De voi va depinde totul

-Mai deunăzi ţi-am spus,

Că o să ai ceva de scris.

-Doamne, nu eu, Tu hotărăşti,

Când vrei lumii să-i vorbeşti.

Creionul în mână se învârte,

Să scrie ale Tale cuvinte.

E bine de la început,

Să ştiu al cui e cuvânt,

Ca lumea să înţeleagă,

Că nu-s vorbe de pe stradă.

Vorbeşte Tatăl sau Fiul,

Şoapta trimisă prin Duhul?

-E Tatăl ce stă ascuns,

Nu departe, în cer sus,

Ce pe Fiul L-am trimis,

Singurul ce M-a văzut,

Când pe cruce a strigat,

De El crezând că am uitat.

Eu nu uit şi totul pot,

Şi să ştiu, şi ca să văd.

La voi Mă uit pe pământ,

Şi ce spun, Eu nu vă mint.

Cum jos au pregătit totul,

Şi Eu sus pregătit Semnul.

Fiul stă, mereu aşteaptă,

Ca să ridic mâna dreaptă,

Înspre voi ca s-o îndrept,

Semnul să coboare jos.

Aşteptaţi de ceva timp,

Însă Eu şi de mai mult,

Totul a fi împlinit,

Ce vouă am făgăduit.

Cât despre Semn am vorbit!...

A trecut binişor timp.

Poate unii nu iau în seamă,

Tot spunând mereu coboară.

Nu uitaţi şi ţineţi minte,

Că v-am spus, ca hoţul vine.

Cum nu ştii de cel pe stradă,

Cum fură sau intră în casă,

Nu ştiţi de unde, nici când,

Hoţul poate apare oricând.

El nu ştie, când spun Eu,

Că ascultă glasul Meu,

Ca atunci în Bethleem,

L-am trimis la voi din cer.

Acum, nu de magi, păstori,

Ci văzut de-ntregul norod.

Încă e martie, e bine,

S-a mai liniştit prin lume,

Din revolte şi ca vreme,

Că vor veni alte semne,

Cu artificii, lumini,

Şi în cer ca pe pământ,

Cum pe întrerupător apeşi,

O scânteie declanşezi,

Apoi lumina se aprinde,

Aşa înspre voi ea vine.

Ce spectacol de lumină,

Va fi noaptea în plină ziuă!

Nu toţi aţi fost pe la moară,

Şi nu toţi ştiu ca să cearnă,

Însă acum o să vă arăt,

Cum în sită am să vă port,

Şi în stânga, şi în dreapta.

Dar încă nu e Pedeapsa,

Că înainte cu ceva zile,

Soarele se va aprinde, stinge.

V-am spus că din timp vă anunţ,

Ca voi să fiţi pregătiţi,

În acele şapte nopţi, zile,

Cât crucea pe cer rămâne.

O veţi vedea, nu atinge,

Va fi un mister, minune.

Nu puteţi gândi acum,

De cum o să fie atunci.

Ce n-aveţi, să faceţi rost,

Că va fi mare potop,

De trei nopţi şi de trei zile,

Care nu se va întrerupe.

Deci, după cele şapte nopţi, zile,

Asta o să se întâmple:

Din lumină face beznă,

Şi o să fiţi ca în gheenă,

Dar să nu uitaţi vă spun,

Să nu vă aflaţi pe drum.

Cât pe cer Crucea rămâne,

Mergeţi acasă din lume.

Cine vrea mai poate încă,

În ţară, acasă să ajungă.

Este timp, este destul,

Să nu rămâneţi pe drum.

Soarele o să se plimbe,

În jurul lui se va învârte.

Ce spectacol, ce frumos, 

Vă va anunţa pe toţi!

Urmează aşa să fie,

De nu azi, poate fi mâine.

De voi va depinde totul,

Unde veţi trăi potopul:

În lume sau ţara voastră,

Cu familia acasă.

Cobor binecuvântări din cer,

Cu haruri să vă salvez,

Să treceţi prin ce urmează,

Să ne întâlnim dimineaţă,

Eu cu voi şi voi cu Mine,

De vreţi să vă fie bine.

    luni, 27.03.2017, ora 21,00 A Ciobanu

CALEA SFINTEI CRUCI PENTRU TINERI

 Prelucrat de pr. Isidor Chinez Izvoarele (IS) - 2004

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE
Doamne, Isuse Cristose, noi am venit să urmăm în rugăciune Calea Crucii, pe care ai străbătut-o de la casa lui Pilat şi până pe Golgota. Medităm marea iubire şi îndurare cu care ai ispăşit neascultarea noastră şi ai şters păcatele lumii întregi. Acestei îndurări îi recomandăm pe cei dragi nouă şi pe toţi oamenii; ne încredinţăm şi pe noi înşine cu păcatele şi durerile noastre. Doamne, iartă puţina noastră credinţă şi slăbiciunea noastră. Fă-ne martori curajoşi ai victoriei tale asupra morţii, astfel încât şi noi, împreună cu Tine, să putem fi cu adevărat acel grăunte de grâu care, căzut în pământ, dacă va muri va aduce roade multe, acum şi în toţi vecii vecilor. Amin.

