DE CE CATOLICII NU FOLOSESC NUMELE „IEHOVA” (și ce folosim în loc)

 Poate ați observat: Catolicii nu spun „Iehova”.

Nu veți auzi acest nume la Liturghie.

Nu veți găsi aceat nume în rugăciunile catolice.

Apare întrebarea:

„Evită catolicii numele lui Dumnezeu?”

„Este vorba de o omisiune?”

Adevărul este mai profund decât s-ar crede.

1. NUMELE ORIGINAL NU A FOST NICIODATĂ „IEHOVA”

În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a revelat numele Său lui Moise:

,,EU SUNT CEL CARE SUNT”. (Exodul 3:14)

Acesta a devenit numele sacru scris în ebraică astfel:

YHWH (numit Tetragrama)

Dar iată cheia:

Ebraica inițial nu avea vocale.

Așadar, astăzi, nimeni nu știe cu certitudine absolută cum se pronunța acest cuvânt.

2. „IEHOVA” ESTE O CONSTRUCȚIE ULTERIORĂ

Cuvântul „Iehova” nu exista în Israelul antic.

A apărut mult mai târziu când savanții au combinat consoanele YHWH cu vocalele unui alt cuvânt: Adonai („Domnul”)

Acest lucru a creat:

YeHoWaH - Iehova

Deci „Iehova” nu este pronunția originală,

ci o formă hibridă istorică.

3. EVREII AU ÎNCETAT SĂ PRONUNȚE NUMELE DIN REVERENȚĂ

Cu mult înainte de creștinism, poporul evreu a dezvoltat o profundă reverență pentru numele lui Dumnezeu.

Evitau să pronunțe YHWH deoarece era considerat prea sacru pentru vorbirea obișnuită.

Așa că, în schimb, spuneau:

Adonai („Domnul”)

Această tradiție a influențat modul în care era citită Scriptura.

4. BIBLIA ÎNSĂȘI FOLOSEȘTE „DOMNUL”

Când Vechiul Testament a fost tradus în greacă (Septuaginta):

YHWH a fost tradus: Kyrios („Domnul”)

Noul Testament a urmat acest model.

Chiar și apostolii, când citau Scriptura foloseau „Domnul” în loc de numele divin.

Așadar, când catolicii spun:

„Domnul fie cu voi”, folosesc limbajul Scripturii însăși.

5. BISERICA CONTINUĂ ACEASTĂ TRADIȚIE

Biserica Catolică nu „îndepărtează” numele lui Dumnezeu.

Ea îl onorează. Urmând reverența evreiască, tradiția biblică, utilizarea apostolică.

De aceea, în liturghia catolică spunem „Domnul” în loc să încercăm o pronunție reconstituită.

6. ESTE GREȘIT SĂ SPUNEM „IEHOVA”?

Nu neapărat.

Dar catolicii îl evită deoarece:

- nu este precis din punct de vedere istoric;

- nu este tradiția liturgică biblică și

- nu reflectă venerația antică pentru Nume.

Deci, nu este vorba despre teamă.

Este vorba despre fidelitate și reverență.

7. CEL MAI PROFUND ADEVĂR

Dumnezeu nu Și-a revelat numele doar pentru pronunție.

L-a revelat pentru a arăta CINE ESTE EL.

„EU SUNT” - Cel care există, care este prezent, care mântuiește.

Și în Noul Testament, această revelație își atinge plenitudinea în Isus Cristos.

Catolicii nu evită numele lui Dumnezeu...

Noi Îl onorăm atât de profund încât refuzăm să Îl reducem la o presupunere.

AȘA CĂ DATA VIITOARE CÂND AUZIȚI „DOMNUL”...

Să nu credeți că lipsește ceva.

Ci, gândiți-vă la:

- rugul aprins

- reverența lui Israel

- vocea apostolilor

Pentru că acel cuvânt „Domnul” poartă greutatea Numelui divin însuși.

CUI SE ADRESAU DE FAPT AUTORII EVANGHELIILOR?

Când citești Biblia, nu te întreba doar ce este scris în ea.

Întreabă-te: Cu cine vorbea cel care a scris-o? De ce a scris-o în acest fel?

Pentru că fiecare Evanghelie a fost scrisă pentru oameni reali, aflați în situații reale. Să ne uităm la cei patru evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan.

Matei le-a scris evreilor

Pe vremea lui Matei, mulți evrei crezuseră în Isus. Dar erau sub presiune. Unii erau dați afară din sinagogile lor. Alții erau tentați să-l părăsească pe Isus și să se întoarcă la vechile obiceiuri.

Așa că Matei și-a scris Evanghelia pentru a le arăta clar: Isus este Mesia pe care l-ați așteptat.

- De aceea, începe cu un arbore genealogic. Evreii erau profund preocupați de liniile familiale.

- El spune adesea: „Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ce fusese scris de profeți.”

- El îl numește pe Isus „Fiul lui David”, Regele promis.

Mesajul lui Matei:

Nu renunțați. Isus este adevăratul Rege și noul Moise. Rămâneți cu El.

Marcu le scrie romanilor

Când Marcu scria, creștinii din Roma sufereau mult. Împăratul Nero îi ardea de vii pe credincioși, îi arunca la lei și îi învinovățea pentru dezastre. Era o perioadă a fricii.

Așa că Marcu a scris cea mai scurtă și mai rapidă Evanghelie, ca un soldat care strigă ordine: „Îndată! Numaidecât! Repede!”

- El îl arată pe Isus ca fiind tare și puternic, mereu vindecând, alungând demoni, învingând răul.

- Nu-și petrece timpul cu discursuri lungi, ci cu acțiunea.

Pentru creștinii aflați sub atacuri, aceasta era o veste bună: Domnul vostru nu este slab. El este puternic, chiar și în moarte, El învinge.

De aceea, punctul culminant al Evangheliei lui Marcu este Crucea. Și nu un evreu, ci un soldat roman spune: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15:39).

Luca le scrie neamurilor

Luca a fost doctor și singurul scriitor neevreu al Evangheliilor. El a văzut că mulți neevrei (numiți neamuri) se alăturau Bisericii. Aceștia trebuiau să afle că povestea lui Isus era și pentru ei.

În acea vreme, multe neamuri credeau că Dumnezeul lui Israel era doar pentru evrei. Luca a vrut să arate că: Nu, acest Mântuitor este pentru întreaga lume.

- Începe ca un istoric grec, explicându-și cu atenție cercetările.

- Explică obiceiurile evreiești pentru ca străinii să poată înțelege.

- Evidențiază povești despre milă: Fiul Risipitor, Bunul Samaritean, oaia pierdută.

- Acordă atenție femeilor, săracilor și bolnavilor, oameni adesea uitați.

Mesajul lui Luca: Nimeni nu este lăsat pe dinafară. Isus a venit pentru toți, nu doar pentru un singur popor.

Ioan a scris Bisericii aflate în Criză

Ioan a scris ultimul, la mulți ani după ceilalți, în jurul anului 90 d.Cr. Între timp, Biserica a crescut, dar se și confrunta cu probleme. Unii oameni învățau lucruri greșite despre Isus. Unii spuneau că El era doar un profet sau doar un spirit.

Așadar, Ioan a scris pentru a le aminti creștinilor cel mai profund adevăr: Isus este Dumnezeu întrupat.

- De aceea, Ioan începe, nu cu Betleemul, ci cu veșnicia: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.”

- Nu povestește multe minuni mici, ci se concentrează pe 7 mari „semne” (cum ar fi transformarea apei în vin, vindecarea orbului, învierea lui Lazăr). Fiecare semn arată puterea divină a lui Isus.

- Folosește ziceri cu „Eu sunt”: „Eu sunt Pâinea Vieții"… "Eu sunt Bunul Păstor"… "Eu sunt Lumina Lumii.”

Mesajul lui Ioan: Nu vă lăsați păcăliți. Nu ascultați minciunile. Isus în care credeți nu este doar un învățător. El este Fiul etern al lui Dumnezeu.

O Evanghelie, patru Voci

Așadar, când citești Evangheliile, amintește-ți:

Matei le-a vorbit evreilor: Isus este Mesia, mântuitorul vostru.

Marcu le-a vorbit romanilor: Isus este puternic chiar și în suferință.

Luca le-a vorbit neamurilor: Isus a venit pentru toate națiunile.

Ioan a vorbit întregii Biserici: Isus este cu adevărat Dumnezeu.

Voci diferite. Timpuri diferite. Nevoi diferite.

Dar un singur adevăr: Isus Cristos, Mântuitorul tuturor.

Data viitoare când iei Biblia în mână, nu te limita la a citi. Ascultă.

Întreabă-te: De ce a scris acest evanghelist în acest fel? Cui i se adresa?

Și vei vedea că Evangheliile nu sunt doar povești vechi.

Sunt cuvinte vii, scrise pentru oameni reali, care trăiau atunci dar și astăzi, ca tine.