Întreabă-te: Cu cine vorbea cel care a scris-o? De ce a scris-o în acest fel?
Pentru că fiecare Evanghelie a fost scrisă pentru oameni reali, aflați în situații reale. Să ne uităm la cei patru evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan.
Matei le-a scris evreilor
Pe vremea lui Matei, mulți evrei crezuseră în Isus. Dar erau sub presiune. Unii erau dați afară din sinagogile lor. Alții erau tentați să-l părăsească pe Isus și să se întoarcă la vechile obiceiuri.
Așa că Matei și-a scris Evanghelia pentru a le arăta clar: Isus este Mesia pe care l-ați așteptat.
- De aceea, începe cu un arbore genealogic. Evreii erau profund preocupați de liniile familiale.
- El spune adesea: „Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ce fusese scris de profeți.”
- El îl numește pe Isus „Fiul lui David”, Regele promis.
Mesajul lui Matei:
Nu renunțați. Isus este adevăratul Rege și noul Moise. Rămâneți cu El.
Marcu le scrie romanilor
Când Marcu scria, creștinii din Roma sufereau mult. Împăratul Nero îi ardea de vii pe credincioși, îi arunca la lei și îi învinovățea pentru dezastre. Era o perioadă a fricii.
Așa că Marcu a scris cea mai scurtă și mai rapidă Evanghelie, ca un soldat care strigă ordine: „Îndată! Numaidecât! Repede!”
- El îl arată pe Isus ca fiind tare și puternic, mereu vindecând, alungând demoni, învingând răul.
- Nu-și petrece timpul cu discursuri lungi, ci cu acțiunea.
Pentru creștinii aflați sub atacuri, aceasta era o veste bună: Domnul vostru nu este slab. El este puternic, chiar și în moarte, El învinge.
De aceea, punctul culminant al Evangheliei lui Marcu este Crucea. Și nu un evreu, ci un soldat roman spune: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15:39).
Luca le scrie neamurilor
Luca a fost doctor și singurul scriitor neevreu al Evangheliilor. El a văzut că mulți neevrei (numiți neamuri) se alăturau Bisericii. Aceștia trebuiau să afle că povestea lui Isus era și pentru ei.
În acea vreme, multe neamuri credeau că Dumnezeul lui Israel era doar pentru evrei. Luca a vrut să arate că: Nu, acest Mântuitor este pentru întreaga lume.
- Începe ca un istoric grec, explicându-și cu atenție cercetările.
- Explică obiceiurile evreiești pentru ca străinii să poată înțelege.
- Evidențiază povești despre milă: Fiul Risipitor, Bunul Samaritean, oaia pierdută.
- Acordă atenție femeilor, săracilor și bolnavilor, oameni adesea uitați.
Mesajul lui Luca: Nimeni nu este lăsat pe dinafară. Isus a venit pentru toți, nu doar pentru un singur popor.
Ioan a scris Bisericii aflate în Criză
Ioan a scris ultimul, la mulți ani după ceilalți, în jurul anului 90 d.Cr. Între timp, Biserica a crescut, dar se și confrunta cu probleme. Unii oameni învățau lucruri greșite despre Isus. Unii spuneau că El era doar un profet sau doar un spirit.
Așadar, Ioan a scris pentru a le aminti creștinilor cel mai profund adevăr: Isus este Dumnezeu întrupat.
- De aceea, Ioan începe, nu cu Betleemul, ci cu veșnicia: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.”
- Nu povestește multe minuni mici, ci se concentrează pe 7 mari „semne” (cum ar fi transformarea apei în vin, vindecarea orbului, învierea lui Lazăr). Fiecare semn arată puterea divină a lui Isus.
- Folosește ziceri cu „Eu sunt”: „Eu sunt Pâinea Vieții"… "Eu sunt Bunul Păstor"… "Eu sunt Lumina Lumii.”
Mesajul lui Ioan: Nu vă lăsați păcăliți. Nu ascultați minciunile. Isus în care credeți nu este doar un învățător. El este Fiul etern al lui Dumnezeu.
O Evanghelie, patru Voci
Așadar, când citești Evangheliile, amintește-ți:
Matei le-a vorbit evreilor: Isus este Mesia, mântuitorul vostru.
Marcu le-a vorbit romanilor: Isus este puternic chiar și în suferință.
Luca le-a vorbit neamurilor: Isus a venit pentru toate națiunile.
Ioan a vorbit întregii Biserici: Isus este cu adevărat Dumnezeu.
Voci diferite. Timpuri diferite. Nevoi diferite.
Dar un singur adevăr: Isus Cristos, Mântuitorul tuturor.
Data viitoare când iei Biblia în mână, nu te limita la a citi. Ascultă.
Întreabă-te: De ce a scris acest evanghelist în acest fel? Cui i se adresa?
Și vei vedea că Evangheliile nu sunt doar povești vechi.
Sunt cuvinte vii, scrise pentru oameni reali, care trăiau atunci dar și astăzi, ca tine.