                                               STAŢIUNEA I-a Isus este condamnat la moarte
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

Oamenii Te-au condamnat la moarte, Doamne, prin glasul unuia dintre ai lor, pe nume Pilat. Unii oameni Îl condamnă şi astăzi pe Dumnezeu şi Îl acuză de toate relele, dar nu condamnă răul din viaţa lor şi a altora. Din cauza împietririi inimii nu observă acţiunile Tale tainice, Doamne… (pauză 3 secunde)
 O, Doamne, când vom recunoaşte faţa Ta, când vom înţelege nevinovăţia Ta, când vom plânge laşităţile şi păcatele noastre? (pauză 3 secunde)
Tatăl nostru...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi!

                                             STAŢIUNEA a-II-a Isus ia crucea pe umeri
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

Ai venit Doamne, să salvezi ce era pierdut. Ai plecat în căutarea oii pierdute, prizoniera mărăcinilor, înşelată de visurile şi de patimile sale. Cu iubire ai luat-o pe umerii Tăi. Da, Doamne, Tu eşti obişnuit să fii împovărat… (pauză 3 secunde) Şi astăzi îţi oferim o cruce, crucea noastră grea, aceea pe care noi nu putem să o purtăm. Numai Tu, Doamne, ai ajuns până la capătul drumului. Ajută-ne ca, împreună cu Tine, să ajungem şi noi. (pauză 3 secunde)
Bucură-te, Marie...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi!

                                     STAŢIUNEA a III-a Isus cade întâia oară sub povara crucii
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

 Deja, o cădere, Doamne! Şi noi care credeam că eşti un supraom, un Dumnezeu incapabil să sufere şi să înţeleagă... Şi noi care credeam că poţi să Te arunci de pe Templu fără să Ţi se întâmple vreun rău... Iată, că Tu cazi în faţa tuturor fără glorie şi fără putere, fără nici o plângere şi fără nici o supărare, căci, fără să murmuri, Tu ai luat asupra Ta condiţia nostră de om. (pauză 3 secunde) O, Doamne, învaţă-ne ca în momentele de înjosire şi de umilinţă să urmăm exemplul Tău de iubire. (pauză 3 secunde)
Tatăl nostru...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi!

                          STAŢIUNEA a-IV-a Isus o întâlneşte pe Mama Sa îndurerată
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

Tu eşti aici, Marie, la capătul drumului, alături de Fiul tău. După triumful Său, priveşti acum la un sfârşit lamentabil. Este da-ul tău din prima zi, în tăcere şi încredere. Este da-ul din ultima zi, în suferinţă şi răbdare. (pauză 3 secunde) Când e noapte, când îndoiala şi durerea îmbină cântecul lor de doliu, o, Marie, împarte cu noi credinţa ta nocturnă, arată-ne iubirea ta străpunsă, spune-ne despre speranţa ta discretă. (pauză 3 secunde)
Bucură-te, Marie...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi!

                        STAŢIUNEA a-V-a Simon din Cirene îl ajuta pe Isus să-şi ducă crucea
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

Simon Petru a vrut să Te urmeze, Doamne, până la capăt, până la moarte. Dar, deja, în zorii dimineţii, a negat că Te cunoaşte. Simon din Cirene nu dorea nimic. El mergea spre casă şi Tu erai pe drumul său. Fără să Te cunoască, a trebuit să poarte crucea Ta. Fără îndoială că la început n-a înţeles nimic; apoi, încetul cu încetul, a măsurat gestul său, a înţeles şansa sa, căci salva lumea împreună cu Tine. (pauză 3 secunde) O, Doamne, învaţă-ne să ne asemănăm cu Simon din Cirene care Te-a descoperit ducând crucea, a Ta şi a noastră. (pauză 3 secunde)
Tatăl nostru...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi!

                                          STAŢIUNEA a-VI-a Veronica şterge faţa lui Isus
- - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

 Avea o inimă miloasă, Veronica. Nu s-a mulţumit numai să privească, să suspine sau să dea din cap. A luat o maramă şi a gravat pentru totdeauna în inima sa trăsăturile suferinţei pe care le alina, (pauză 3 secunde) Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toţi aceia care ştiu să compătimească şi să încurajeze cu gesturi de tandreţe. Îţi mulţumesc pentru mâinile prietenilor şi pentru privirile călduroase care au trecut prin viaţa mea. Îţi mulţumesc pentru toţi cei care descoperă faţa Ta în adâncul părăsirilor dureroase. (pauză 3 secunde)
 Bucură-te, Marie...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi! 

                               STAŢIUNEA a-VII-a Isus cade a doua oara sub povara crucii
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea! !

Deja a doua oară Tu ai fost doborât în luptă. Pământul Ţi-a însângerat mâinile şi genunchii. Şi iată-mă la marginea drumului, indiferent. Văzându-Te căzut la pământ, nu mă mişc deloc. Sunt atât de mult prizonierul bucuriilor efemere şi al dificultăţilor mele, încât suferinţa Ta şi a celor apropiaţi nu poate să pătrundă în inima mea. Fără îndoială, în acea zi aş fi fost printre trecătorii curioşi... (pauză 3 secunde) O, Doamne, aprinde inima mea la soarele iubirii Tale rănite… (pauză 3 secunde)
Tatăl nostru...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi!

                                    STAŢIUNEA a-VIII-a Isus mângâie femeile din Ierusalim
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

 Ele n-au înţeles nimic! Ele compătimesc slăbiciunea Ta, nu o văd pe a lor... N-au înţeles nimic, Doamne, n-au văzut că lumea noastră e tristă de moarte, că lemnul verde e uscat şi că lemnul morţii e uitat. N-au înţeles că de fapt ele erau acolo pentru ceva tragic şi că într-o zi, dacă vor continua astfel, va fi mai bine să nu aducă copii pe lume. (pauză 3 secunde) N-au înţeles nimic, Doamne, şi eu nici atât... (pauză 3 secunde)
Bucură-te, Marie...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi! 

                                STAŢIUNEA a-IX-a Isus cade a treia oară sub povara crucii
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

Ridică-te, Doamne, ridică-te pentru mine... Am nevoie ca Tu să mergi până la capătul drumului crucii Tale. Am nevoie ca tu să mergi până în vârful colinei şi să mori acolo pentru mine. Dacă nu Te ridici, cum aş putea să mai urmez calea mea? Dacă crucea ta nu ar fi fost înfiptă pe Calvar cum aş putea s-o port pe-a mea? (pauză 3 secunde) Am nevoie de Tine, Doamne, şi de curajul Tău, căci uneori îmi este greu… (pauză 3 secunde)
Tatăl nostru...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
 -Miluieşte-ne pe noi!

                               STAŢIUNEA a-X-a Isus este dezbrăcat de hainele sale
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

Te dezbracă de hainele Tale, Doamne, şi îţi iau toată demnitatea. Nimeni n-a protestat, fiecare a tăcut. Tu eşti gol sub privirile noastre. Şi astăzi încă, atâţia bărbaţi şi femei s-au despuiat de drepturile lor batjocorâţi şi dispreţuiţi de fraţii lor. Cei săraci sunt zdrobiţi de cei puternici şi cei slabi pătimesc de pe urma celor puternici. Le iau pământul, le cumpără la preţ de nimic munca. Le dispreţuiesc drepturile… Până când, Doamne? Vom mai tăcea mult timp? (pauză 3 secunde) Trezeşte-ne, dă-ne curajul de a spera. Fă ca gura noastră să strige dreptate, ca mâinile noastre să semene dreptatea astfel ca într-o zi, din nou fiecare om să fie îmbrăcat în demnitate. (pauză 3 secunde)
Bucură-te, Marie…
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi! 

                                             STAŢIUNEA a-XI-a Isus este răstignit pe cruce
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

Pironit pe cruce! Nici o cale de întoarcere! Tu ai ales această cruce, Tu ai dorit acest botez. Nu, nu regreţi că ai mers până la capăt pentru că tu ştii că alegerea Ta e bună. Nu este nici o iubire mai mare decât aceea de a ne da viaţa pentru cei pe care-i iubim. (pauză 3 secunde) Când va veni pentru mine ceasul unui nou pas, însoţeşte-mă cu curajul Tău, Doamne . Când voi fi fixat în alegerea mea ca pe o cruce, dă-mi pacea Ta… (pauză 3 secunde)
Tatăl nostru...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi!

