Continuarea istoriei apariţiilor de la Akita. „Este important să deveniţi creştini ca să cunoaşteţi harul lui Dumnezeu”.

Continuarea istoriei apariţiilor de la Akita. „Este important să deveniţi creştini ca să cunoaşteţi harul lui Dumnezeu”.

Îi salut cu multă iubire pe dragii radio-ascultători, acum, către sfârşitul Postului Mare, când merită şi se cade să facem o retrospectivă a drumului parcurs şi să punem în balanţă roadele spirituale ale săptămânilor care au trecut, pentru a vedea în ce măsură am reuşit să înfăptuim cerinţele propuse şi exerciţiile ascetice. Aici, îmi vine în minte învăţătura Sfântului Chiril din Ierusalim, care se găseşte în Breviarul preoţilor. Citez:

„Scoate din sufletul tău, ceea ce nu-i de acolo, ca să primeşti haruri din abundenţă. Pentru că iertarea păcatelor este primită de către toată lumea deopotrivă, dar comunicarea Duhului Sfânt se petrece la unii oameni potrivit măsurii credinţei lor. Dacă-ţi încorzi puterile puţin, primeşti puţin, dar dacă te munceşti mult, mare va fi recompensa. Alergi pentru tine, este vorba de beneficiul tău.”

Nu încape îndoială că fără asceză nu există mistică, adică progres spiritual. Adevăraţii profeţi şi vizionari cu toţii ne atenţionează, fără excepţie, să luăm în serios mântuirea noastră şi a altora şi, pentru asta, să luăm în serios şi acele instrumente care sunt indispensabile sfinţirii noastre. Acum doar le voi enumera pe scurt: sacramentele, rugăciunea, postul şi faptele bune. În emisiuni anterioare am vorbit mai pe larg despre acestea.

În istoria apariţiilor, Akita ocupă un loc deosebit în primul rând datorită aşezării geografice, în al doilea rând datorită conţinutului mesajelor, iar în al treilea datorită circumstanţelor şi a evenimentelor ce au însoţit apariţiile.

Să vedem acum prima specificitate!

Sfânta Fecioară apare într-o ţară din extremul orient, în Japonia, unde numărul creştinilor – nu al catolicilor, ci al creştinilor – este mai mic de 1% din populaţie.

După toate acestea, întrebarea mea este: ce caută Sfânta Fecioară într-o ţară în care catolicii reprezintă doar zero virgulă ceva la sută? Răspunsul este foarte simplu şi se află în Evanghelie, care este totodată şi fundamentul misionar al Bise-ricii Catolice: „Mergeţi în lumea întreagă şi vestiţi Evanghelia!” – a spus Isus. Asta au făcut apostolii şi urmaşii lor.

Aşadar, şi Măicuţa Sfântă, pe lângă faptul că este Mama lui Isus, mai este şi apostol. Şi putem vedea cum, pe parcursul istoriei, după ridicarea ei la Ceruri, Ea a apărut de nenumărate ori când pe un continent, când pe altul, când într-o ţară, când într-alta, cu scopul de a ne călăuzi la Cristos. Şi precum putem observa, Sfânta Fecioară ia foarte în serios această muncă de apostolat şi n-o va încheia decât la sfârşitul lumii, pentru că şi în Japonia a apărut pentru a atrage atenţia asupra unicului Dumnezeu adevărat, respectiv asupra învăţăturii lui Isus Cristos.

Cei care au studiat istoria Bisericii, ştiu că în Evul Mediu, prin anii 1560, Sfântul Francisc Xaveriu şi tovarăşii săi au propovăduit Evanghelia mai întâi în India şi Indonezia, apoi în Japonia. Interesant este faptul că, în timp ce în India numărul creştinilor se ridică la mai multe zeci de milioane, în Japonia nu atinge nici măcar 1%. De ce nu se răspândeşte creştinismul în Japonia? Răspunsul este unul foarte simplu: motivul este bunăstarea materială şi socială.

