisoarea lui Papa Benedict al XVI lea
Editorul: Voi sumariza în acest articol
supozițiile și analizele în care voluntarii și membrii ”Veri Catholici” au publicat
zilele recente un articol despre cum au mers lucrurile cu adevărat la Vatican în anii 2012-2013.
Voi face o cronologie cu ceea ce s-a întâmplat pentru a înțelege mai ușor, cu o interpretare ce explică totul elegant.
2012
În martie 2012, Papa Benedict al XVI-lea a înființat o Comisie de Cardinali pentru a investiga scurgerile de documente rezervate și confidențiale în televiziune, în ziare și în alte mijloace de comunicare (în ceea ce este cunoscut sub numele de scandalul Vatileaks). S-au întâlnit pentru prima dată marți, 24 aprilie 2012. Cardinalul Herranz a ocupat funcția de președinte și a fost însoțit de cardinalii Jozef Tomko și Salvatore De Giorgi. (Wikipedia: Vatican Leaks Scandal)
Toamna
Cineva comunică rezultatele
Comisiei Vaticanului despre Gays in Vatican echipei lui Bergoglio care în
răspuns începe activitatea febrilă la Roma (Documentat de Dr. Sire în carte,
The Dictator Pope). Această activitate urmărește abdicarea forțată a lui
Benedict.
La începutul lunii noiembrie: Apare lovitura. Echipa Bergoglio cere demisia papei Benedict pentru a împiedica dezvăluirile dosarului să fie prezentate de Comisia Vatican Gays în Vatican. Conținutul dosarului îi va implica toți membrii cheie ai echipei Bergoglio care cu toată forța și promptitudinea se angajează pentru a opri publicarea acestuia.
Conspirația
include nu numai echipa Bergoglio, ci și toți cei numiți în dosar ale căror
nume sunt date echipei Bergoglio de către cineva care lucrează în Comisie.
Termenii loviturii sunt următorii:
- Papa Benedict va demisiona
- Papa Benedict nu va publica conținutul dosarului
- Papa Benedict va mărturisi conștiincios că a demisionat
de bună voie
Dacă Papa Benedict refuză, echipa
Bergoglio îl amenință pe Papa cu asasinarea, citând mărturia publicată a unui
jurnalist italian din 11 februarie 2012, spunând că asasinarea va avea loc
peste 1 an. Data de 11 februarie 2013 este aleasă pentru demisie, pentru a
semnala Mafiei Lavanda din întreaga lume, că abdicarea a fost forțată tocmai ca
să-și apere instituția malefică.
Papa Benedict, nu ține cont de
sfatul nimănui pentru că el nu a avut încredere în nimeni și decide să meargă înainte,
dar să lase semne care să fie recunoscute de lumea catolică, astfel încât orice
observator inteligent să discearnă ceea ce se întâmplă. El retrage condiția
promovării secretarului său personal din funcția de Gospodărie Pontifică,
crezând că acest lucru îl va păstra în siguranță și va semnifica că după
demisie, El este în continuare singurul Papă adevărat.
23 noiembrie: Cardinalul James Michael Harvey, care fusese prefectul Casei Pontificale sub Benedict, este numit Cardinal al Sfântului Paul în afara zidurilor pentru o recompensă aparentă pentru rolul său în care a permis ca Benedict să fie trădat în scandalul Vatican Leaks și pentru a face loc pentru Ganswein.
7 decembrie: Părintele Georg Gänswein, secretarul
privat al Papei Benedict de pe vremea când era cardinal, este numit prefect al
gospodăriei papale.
17 decembrie: Papa a primit un raport despre
„lobby-urile Vaticanului” pregătit de cardinalii Julián Herranz, Salvatore De
Giorgi, fost arhiepiscop al Palermo, și Jozef Tomko. În aceeași zi, Papa a
decis să demisioneze. Această decizie este forțată și este semnul lui Benedict
pentru echipa Bergoglio, că a acceptat condițiile date în lovitura de stat.
2013
6 ianuarie: Sărbătoarea Epifaniei. Părintele
Gänswein este hirotonit arhiepiscop al Urbs Salvia. El devine singurul titular
al funcției de prefect al gospodăriei papale care s-a bucurat vreodată de
demnitatea de arhiepiscop. Un alt semn papal că renunțarea ar fi nulă și că
Benedict va păstra adevărata demnitate a Papei. Alegerea scaunului titular,
Urbs Salvia, care a fost centrul cultului imperial al lui Augustus, Pontifex
Maximus, este un alt semn al lumii catolice că demisia lui Benedict ar fi nulă,
întrucât prefectul se va îngriji de Pontifex Maximus. (Că Bergoglio nu are un
ofițer al Casei Papale care să-l îngrijească, este un alt semn că nu este papă).