                                                STAŢIUNEA a-XII-a Isus moare pe cruce
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

În apa Iordanului, o voce s-a făcut auzită; şi iată că în apa morţii, ca într-un ecou, Tu răspunzi: „Tată, în mâinile tale, încredinţez sufletul Meu". (pauză 5 secunde) Doamne, viaţa Ta a fost un lung dialog de iubire cu Tatăl Tău, în bucurii ca şi în greutăţi, în succes ca şi în părăsire. Încrederea Ta de Fiu a învins toate furtunile şi toate tentaţiile. În pace Te întorci la Tatăl. Învaţă-ne să spunem cu Tine la sfârşitul fiecărei zile: „Tată, în mâinile Tale, încredinţez sufletul meu". (pauză 3 secunde)
Tatăl nostru...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi! 

                                        STAŢIUNEA a-XIII-a Isus este coborât de pe cruce
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

Braţele care l-au purtat pentru a-L hrăni ţin acum trupul neînsufleţit. Inima care a cântat imnul Magnificat e străpunsă de durere. Ochii care au văzut răsărind aurora trebuie astăzi să găsească speranţa. (pauză 3 secunde) O, Marie, când mormântul înghite speranţele noastre, când moartea ne distruge visele, învaţă-ne să ne păstrăm speranţa şi să observăm în noaptea noastră primele licăriri ale învierii. (pauză 3 secunde)
Bucură-te, Mărie...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi!

                                              STAŢIUNEA a-XIV-a Isus este înmormântat
 - Ne închinăm Ţie Cristoase şi Te binecuvântăm
- Căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea!

Tată, priveşte trupul Fiului Tău arucat în mormânt, abandonat în adâncul pământului. Îl vei lăsa pe cel nevinovat să moară şi pe cel drept să vadă putrezirea? Priveşte trupul Fiului Tău îngropat în pământ ca o sămânţă, ca un mic grăunte de muştar… (pauză 3 secunde) Trimite Duhul Tău, Tată, fă să încolţească recolta şi ridică asupra lumii noastre un seceriş de înviere. (pauză 3 secunde)
Tatăl nostru...
- Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- Miluieşte-ne pe noi!

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE
Tată, primeşte-ne pe toţi în crucea lui Cristos; primeşte Biserica şi omenirea, Biserica şi lumea… Primeşte pe cei care acceptă crucea; pe cei care nu o înţeleg şi pe cei care o evită; pe cei care nu o acceptă şi pe cei care luptă împotriva ei cu intenţia de a şterge şi de a dezrădăcina acest semn din pământul celor vii. Tată, primeşte-ne pe toţi în crucea Fiului tău. (loan PauI al II-lea) Rugăciune după intenţia Sfântului Parinte Papa (Benedict) pentru dobândirea indulgenţei: - Adu-ţi aminte... (sau o altă rugăciune scurtă).

Mesaj Ceresc de la Isus, 25 martie 2017 primit de Emilia Mezei

În timpul Adoraţiei Euharistice în biserică, orele 16:00

Draga Mea copilă mult iubită, îţi mulţumesc că eşti din nou aici prezentă cu Mine. În ciuda tuturor piedicilor, tu eşti aici, crezi în Mine şi Mă iubeşti sincer. Şi Eu te iubesc şi îţi sunt foarte recunoscător pentru lacrimile sincere vărsate pentru Mine. Fii binecuvântată!

Draga Mea copilă, Mama Mea cea dragă va pleca de la Medjugorje, foarte curând. Pregătiţi-vă pentru Marele Avertisment şi vă rog să vă rugaţi şi pentru sufletele care vor pieri în timpul acestui eveniment, ca să pot salva cât mai multe suflete de la osânda veşnică.

Dar, din păcate, în urma acestui Mare Eveniment - un Mare Dar dat de Tatăl Ceresc întregii omeniri- se vor converti sincer din inimă doar foarte puţini…. Vor fi persoane care îşi vor regreta păcatele, omisiunile, însă, din păcate, doar foarte puţine.

Apoi, aşa cum am mai spus, vor începe revolte mari peste tot în lume, care sunt pregătite deja şi pe punctul de a izbucni, însă atâta timp cât Mama Mea cea dragă mai este prezentă pe pământ, războiul nu poate izbucni pentru că Ea este Regina Păcii.

Este foarte trist şi dureros fiindcă omenirea nu o acceptă pe Mama Mea, în special cei din sânul Bisericii. Nu acceptă apariţiile Ei de la Medjugorje.

Pregătiţi-vă pentru că începe Marea Purificare.....şi mii de suflete vor muri...

Rugaţi-vă şi postiţi serios ca să pot salva cât mai multe suflete.

Îţi voi mai transmite,momentan atât.

Fii binecuvântată!