Recunosc cu sinceritate că, într-o vreme, strâmbam un pic din nas atunci când se citea la Sfânta Liturghie sau cu alte ocazii, acel pasaj în care Isus vorbeşte în Evanghelie despre faptul că este greu ca bogatul să intre în Împărăţia Cerurilor. Nu înţelegeam – cum, Doamne – eu totuşi cunosc oameni bogaţi care sunt cu adevărat foarte de treabă şi buni creştini. Ştiu, fireşte, că este mai mare numărul celor bogaţi care nu se preocupă nici de Dumnezeu şi nici de alte realităţi supranaturale, interesându-i doar plăcerile şi bunurile pământeşti. Şi de ce ar fi greu ca un bogat să intre în Împărăţia Cerurilor, deoarece eu cunosc oameni bogaţi care în realitate au o credinţă profundă şi-L iubesc pe Dumnezeu?

Da. Nu am înţeles asta pe deplin decât atunci când am venit aici, în occident, şi a devenit clar pentru mine că bunăstarea materială reprezintă unul dintre cele mai mari pericole pe calea mântuirii. Printre cei bogaţi sunt foarte puţini cei care administrează cu adevărat bine, şi potrivit voinţei lui Dumnezeu, bunurile lor materiale. Dar nu este numai asta. Însuşi sentimentul posesiunii unei averi considerabile mă face să devin mândru, ceea ce ajunge să devină o barieră uriaşă în faţa acceptării harurilor lui Dumnezeu.

Legat de această idee, îl citez acum doar pe Sfântul Apostol Petru, deşi în Sfânta Scriptură găsim în foarte multe locuri pasaje asemănătoare: „Dumnezeu dă haruri celui smerit, dar celui mândru i se împotriveşte”.

În Italia, sfinţirea caselor se face în perioada Postului Mare. Şi eu merg acum din casă în casă, din vilă în vilă şi adevărul este că, de cele mai multe ori, oamenii bogaţi sunt aspri şi reci faţă de preoţi, faţă de Biserică şi faţă de Dumnezeu. Dacă, totuşi, mă lasă să intru în palatul lor, mă privesc ca pe un mic purice, ca pe cineva foarte incomod, aşteptând să îmi spun repede rugăciunea şi să dispar. Este un sentiment foarte neplăcut. Dar, de fapt, este demn de milă acel mod superior şi arogant în care îi tratează ei pe preoţi, chiar Biserica, uneori dând şi glas acestui comportament. Şi, iată, aceasta este problema şi în Japonia. Creştinismul nu se răspândeşte din cauza bunăstării materiale, deoarece noi ne-am creat un Paradis aici pe pământ şi ne este arhisuficient. Nu avem nevoie nici de Dumnezeu şi nici de un alt paradis.

Dacă tot vorbim de Paradis, atunci să vă povestesc o întâmplare interesantă petrecută anul trecut, în mai, care m-a făcut să râd. În orele după-amiezii, am organizat ore de rugăciune în diferite comunităţi de călugări ale mănăstirilor arondate teritoriului nostru. În fiecare zi, înainte de Sfânta Liturghie, am mers în grup în curtea mănăstirii respective şi, în faţa statuii Maicii Sfinte, ne-am rugat Rozarul. De fiecare dată, la această oră de rugăciune a fost prezentă şi o doamnă bogată, al cărei soţ a murit cu câţiva ani înainte, lovit de o maşină. Într-o zi, ne-a rugat să mergem şi la vila ei şi să ţinem o astfel de oră de rugăciune în faţa statuii Maicii Sfinte aflată în grădina casei sale. Ne-am şi dus şi, într-adevăr, locuia într-un palat minunat, având o grădină de vis şi într-un colţ al grădinii se găsea o statuie a Sfintei Fecioare de la Lourdes. Ne-am rugat Rozarul, după care gazda ne-a omenit. Întrucât parohul meu şi cu mine trebuia să ne grăbim la Liturghie, ne-am luat rămas bun de la ceilalţi, iar stăpâna casei, petrecându-ne către ieşire, în timp ce vorbeam despre soţul ei decedat, încheind, a spus: „Să sperăm că el este deja în Paradis”. După ce ne-am urcat în maşină şi am ieşit din curte, parohul meu a spus doar atât: „Da, ...el din paradis a intrat în alt Paradis”. Zâmbesc ori de câte ori mi-aduc aminte de această istorioară, întrucât parohul meu s-a referit, cu o fină ironie, la o realitate foarte serioasă.       

Dar să revenim la Akita! Este interesant de observat că în cazul apariţiilor de la Akita, harurile ieşite din comun s-au manifestat în mai multe feluri, au sosit – să zicem aşa – pe mai multe canale.

Primul este apariţia Sfintei Fecioare, dovedită de extazul sorei Agnesa.

Dumnezeu ştie că un astfel de mesaj nu este destul de convingător pentru un popor păgân, de aceea aplică a doua categorie care poate fi simţită şi văzută de către toată lumea. În acest caz, raţionamentul de cârcotaş, respectiv orice îndoială sunt excluse, pentru că poate fi văzută, cu proprii ochi, statuia sângerândă, poate fi simţit parfumul şi poate fi auzit şi cântul îngerilor, fapt la care voi reveni mai pe larg.

O cunoştinţă din Statele Unite mi-a spus următoarele:

„Întreaga lume ar trebui să se oprească pentru un moment, chiar şi doar la vederea unui singur asemenea caz, întrebându-se, oare ce se întâmplă aici, de ce sângerează această statuie, deoarece acesta nu este făgaşul firesc al naturii. Sânge poate curge dintr-o vietate. Fireşte că mă refer aici la oameni şi animale, care au sânge. Aşadar, dintr-o vietate poate curge sânge, dar dintr-o statuie, indiferent din ce fel de material fără viaţă ar fi fost confecţionată, nu poate să curgă nici sânge şi nici lacrimi. Dar dacă totuşi curge, atunci aceasta depăşeşte firescul, ceea ce este considerat a fi un caz atât de neobişnuit, încât ar trebui tuturor să le atragă atenţia.” Într-adevăr, acest om are dreptate.

În emisiunea trecută am ascultat împreună relatarea ziaristului japonez care din acest fenomen minunat a tras nişte concluzii foarte logice. A spus că Cerul are ceva foarte serios să ne spună, la care toată lumea ar trebui să fie atentă, nu doar japonezii. Din păcate, japonezii nu au făcut asta, sau doar foarte puţini. Atât de puţini, încât acest număr, raportat la numărul de locuitori, este aproape nesemnificativ. Ceea ce s-a întâmplat la Akita a fost un caz ieşit din comun dar, din păcate, nici acea atitudine indiferentă, lipsită de interes a japonezilor nu poate fi numită normală; în felul în care au reacţionat japonezii.

Cu toate că apariţiile de la Akita erau destinate întregii lumi şi profeţiile care s-au făcut auzite acolo vizau întreaga lume, totuşi, mesajele au elemente specifice care îi vizau doar pe japonezi. Sfânta Fecioară cunoaşte foarte bine situaţia extremului orient, tocmai de aceea, trecând de profeţii, dă şi mesaje foarte specifice, să spunem aşa, croite pentru ei.

Citez: „Este important să deveniţi creştini, ca să cunoaşteţi harul lui Dumnezeu”. Ca şi cum ar spune japonezilor şi tuturor celor care nu sunt creştini, că nu există dumnezei, ci doar un singur Dumnezeu, în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, iar acest adevăr de credinţă îl întăresc în multe alte mesaje atât Domnul Isus cât şi Sfânta Fecioară.

Aşadar, acest mesaj sună clar pentru toate popoarele şi toate neamurile care nu-L adoră pe unicul Dumnezeu în Sfânta Treime şi nu urmează învăţăturile Lui. Şi, dacă tu totuşi cinsteşti şi adori un alt Dumnezeu, trebuie să ştii că te afli într-o mare eroare.

Indiferent dacă este vorba despre o tradiţie părintească sau despre o nouă învăţătură de sorginte orientală, toate acestea sunt născociri umane sau emanaţii ale celui rău, care nu au nimic de a face cu singurul Dumnezeu adevărat. Dar Dumnezeu, în marea Sa milostivire, a venit din nou la noi ca să alunge întunericul şi să ne călăuzească la adevărul unic şi clar, şi toate acestea sunt pentru ca să îl cunoaştem pe Isus Cristos, Fiul Său Unic, care este Lumina Lumii.

Cel care cercetează apariţiile de la Akita, dar mai întâi de toate istoria Japoniei, ştie că acest popor poate fi admirat din foarte multe puncte de vedere: curajul său, eroismul său, disciplina sa, cinstirea muncii, şi am mai putea enumera multe. Dar toate acestea nu sunt de ajuns: dacă lumina suprafirească a credinţei nu străbate aceste valori omeneşti, acestea nu slujesc mântuirii.

Ştim foarte bine că Isus Cristos este Alfa şi Omega. El este Poarta, aşa cum citim în Cartea Apocalipsului, prin care putem intra în Împărăţia Veşnică a lui Dumnezeu. Aşadar, de aceea, toate neamurile şi popoarele trebuie să cunoască Adevărul, adică pe Mesia, pe Mântuitorul, pe Isus Cristos.

Să ne amintim doar că, în Liturghie, după ce preotul preface pâinea şi vinul, el arată cu mâna spre cele două specii şi spune: „Misterul credinţei”. Iar credincioşii, la acest apel, răspund scurt, dar concis, cu o mărturisire de credinţă: „Moartea Ta o vestim, Doamne, şi învierea Ta o mărturisim, până când vei veni”. Aşadar, oricum, avem nevoie de harul lui Dumnezeu, pe care Isus Cristos ni l-a dăruit în deplinătatea sa. De aceea, Sfânta Fecioară a accentuat într-unul din mesajele de la Akita că este necesar a deveni creştin pentru a cunoaşte harul lui Dumnezeu. De aceea, acum, în zilele noastre, sunt atâţia vizionari şi profeţi, pentru că, aşa cum spune Domnul Isus şi Sfânta Fecioară în mai multe locuri şi în mai multe rânduri, au început pregătirile mai îndepărtate pentru a Doua Venire a lui Isus Cristos.

Să ne amintim numai ce a spus Măicuţa noastră la Medjugorje, în anul 1981, că aceasta este ultima apariţie mariană pe pământ. Atunci când apariţiile de la Medjugorje se vor încheia şi vizionara va dezvălui secretele, potrivit unui scenariu stabilit de Sfânta Fecioară, nu va mai fi nevoie de nici o apariţie pe pământ – spune Maica Sfântă. Oare de ce? Tocmai pentru că se vor petrece evenimente care vor încheia pentru totdeauna istoria omenirii; însă aceste amănunte nu ne sunt încă pe deplin clare. În schimb, Domnul Isus vorbeşte deschis că a început numărătoarea inversă, adică pregătirea mai îndepărtată pentru a Doua Venire a lui Isus Cristos. Da, ştiu că nimeni nu cunoaşte nici ziua, nici ora, ci doar Tatăl Ceresc, dar putem cunoaşte apropierea timpului, iar Isus despre asta vorbeşte: că timpul este aproape. Chiar aminteşte în unele mesaje că nu ne spune ziua, dar ne spune că timpul este aproape, iar acest lucru îl putem şti.

Cei care citesc cu regularitate profeţiile, şi printre ele pe cele ale Vassulei Ryden şi ale profetei irlandeze, pot constata că Domnul Isus interpretează şi dezvăluie Scripturile cu foarte mare pricepere şi intră în detalii pe care nu am avut de unde să le cunoaştem până acum. Şi aceste detalii iluminează într-adevăr cele cuprinse în Sfânta Scriptură, precum şi ceea ce are ea în esenţă de spus. Pentru mine, în mod personal, aceste profeţii înseamnă foarte mult şi mă ajută deopotrivă.

Eu nu pot decât să sfătuiesc pe toată lumea, ceea ce de altfel şi Domnul Isus ne cere, să citim aceste profeţii, să le luăm foarte în serios şi să ne pregătim, deoarece în învăţăturile Domnului Isus întotdeauna figurează importanţa vegherii: „Veghea-ţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!” Iar într-un alt loc, Domnul Isus spune: „Vegheaţi dar, iar mijlocul să vă fie încins, candelele să fie aprinse, deoarece mirele poate veni în ceasul în care nici nu gândiţi.” Aşadar, nu trebui să găsim ciudat faptul că Domnul Isus ne spune că timpul este aproape. Iar acum cu adevărat este aproape.

Cu această credinţă, îmi iau rămas bun de la stimaţii ascultători cu speranţa că vom reuşi să rămânem în iubire până la sfârşit.

Emisiune difuzată în data de 26 martie 2012

A cincea parte din cartea "Deschidere către lumea apariţiilor",autor pr Selymes Josef

(Emisiuni transmise la Radio Maria Transilvania 2012-2013)