Un creștinism fără Calvar
Una dintre cele mai mari tragedii spirituale ale timpului nostru nu este ateismul fățiș, ci un creștinism golit de Cruce.
Creștinismul modern promite tot mai mult victorie fără suferință, glorie fără sacrificiu, mântuire fără pocăință și înviere fără Calvar.
Acesta nu este creștinismul propovăduit de Cristos.
Nu este creștinismul Apostolilor.
Nu este creștinismul Martirilor, nici al Sfinților sau al Bisericii istorice.
Este o religie fără cruce și, prin urmare, una fără Cristos, căci Cristos Însuși a declarat:
„Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze!” (Luca 9:23)
1. Crucea - Inima Evanghelie
Crucea nu este un simbol opțional.
Este chiar centrul istoriei mântuirii.
Întruparea duce la Cruce.
Crucea duce la Înviere.
Fără Cruce, Învierea este lipsită de sens.
Sfântul Pavel spune aceasta clar:
„...noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, poticnire pentru iudei şi nebunie pentru păgâni.” (1 Corinteni 1:23)
Biserica primară nu predica:
„Crede și simte-te bine.”
„Acceptă-L pe Isus și evită suferința.”
„Credința înseamnă prosperitate.”
Apostolii predicau: pocăința, convertirea, jertfa, martiriul.
Creștinismul s-a născut pe Cruce, a fost botezat în sânge și s-a răspândit prin suferință.
2. De la sacrificiu la sine - varianta modernă
Creștinismul modern, în special în formele sale populare, a suferit o transformare tragică.
De la:
Păcat → Pocăință → Sacrificiu → Răscumpărare
La:
Sine → Mângâiere/Confort → Emoție → Siguranță
Crucea a fost înlocuită de:
Discursuri motivaționale;
Experiențe de închinare emoțională;
Predici de „gândire pozitivă”;
Mângâiere și confort psihologic.
Cristos este prezentat mai puțin ca Mântuitorul Suferind și mai mult ca:
Un consilier de dezvoltare personală, life coach;
O persoană care găsește soluții la orice problemă;
Un vorbitor motivațional.
Dar Cristos nu a spus:
„Ia-ți mângâierea și urmează-Mie.”
El a spus:
„Ia-ți crucea.”
3. Har ieftin și salvare ușoară
Un teolog, D.Bonhoeffer, a atenționat despre „harul ieftin” - har fără ucenicie, har fără pocăință, har fără Cruce.
Versiunea de astăzi proclamă:
Mântuire fără ascultare;
Credință fără fapte;
Iertare fără pocăință;
Rai fără sfințenie.
Sfânta Scriptură ne învață:
„Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri.” (Matei 7:21)
Crucea cere:
Moarte față de sine;
Mortificarea păcatului;
Perseverență în suferință.
Un creștinism care evită Crucea creează falși convertiți, o credință superficială și o îngâmfare spirituală.
4. Scandalul suferinței
Creștinismul modern se luptă cu suferința pentru că și-a pierdut sensul.
Crucea ne învață că:
Suferința poate fi răscumpărătoare.
Durerea poate fi unită cu Cristos.
Încercările purifică sufletul.
Sfântul Pavel declară:
„Acum mă bucur în pătimirile mele pentru voi şi împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica.” (Coloseni 1:24)
Aceasta nu înseamnă că jertfa lui Cristos a fost insuficientă, ci înseamnă că credincioșii sunt chemați să participe la suferința Lui.
Sfinții au înțeles profund acest lucru:
Sfântul Padre Pio a îmbrățișat suferința.
Sfânta Tereza i-a oferit încercările ei ascunse.
Martirii au îmbrățișat moartea mai degrabă decât să-L tăgăduiască pe Cristos.
Însă, Creștinismul modern ne învață adesea:
„Dacă suferiți, înseamnă că credința voastră este slabă.”
Aceasta este opusul Evangheliei.
5. Crucea eliminată din închinare
Unde Crucea dispare din teologie, dispare curând și din cult.
Astăzi vedem:
Biserici fără crucifixuri;
Slujbe fără evlavie;
Altare înlocuite cu scene;
Jertfa înlocuită cu divertisment.
Totuși, Liturghia (în special în forma sa tradițională) face din nou prezent Calvarul:
Altarul nu este o scenă;
Preotul nu este un interpret,
Liturghia nu este un spectacol.
Este reprezentarea nesângeroasă a Jertfei Crucii.
Când închinarea își pierde natura sacrificială, credința își pierde profunzimea.
6. Creștinismul fără Cruce produce creștini șubrezi
Un creștinism fără Cruce presupune:
Lipsa disciplinei.
Lipsa rezistenței.
Lipsa implicării în războiul spiritual.
Lipsa fricii de păcat.
Lipsa dorinței de sfințenie.
Dar Crucea formează:
Sfinți,
Mucenici,
Mărturisitori,
Suflete credincioase care perseverează.
„Trebuie să [trecem] prin multe necazuri, ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 14:22)
Drumul spre Rai nu a fost niciodată ușor și Cristos nu a promis niciodată că va fi.
7. Crucea versus spiritul lumii
Crucea stă în opoziție directă cu lumea modernă:
Lumea iubește plăcerea; Crucea ne învață jertfa.
Lumea iubește mândria; Crucea ne învață smerenia.
Lumea iubește confortul; Crucea ne învață anduranța, rezistența, răbdarea.
De aceea Crucea este urâtă, batjocorită sau ignorată.
Satana nu trebuie să distrugă creștinismul, el trebuie doar să îndepărteze Crucea.
8. Chemarea să ne întoarcem la Cruce
Soluția nu este inovația, ci restaurarea.
Trebuie să ne întoarcem la Cruce:
în predici,
în închinare,
în viața de zi cu zi,
în familie,
în suferință,
în vocație.
Creștinismul adevărat proclamă:
Pocăința înainte de pace;
Jertfa înainte de glorie;
Calvarul înainte de Înviere.
„...departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos.” (Galateni 6:14)
Concluzie: alege Crucea, alege-L pe Cristos
Creștinismul fără Cruce este o minciună.
O Evanghelie fără jertfă este o cu totul altă evanghelie.
Un Cristos fără Calvar nu este adevăratul Cristos.
Crucea nu este un decor.
Nu este o metaforă.
Nu este ceva opțional.
Crucea este prețul uceniciei și calea spre viața veșnică.
Fie ca niciodată să nu ne fie rușine de Cruce.
Fie ca niciodată să nu o schimbăm pe comoditate.
Fie să-L urmăm pe Cristos până pe Calvar, ca să putem învia împreună cu El în glorie.
Ave Crux, Spes Unica!
Bucură-te Cruce, singura noastră speranță!
