Nu-i târziu, dar s-a înserat,
Că ziua s-a mai scurtat,
Aștept vestea de la Tine
Ca să o transmit la lume.
Pe pământ e foc și apă,
E război, secetă, boală,
Pleacă munții, vine apa,
A început, Doamne, pedeapsa?
-La voi mereu am strigat
Să postiți, să vă rugați,
Doar ici, colo, câte unul
Ce Mi-au ascultat cuvântul.
Antoane, vine focul cel mare
Ce va arde tot în cale,
Apa nu-l mai poate stinge,
Așa de repede fuge,
Dus de furtună și vânt
Cum nu a mai fost nicicând.
Va fi și un mare frig
Cum nu a fost pe pământ.
Lumea nu mai vrea să vadă,
Nici în urmă, nici în față,
Cum a fost și acum ce este,
Tot mai multe și mai dese,
Și de una, și de alta.
S-a unit focul cu apa,
Apa acoperă totul,
Nu scapă nimic nici focul.
Ați orbit și ați surzit,
Nu vedeți, nu auziți
Că focul e peste casă,
Și-n față valuri de apă.
Pe genunchi să vă lăsați,
Pentru ei să vă rugați.
Ați ajuns neputincioși,
Dar sunteți și puturoși,
Nici o vorbă, nici o mână
Cineva spre ei să întindă,
Sunt în apă, sunt în foc.
Ați ajuns ca sub obroc,
Vă voi lua și lumina,
Asta urmează de acuma,
Și ziua o s-o fac noapte,
Ce vă spun nu e departe.
De foc azi de ai scăpat,
Și apa nu te-a luat,
Fă o cruce în genunchi,
Mulțumind Celui de sus,
Că ai ochi ca să mai vezi,
Și gură ca să vorbești.
Uită-te și strigă tare
Că Cerul e destul de mare,
Nu sunt garduri, nici hotare,
Și nici nimeni nu stă în cale.
Domnul știe și tot vede
De vei sta sau de vei merge,
De te odihnești, lucrezi,
Dacă dormi și ce visezi;
Nu prea te vede rugând,
Și nici la slujbă mergând.
Aveți preoți, sacramente,
Evanghelii cu versete,
Eu i-am ales să vă spună
Despre timpul cel din urmă.
Îl vedeți în fața voastră,
Însă vouă nu vă pasă
Că vine apa și focul,
”Lasă că ne scăpă Domnul”.
Domnul la voi a strigat,
Prin profeți v-a informat,
Voi nu ați vrut să ascultați,
Așa că... singuri să vă descurcați.
V-a vorbit Tatăl din cer
Prin Anton ca mesager,
Este ascultător, fidel,
Puteți fi și voi ca el.
Vineri, 22.09.2023, ora 13:25, Anton Ciobanu
Doamne sa se facă voia ta Doamne Amin
RăspundețiȘtergere