Îi salut cu multă iubire pe
stimaţii radio-ascultători, acum în Săptămâna Mare sau, aşa cum spun italienii,
în Săptămâna Sfântă. Într-adevăr, această săptămână este sfântă, fiindcă sărbătoreşte
deplinătatea sfinţeniei, pe Isus Cristos, Fiul Unul Născut al lui Dumnezeu, pe
Mesia. Mai rămâne doar ca noi să ne sfinţim şi atunci toate vor fi la locul
lor. Sfânta Fecioară de la Akita ne atrage atenţia asupra acestui fapt, şi la
fel face peste tot în lume unde a apărut sau unde mai apare şi în zilele
noastre.
Să privim acum, pe scurt, cronologia
evenimentelor desfăşurate la Akita!
S-a petrecut în luna iunie a
anului 1973, în capela misionarelor Comunităţii Cuvântului lui Dumnezeu, atunci
când sora Agnesa Sasagawa, a deschis tabernacolul pentru adoraţie. Capela s-a
umplut brusc de lumină. Acest eveniment s-a petrecut la sărbătoarea Înălţării
la Ceruri a Domnului şi a continuat şi în următoarele zile. Într-una din aceste
ocazii, sora a văzut la altar un cor de îngeri stând în formă de semicerc şi
care sărbătoreau Preasfântul Sacrament. Îngerii, nu doar că erau vizibili, dar
au şi putut fi auziţi cântând în grup la stânga şi la dreapta uşii
tabernacolului. La această serie de evenimente supranaturale, care s-au
desfăşurat pe parcursul a şase ani, au fost martori zeci de mii de oameni, printre
ei numărându-se şi necredincioşi sau persoane de alte religii ca musulmani
şiiţi, budişti, dar şi creştini.
În ajunul sărbătorii Preasfintei
Inimi, în luna iunie 1973, îngerul păzitor i-a apărut sorei Agnesa când era
bolnavă, pe patul de spital. Concomitent cu apariţia îngerului, în palma stângă
a sorei a apărut o rană în formă de cruce care a început să sângereze.
În data de 6 iulie, întâi îi
apare îngerul păzitor, pe urmă, statuia Sfintei Fecioare, situată la dreapta
altarului, începe să îi vorbească deşi sora Agnesa este complet surdă. În
aceeaşi zi, surorile din congregaţie observă că în palma dreaptă a statuii
Sfintei Fecioare a apărut o rană sângerândă. Surorile au fost atenţionate de un
glas din Ceruri asupra importanţei rugăciunii fierbinţi, a ispăşirii şi a
îngrijirii celor săraci. Deschidem acum o mică paranteză şi spunem că omenirea
întotdeauna a fost în criză de rugăciune, de ispăşire, de îngrijire a
săracilor. Am închis paranteza.
Statuia Fecioarei Maria a asudat
sânge de mai multe ori, apoi a plâns cu lacrimi normale şi cu lacrimi de sânge.
Să ascultăm acum o înregistrare a unei traduceri în engleză, din vremea aceea.
„În data de 23 septembrie 1973,
întreaga suprafaţă a statuii a asudat sânge şi a devenit umedă. Ambii ochi s-au
umplut de lacrimi şi au început să curgă şuvoi pe obraji. Capela s-a umplut de
o mireasmă dulce, plăcută. Acest lucru s-a întâmplat şi în prezenţa mai multor
persoane. Episcopul Ito a fost de asemenea martor la aceasta. Lacrimile au fost
cercetate la o cunoscută universitate niponă. Analiza a dat verdictul că lacrimile
sunt de provenienţă umană. În totalitate, statuia a plâns de 101 ori. Sângele
înmiresmat a fost adunat în fiole.”
Acum deschid o nouă paranteză,
deoarece ştim că sângele nu emană un miros plăcut. Sângele este acel element al
corpului uman care se alterează cel mai repede şi emană un miros neplăcut.
Acest sânge emană o mireasmă plăcută. Consider important acest mic amănunt,
deoarece, atunci când am fost la Roma, în anul 1994, am luat parte timp de un
an şi jumătate, de două ori pe săptămână, la exorcisme ale părintelui Gabriele
Amorth, iar posedaţii, după ce au fost eliberaţi de demoni, au povestit că
atunci când au fost la vrăjitoare sau prezicători, sau indiferent cum îi numim,
au văzut şi acolo statui ale lui Isus sau ale Mariei care plângeau cu lacrimi
de sânge, însă diferenţa este că în încăpere mirosea foarte urât şi-i apuca
neliniştea. Este veridică observaţia
Sfântului Filip Neri, precum şi a altor sfinţi, că Satana îl maimuţăreşte pe
Dumnezeu şi că el ştie să producă miracole care seamănă cu acelea pe care le
face Dumnezeu. Dar există o diferenţă majoră între cele două evenimente
extraordinare, la fel ca şi între extaz şi transă. Când utilizăm acest termen
de specialitate, şi anume extazul, atunci ştim că în acest caz este vorba
despre un vizionar şi în spatele acestuia se găseşte Dumnezeu, dar atunci când
spunem că cineva a căzut în transă, atunci este vorba despre o uneltire a
Satanei. Aş merge înapoi, în timp, la Vechiul Testament, când vrăjitorii
faraonului au săvârşit aceeaşi minune ca şi Moise, reuşind şi ei să îşi transforme toiegele în
şerpi, dar, cu deose-birea esenţială că toiagul lui Moise, adică şarpele lui,
devorează şerpii vrăjitorilor.
Sintetizăm pe scurt ceea ce am
spus până acum: ceea ce este asemănător,
nu este acelaşi lucru. Două ouă sunt asemănătoare dar nu sunt unul şi
acelaşi. Cel rău, exact pe acest tărâm
ştie cel mai bine să ne inducă în eroare. Judecata limpede şi carisma
discernământului duhurilor constă tocmai în capacitatea de a şti să separăm
grâul de neghină, şi anume, de a discerne între acele lucruri pe care Dumnezeu
le întreprinde într-un mod supranatural pentru mântuirea sufletelor şi acele
evenimente ieşite din comun pe care cel rău obişnuieşte să le facă, dar nu spre
mântuirea sufletului, ci exact pe dos, pentru a împinge sufletele către osândă.
Acum închid paranteza şi
continuăm cu prezentarea evenimentelor extraordinare de la Akita. Aşadar,
sângele înmiresmat a fost strâns în fiole şi a fost dus la laboratorul unei clinici
japoneze pentru a fi analizat. Buletinul de analiză oficial spune că sângele şi
lacrimile provenite de la această statuie a Mariei, din Akita, sunt de origine
umană. Ştim de statui ale Sfintei Fecioare care lăcrimează în mai multe părţi
ale lumii, însă cea de la Akita nu doar a lăcrimat şi a asudat de peste 100 de
ori cu lacrimi normale şi de sânge, ci trebuie menţionat şi faptul că, începând
din luna iunie a anului 1973, o călugăriţă surdă, în trei ocazii diferite a
auzit un glas din direcţia statuii.
Sora Agnesa, potrivit
promisiunilor Sfintei Fecioare, în anul 1982 s-a vindecat brusc de surzenia ei
permanentă. Primul mesaj l-a primit în dimineaţa zilei de 6 iulie, prima vinere
din lună.
„Fiica mea novice! Ai făcut
foarte bine abandonând totul pentru a mă urma. Este dureroasă infirmitatea
urechii tale? Te asigur că te vei vindeca în curând. Ai răbdare. Aceasta este
ultima încercare. Îţi cauzează suferinţă rana de la mână? Roa-gă-te, ispăşind pentru păcatele oamenilor.
Fiica mea, fiecare membru al acestei comunităţi are o valoare inestimabilă. Spune
cu conştiinciozitate rugăciunea Slujitorilor Sfintei Euharistii! Vino să ne
rugăm împreună! Roagă-te foarte mult
pentru papa, pentru episcopi şi pentru preoţi!”
Trebuie să ştim că urechile sorei
Sasagawa au asurzit pe când preda catehismul într-o biserică de pe un platou
muntos din Miyako. Din cauza surzeniei, în timpul lucrului, a suferit un
accident, fiind transportată la spitalul Rosa din localitatea Joetsu. Dr.
Sawada a diagnosticat-o cu surzenie totală şi nevindecabilă, dându-i
documentele oficiale prin care era îndreptăţită la pensia de handicap. Întrucât
nu mai putea lucra ca profesor de religie, a intrat în comunitatea
Slujitoarelor Sfintei Euharistii, care se găseşte în Akita, unde şi-a început
viaţa dedicată rugăciunii.
Al treilea şi totodată ultimul mesaj, sora Agnesa Sasagawa l-a primit prin glasul venind dinspre statuia
Maicii lui Dumnezeu, în data de 13 octombrie 1973, exact în ziua comemorării
apariţiilor de la Fatima. Citez:
„Mult iubita mea fiică! Fii atentă la ceea ce îţi spun acum! Trebuie să dai
acest mesaj superiorului tău. Aşa cum am mai spus, dacă oamenii nu se căiesc şi
nu se îndreaptă, Tatăl Ce-resc va stârni o pedeapsă cumplită asupra umanităţii.
Va fi o pedeapsă mai mare decât potopul, aşa cum nu s-a mai văzut până acum. Va
cădea foc din cer şi va distruge o mare parte a omenirii, atingându-i
deopotrivă pe cei răi şi pe cei buni, necruţându-i nici pe preoţi, nici pe
credincioşi. Supravieţuitorii vor fi într-o asemenea suferinţă, încât îi vor
invidia pe cei morţi. Singurele arme care vă rămân sunt Rozarul şi Crucea pe
care v-a lăsat-o Fiul meu. Spuneţi în fiecare zi rugăciunea Rozarului.
Rugaţi-vă Rozarul pentru papa, pentru episcopi şi pentru preoţi. Puterile
diabolice pătrund chiar şi în Biserică.”
Să ascultăm acum o înregistrare
care dă mărturie despre conţinutul celui de-al doilea mesaj.
„Rugaţi-vă Rozarul pentru papa, pentru episcopi şi pentru preoţi! Puterea
diavolului va avea o influenţă atât de mare în Biserică, încât cardinalii se
vor ridica împotriva altor cardinali, iar episcopii împotriva altor episcopi.
Îi vor dispreţui pe acei preoţi care mă cinstesc pe Mine, şi fraţii lor îi vor
ataca. Vor dărâma biserici şi altare. Multă lume din Biserică va accepta
noutăţile adoptate, iar diavolul îi va convinge pe mulţi preoţi şi călugări să
părăsească slujirea Domnului. Cel rău îi va ispiti în mod deosebit pe cei care
s-au consacrat lui Dumnezeu. Cauza tristeţii Mele este că ştiu cât de multe
suflete se pierd.”
Acest mesaj conţine o condiţie:
dacă oamenii nu se vor căi de păcate şi nu se vor îndrepta... Într-adevăr, este
vorba despre un avertisment serios, totuşi, putem distinge şi iubirea maternă,
care spune: „Mă întristează pierderea multor suflete”.
Şi aici să ne oprim pentru o
clipă! Este Săptămâna Mare. Cunoaştem foarte bine motivul pentru care Isus
Cristos s-a întrupat, a trăit printre noi, iar apoi şi-a jertfit viaţa pentru
noi pe Cruce, doar pentru a deschide poarta Raiului pentru fiecare om. Aşadar,
Dumnezeu vrea, şi de aceea a şi mijlocit misterul răscumpărării, ca să salveze
fiecare om. Dumnezeu nu ar vrea să
piardă niciun suflet. Iată de ce sunt apariţiile, de ce Dumnezeu dă semne: ca
să ne trezească din beţia păcatului pentru a nu fi osândiţi. Sfânta
Fecioară pomeneşte de mai multe ori că, din păcate, în zilele noastre, lumea a decăzut într-o asemenea măsură
încât mulţi oameni ajung la osânda veşnică. De aceea Măicuţa plânge cu lacrimi
de sânge, de aceea Domnul dă din ce în ce mai multe apariţii, de aceea trimite
din ce în ce mai mulţi profeţi. Însăşi Sfânta Scriptură spune în mai multe locuri:
„Nu faceţi rău profeţilor Mei!” Să nu respingem cuvântul profeţilor ci,
analizându-ne viaţa în oglinda acestora, să păşim pe calea convertirii pentru a
nu ne pierde. Eu cred că, în acest an liturgic, nu va fi nici o perioadă
mai propice decât Săptămâna Mare ca să luăm în serios mesajele Domnului care ne
îndeamnă să luăm foarte în serios convertirea noastră, rugându-ne şi postind.
Pentru acestea aş dori din suflet ca Domnul să vă dea putere, însufleţire şi
perseverenţă, urându-vă totodată şi Sărbători Pascale binecuvântate!
Emisiune
difuzată în data de 2 aprilie 2012
A şasea parte din cartea "Deschidere către lumea
apariţiilor",autor pr Selymes Josef
(Emisiuni transmise la Radio Maria Transilvania
2012-2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu