Unde sunteți, v-ați ascuns?

Dacă lumea nu răspunde
La acum ce vă voi spune,
Vă veți pierde pe vecie
De a Mea Împărăție.
 
-Antoane, ai vrut un pic
Ca să mai stai liniștit.
Nu e timp, copilul Meu,
Îți vorbește Dumnezeu.
 
-Vai, Doamne, e așa grav?
E vorba despre vrăjmaș?
-Da, copile, spune la lume
Că acum totul apune.
 
V-am dat soare pentru ziuă,
Și luna noaptea lumină.
Unde sunteți, v-ați ascuns?
Ca Eu nu vă văd de sus.
 
Vai, copii, ce vă așteaptă!
O mare și grea pedeapsă!
-Doamne, prin a Ta îndurare,
Te rugăm, dă-ne salvare.
 
-Copile, tu ești salvat,
Că atunci când te-am chemat,
Nu ai stat, nu te-ai gândit,
Răspuns Mi-ai dat negreșit.
 
Ai ascultat, ai plecat
Așa cum te-am îndrumat,
Prin Europa, prin lume,
Salvând cât mai multe suflete.
 
-Doamne, sunt ca la început,
Experiență nu, nici studii făcut.
-Așa oameni Eu aleg
Ca în ei să Mă încred.
 
Sunteți simpli și copii,
Printre morți voi sunteți vii,
Lângă Mine în Paradis
Ce acum Tatăl v-a spus.
 
Vă știu fapte, vă știu gânduri,
Vă citesc și printre rânduri.
Eu sunt peste voi deasupra,
Până acum și de acușa.
 
Sunt Suprem și Adevărat,
Și vă vreau pe toți curați.
Acum peste voi va cade
Neagra, întunecata noapte.
 
Ați făcut tot ce v-am spus?
La spovadă ați ajuns?
La misterul împăcării,
Să primiți darul salvării?
 
Mulți dormiți și veți dormi,
Oare cu voi ce va fi?
Când Semnul o să-l vedeți,
Veți fi vii, nu ca cei morți.
 
O să scot din voi otrava
Și-o să vântur toată pleava,
Să aleg ce este bun,
Să nu uitați ce vă spun.
 
Vă rog, păstrați-vă calmul
Că începe amalgamul.
Pentru fapte și păcate
Veți primi răspuns la toate.
 
Oare nu sunt Cel ce pot
Ca să vă răspund la tot,
La confort, comoditate,
Și la ale voastre păcate?
 
De pe fotolii, pat,
Biserica ați lăsat.
Unde este tot cuvântul,
Viața ca și spiritul?
 
Cum prin har și prin sfințire,
Toți ca să fiți lângă Mine.

      18.12.202, ora 16:20, Anton Ciobanu