11 februarie 2013: Papa Benedict
al XVI-lea, în calitatea sa de Episcop al Romei și Succesorul Sfântului Petru
renunță la „slujba pe care a primit-o din mâinile cardinalilor” și solicită un
Conclav pentru a alege un nou pontif suprem. Utilizarea alternativă a
titlurilor Succesor al Sfântului Petru pentru sine și Pontif Suprem pentru cel
care l-ar urma este un alt semn pentru lumea catolică a loviturii de stat și a
demisiei forțate. Dar, în actul său de demisie, în demisia de la minister și nu
a funcției, el își face demisia canonică invalidă și trimite un BUN MESAJ
CANONIC Bisericii, avertizându-i despre ceea ce se întâmplă (cf. Canon 332,
paragraf 2). El include, de asemenea, mai multe erori în limba latină, scrise
și rostite pentru a arăta că este constrâns și nu a acționat liber.
După ce Benedict a terminat de lecturat
Non Solum Propter, cardinalul Sodano, un conspirator șef din lovitura de stat,
se ridică și strigă: Aceasta ne ia prin surprindere, ca un fulger din cer. Apoi
ordonă tuturor celor din Vatican să nu spună nimic despre ceea ce înseamnă
Actul Papei Benedict, pentru că observă că renunțarea este la minister, nu și la
funcție, așa cum s-a convenit. Nevrând să arate că este membru al loviturii de
stat, se abține să spună că Benedict demisionează. Îi poruncește părintelui
Lombardi să vorbească cu jurnaliștii și să găsească unul care crede că înseamnă
că a abdicat. După ce a găsit-o pe Giovanna Chirri, Lombardi o alimentează cu
informații ca să meargă înainte pentru a răspândi știrile false, iar după ce
jurnaliștii lumii (pregătiți de echipa Bergoglio) le fac realitate, Biroul de
presă al Vaticanului confirmă știrile false după-amiaza. Aceasta este tactica
marxistă de a folosi zvonurile pentru a reprima adevărul. Această audiere este
acum dogma indiscutabilă a lumii mafiei Lavanda, semnul potrivit căruia
preoții, episcopii și cardinalii, precum și laicii nu vor pune la îndoială că
este o dovadă tangibilă a adeziunii lor la lovitura de stat.
28 februarie: Papa Benedict, alarmat de faptul
că nimeni nu a înțeles semnele pe care le-a dat, se adresează pentru ultima oară,
precizând explicit că a demisionat din ministerul activ, nu din funcție, într-o
ultimă încercare disperată de a opri demisia forțată. Lipsa de răspuns din
partea unui cardinal îl determină pe Benedict să creadă că nu are prieteni
între ei și că și ei fac parte din Mafia Lavandei. Zboară la Castelul Gandolfo
unde speră să fie salvat de Forțele Catolice care recunosc că demisia sa este invalidă.
Sărbătoarea Sfântului Iosif, Protectorul Bisericii, 19 martie: La inaugurarea papală a Papei Francisc, cardinalul
Tomko, membru al Comisiei pentru activități gay din Vatican, a fost unul dintre
cei șase cardinali care au făcut public actul de ascultare din partea
Colegiului Cardinalilor față de noul papă de la inaugurarea papală. (Wikipedia:
Cardinalul Tomko), printr-un act de acord evident cu privire la lovitura de
stat, un semn, poate, că el a fost cel care a dat informații despre anchetă
echipei Bergoglio la sfârșitul verii lui 2012. - Data de 19 martie a fost
aleasă pentru a indica Mafiei Lavanda că lovitura de stat a protejat instituția
lor malefică.
23 martie: Bergoglio a avertizat că
reședința lui Benedict de la Castelul Gandolfo poate să scape de condițiile loviturii
de stat; se întâlnește cu el acolo și îi ordonă întoarcerea în Vatican ca
prizonier.
2014
12 iunie: Bergoglio îl premiază pe
cardinalul Herranz, pentru tăcerea lui, ridicându-l de la demnitatea unui cardinal
diacon, la cea a unui preot cardinal. (wikipedia: cardinalul Heranz).
2016
Aprilie: Papa Benedict aprobă convocarea și venirea Arhiepiscopului
Gänswein la Universitatea Pontificală a Sfântului Grigorie cel Mare, în care
Arhiepiscopul afirmă că Benedict păstrează petrina munus (funcția petrină) și slujirea ca o altă încercare disperată de a-i
determina pe catolici să studieze cronologia evenimentelor. Bergoglio răspunde
cu forță și le ordonă amândurora să tacă cu privire la aceste chestiuni.
2019
Din februarie până în mai: Benedict a
primit o scurtă prezentare canonică care demonstrează că renunțarea sa nu a
fost valabilă în ceea ce privește
petrina munus, o acceptă tacit pentru a indica canonic că știe că este încă
Papă și din punct de vedere politic, că este sub presiune pentru a nu vorbi.
În final: Preasfinția Sa, Papa Benedict al
XVI-lea, rămâne prizonier în Vatican așteptând cu răbdare ca cineva din lumea
catolică să citească această cronologie și să-și dea seama ce înseamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu