joi, 16 aprilie 2020

După Semn ca în infern! Anton Ciobanu


Semnul încă n-a ajuns,
E pe undeva pe sus.
-De mai ai ceva a spune,
Doamne, până Semnul vine,

Iată creionul se învârte,
Să scrie ale Tale cuvinte.
Ceva eu îmi  amintesc,
Că au spus de-un corp ceresc,

De-o cometă, asteroid,
Că pe sus multe se-nvârt.
Asta-i care spune-acuma?
Și-o să mai apară una?

Le arăți să vadă, spune,
Ca să anunțe la lume?
Poate văd încrucișat,
Că au multe rele în cap.

-Au spus bine ce-au văzut,
Cometa umblă pe sus.
Vor vedea și pe cealaltă,
Cât de curând, de îndată.

Va fi târziu când va spune,
Și pe ei îi vor surprinde.
Pe savanți, pe astrologi,
Că o să-i uimesc pe toți.

Cometele când s-or ciocni,
Ce tare vor bubui!
Nimic nu va sta-n picioare,
Pământul o va lua la vale.

O să vă înclinați pe-o parte,
Veți fi speriați de moarte.
O să fiți cum e în sită,
Când făina e cernută.

Să vă agățați nu-i cum,
Sub picioare nu-i pământ!
Veți fi ca o parașută,
Când de vânt ea este dusă.

N-aveți cum să vă gândiți,
Ce atunci o să trăiți!
N-a trăit lumea, văzut,
Ce urmează pe pământ!

Lampioane ați inventat,
Ca ele o să vă aflați,
Însă fără de lumină,
Că bezna va fi deplină.

Spaima voastră încărcată,
De frică va fi bogată.
Rugați-vă de pe acum,
Si postiți ca în ajun,

Că urmează sărbătoarea,
Cu bucuria, întristarea.
Unii când s-or clătina,
Ca în cer se vor afla,

Că așa mare bucurie,
Așteptând demult să fie,
Cei s-au rugat, au postit,
Așa ei primesc răspuns.

Se vor legăna cântând,
Și pe Domnul lăudând,
Așteptând de-atâta timp,
Tot în rugă și postind.

Apoi totul va-nceta.
Își va reveni lumea.
Când pământul s-o opri,
Câți vor mai trăi, vor fi?

Îi va lua vântul, urâtul,
Când s-o legăna pământul,
Că n-au vrut să spună ”Doamne!”
Au fugit la cel cu coarne.

Toți veți fi șocați, uimiți,
Câți au rămas din cei mulți.
Dar, ce luptă și ce jale,
Va fi în continuare!

Că și pân’ acum ai scris,
După Semn, iese Anticrist.
De pe-acum a început,
Cu războiul atât de crunt.

În țările orientale,
Se moare de boală, foame,
De când a început strâmtorarea,
Cu războiul, imigrarea.

Lumea s-a amestecat,
Au un plan parșiv, spurcat.
Albi și negri la un loc,
Credința dispară de tot.

E un plan demult făcut,
Nu le-a ieșit cum au vrut.
Lupta va fi și mai grea,
Lumea toată a câștiga.

Ca la poker, la ruletă,
Cheia încă e secretă.
Or să spună baliverne,
Și de război și de vreme.

Că e pace, că e bine,
Vor fi minciuni ce vor spune,
Că și pământul va arde,
De la armele nucleare.

Va fi jale pe pământ,
Apa veți vedea arzând.
Va fi dramă și urgie,
Pe pământ, pe apă, în lume,

Că scrisul a fost grăbit,
Cum ți-a șoptit Duhul Sfânt.
Așa toate s-or petrece,
Foarte grav, dar repede.

Mesajul pare încurcat,
Dar așa mi-a fost dictat.
Cum am spus și-acum voi spune,
Că nu-i nimic de la mine.
                               sâmbătă, 9 ian 2016, ora 22:05
Acum Tatăl v-a vorbit,
Prin șoapta Duhului Sfânt!

Anton Ciobanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu