Majoritatea oamenilor știu ce s-a întâmplat.
Isus s-a urcat pe un munte.
Fața Lui a strălucit ca soarele.
Hainele Lui s-au făcut de un alb orbitor.
Moise și Ilie au apărut.
Glasul Tatălui s-a auzit din cer.
Dar te-ai întrebat vreodată ...
De ce a făcut Isus asta?
De ce etau prezenți doar Petru, Iacob și Ioan?
De ce nu erau toți cei doisprezece Apostoli?
De ce nu era o întreaga mulțime?
Răspunsul este ascuns în întreaga Biblie.
Să urcăm pe munte cu Isus.
CE ÎNSEAMNĂ CU ADEVĂRAT „SCHIMBAREA LA FAȚĂ”?
Cuvântul „Schimbarea la Față” provine din cuvântul grecesc metemorphōthē (μετεμορφώθη).
Înseamnă „El a fost transformat” sau „Înfățișarea Lui s-a schimbat”.
Aceasta este aceeași rădăcină din care provine cuvântul englezesc „metamorphosis”, în română metamorfoză.
Dar observați ceva important.
Isus nu a devenit altcineva.
El nu a primit o nouă glorie.
Dimpotrivă...
slavei care Îi aparținuse dintotdeauna i s-a permis să strălucească prin umanitatea Sa.
Pentru o scurtă clipă... vălul a fost ridicat.
Ucenicii au văzut ceea ce fusese dintotdeauna adevărat.
Tâmplarul din Nazaret... a fost Fiul veșnic al lui Dumnezeu.
DE CE PE UN MUNTE?
Nimic din Scriptură nu este întâmplător.
Ori de câte ori Dumnezeu Se revelează într-un mod special o face adesea pe un munte.
Arca lui Noe s-a oprit pe un munte.
Avraam l-a oferit pe Isaac pe Muntele Moria.
Moise a primit Cele Zece Porunci pe Muntele Sinai.
Ilie L-a întâlnit pe Dumnezeu pe Muntele Horeb.
Acum Isus urcă pe un alt munte.
Biblia ne învață ceva.
Munții sunt locuri unde cerul și pământul par să se întâlnească.
Schimbarea la Față ne spune că Isus Însuși este acum adevăratul loc de întâlnire dintre Dumnezeu și omenire.
DE CE DOAR PETRU, IACOB ȘI IOAN?
Isus i-a iubit pe toți cei doisprezece apostoli.
Totuși, El i-a ales în mod repetat pe aceștia trei pentru momente speciale.
Au fost martori la învierea fiicei lui Iair.
Au fost martori la agonia din Ghetsimani.
Acum sunt martori la Schimbarea la Față.
De ce?
Pentru că aveau să fie martori și la cea mai mare și scandaloasă condamnare.
Crucea.
Înainte de a le arăta suferința Sa...
Isus le-a arătat mai întâi slava Sa.
El a vrut să-și amintească de Muntele Tabor când vor ajunge la Calvar.
Când vor vedea fața Sa acoperită de sânge...
își vor aminti de fața care odinioară strălucea ca soarele.
Când L-au văzut dezbrăcat pe Cruce...
își vor aminti de veșmintele care străluceau mai tare decât lumina.
Slava Taborului a fost dată pentru a-i întări pentru întunericul Calvarului.
DE CE A LUMINAT FAȚA LUI ISUS CA SOARELE?
Sfântul Matei ne spune:
"Fața Lui a strălucit ca soarele." (Matei 17:2)
Acest lucru ne amintește imediat de Moise.
După ce a vorbit cu Dumnezeu pe Muntele Sinai...
Fața lui Moise a strălucit (Exodul 34:29).
Dar există o diferență enormă.
Moise a reflectat slava lui Dumnezeu.
Isus a radiat-o pe a Lui.
Luna strălucește pentru că reflectă soarele.
Soarele strălucește pentru că lumina îi aparține.
Isus nu reflectă doar slava divină.
El este sursa ei.
De aceea, Sfântul Ioan scrie mai târziu:
"Iar noi am văzut gloria lui" (Ioan 1:14)
DE CE AU APARUT MOISE ȘI ILIE?
De ce acești doi bărbați?
De ce nu Avraam?
De ce nu David?
Pentru că împreună reprezintă întregul Vechi Testament.
Moise reprezintă Legea.
Ilie îi reprezintă pe Profeți.
Împreună, ei mărturisesc că tot ce este scris în Lege și în Profeți își găsește împlinirea în Isus.
Întregul Vechi Testament indică spre El.
Luca ne spune chiar și despre ce au discutat.
Au vorbit despre „plecarea” Lui.
Cuvântul grecesc este exodos (ἔξοδος).
Nu doar „plecare”.
Exodul.
Așa cum Moise a scos Israelul din sclavia din Egipt...
Isus avea să scoată omenirea din sclavia păcatului prin Moartea și Învierea Sa.
Un nou Exod era pe cale să înceapă.
DE CE A VRUT PETRU SĂ CONSTRUIESCĂ TREI CORTURI?
Petru a exclamat:
Doamne, bine este că suntem aici!
Apoi s-a oferit să construiască trei corturi.
De ce?
Aceasta face trimitere la Sărbătoarea Corturilor (Colibelor).
În timpul acestei sărbători, Israel locuia în adăposturi temporare pentru a-și aminti prezența lui Dumnezeu în pustie.
Petru simțea că slava lui Dumnezeu venise să locuiască din nou printre ei.
El voia ca momentul să dureze pentru totdeauna.
Dar planul lui Dumnezeu era mai mare.
Slava lui Cristos nu era menită să rămână pe munte.
Trebuia să treacă prin Cruce.
NORUL ȘI VOCEA TATĂLUI
Deodată, un nor luminos i-a umbrit.
De-a lungul Vechiului Testament, norul a fost semnul vizibil al prezenței lui Dumnezeu.
L-a călăuzit pe Israel prin deșert.
A umplut Cortul.
A umplut Templul lui Solomon.
Acum norul îl umbrește pe Isus.
Apoi Tatăl declară:
„Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; ascultaţi de el!” (Matei 17:5)
Observați cu atenție.
Tatăl nu spune:
„Ascultați de Moise.”
Nici:
„Ascultați de Ilie.”
Amândoi cedează acum locul lui Cristos.
Legea pregătită pentru El.
Profeții L-au anunțat.
Acum Tatăl poruncește:
„Ascultați de El.”
Isus este Cuvântul final și definitiv al lui Dumnezeu.
TRANSFIGURAREA ESTE ZĂRIREA UNEI SCLIPIRI A RAIULUI
Schimbarea la Față nu a fost doar despre a dezvălui cine este Isus.
A fost, de asemenea, despre a dezvălui cine suntem chemați să devenim.
Sfântul Pavel spune:
"El va schimba trupul umilinţei noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale. "(Filipeni 3:21)
Ceea ce s-a întâmplat cu Cristos pe munte este destinul pregătit pentru cei care Îi rămân credincioși.
Slava Taborului indică spre slava Învierii.
MAREA LECȚIE
Biserica pune Schimbarea la Față înaintea ochilor noștri pentru a ne aminti de un adevăr de neuitat:
Nu există Tabor fără Calvar.
Dar nu există nici Calvar fără Paște.
Slava vine prin Cruce.
Petru a vrut să rămână pe munte.
Isus a ales să coboare de pe el...
pentru că mântuirea noastră Îl aștepta în Ierusalim.
Viața creștină este aceeași.
Există momente de lumină...
momente de mângâiere...
momente când Dumnezeu se simte foarte aproape.
Dar acele momente ne pregătesc pentru văile în care credința trebuie să devină mai puternică decât vederea.
Același Isus care a strălucit pe munte este Cel care a atârnat pe Cruce.
Și același Isus care a atârnat pe Cruce este Cel care acum domnește veșnic în glorie.
Schimbarea la Față este asigurarea dată de Dumnezeu că dincolo de fiecare Cruce credincioasă se află slava veșnică.