Cu credinţă, rugăciune

Ascultaţi ce acum vă spune,

Tatăl la această lume,

Plină de bube şi rele,

Metehne şi altele:

Dacă vreţi să vedeţi raiul,

Cu piciorul păşiţi plaiul,

E posibil, este şi şansa,

Dacă vă faceţi spovada,

Înainte de ajun,

De pornit pe noul drum,

Nu pentru un timp limitat,

Ci va fi neterminat.

Gândiţi bine ce vă spun,

Aţi ajuns deja în ajun.

Urmează becul aprindă,

Cu lumina ce-i divină,

Nu din întrerupător,

Ci coboară acum din cer,

Că e luna de înainte,

Când asta o să se întâmple.

Faceţi bine,  faceţi tot

Ce aveţi, a fi cu rost.

De cum voi vă pregătiţi,

Tot la fel veţi fi primiţi,

Fie în turmă sau în groapă,

V-o faceţi cu mâna voastră.

Bate ceasul, bate gongul,

Pe care îl opreşte Domnul,

Pentru ca altul să înceapă,

Cu un pământ, lume curată,

Şi timpul fără măsură,

Cu început, fără urmă.

Copii, peste tot vorbesc,

Că pe toţi Eu vă iubesc.

Ascultaţi că nu e glumă,

S-a sfârşit timpul din urmă,

Pe care sute de ani,

Până acum l-am amânat.

De nu credeţi, treaba voastră,

Dar veţi vedea totu-n faţă:

  

Ce-aţi făcut, cum aţi umblat,

Cât aţi postit, v-aţi rugat,

Fapte bune de aţi făcut.

Aveţi totul de văzut,

Într-un filmuleţ color,

Şi trecând printr-un tunel,

Ca văzând şi ca să ştiţi,

Unde vreţi ca să trăiţi,

Pentru timpul nesfârşit,

Jos în iad sau Paradis;

Veţi pune mâna pe iarbă,

Tot la fel pe flacără,

Ca să ştiţi ce-i bine, rău,

Spune Tatăl Dumnezeu.

Cipul este pregătit,

Cu semnul lui Anticrist.

Nu poate cipul să-l pună,

Nici pe frunte, nici pe mână,

Până când Semnul de sus,

Nu coboară pe pământ.

E unic eveniment,

Şi va fi văzut de toţi,

Având aşa mare şansă,

Ca toţi să faceţi spovadă,

Generală şi finală,

Pentru altă perioadă,

Şi de viaţă şi de timp,

Ce nu va avea sfârşit.

Luaţi aminte ce vă spun,

De tunel, de film, de timp.

Sufletul va fi-n extaz,

Din trupul vostru plecat.

Înapoi când se va-ntoarce,

El va fi trecut prin toate,

A fi bine informaţi,

Pe ce cale să urmaţi.

Una este care-i bună,

Cu Păstorul a fi-n turmă.

Celălaltă-i chin, suspin,

Pentru nesfârşitul timp.

V-am dat libertatea toată,

Nu trag de mâneca voastră.

Aveţi liberul arbitru,

Să alegeţi viaţa, timpul,

În focul cel nestins,

Sau în sublimul Paradis,

Pe pământul cu lumină,

Care va fi numai ziuă,

Cu iubire, numai pace,

Sau în iad pe veci a zace.

Vouă acum asta v-a spus,

Tatăl care este sus,

Că după Semn, film, tunel, timp,

Pune cipul Anticrist.

De el să nu ascultaţi,

De Mine veţi fi salvaţi.

Vă dau ghid, vă dau jaloane,

Să ştiţi a merge pe cale,

Şi un nor de lumină în faţă,

Să nu greşiţi calea voastră.

Dacă vreţi să ascultaţi,

Şi ce vă spun să urmaţi,

Veţi ajunge, veţi rămâne,

Pe pământul, noua lume.

Tatăl Dumnezeu cel sfânt,

Nu vrea vreun copil pierdut,

Ci a fi toţi împreună,

C-un Păstor, numai o turmă.

Ascultaţi, copiii Mei,

Feriţi-vă de mişei.

Părăsiţi-l pe satana,

Că e lup şi poartă blana,

De miel blând, atrăgător,

Ca să vă fure din cer.

Viaţa vă va fi cumplită,

Pregătită de elită.

Cu credinţă, rugăciune,

Veţi ajunge unde-i bine.

De cum Noe, Moise, Lot,

Veţi fi salvaţi de potop.

    marţi, 21.03.2017, ora 05,57 Anton Ciobanu

Adorați-L prosternați - Mesajul Mariei Magdalena din 9 ianuarie 2016

Isus: ” Dragii Mei copii, sunt aici printre voi în Euharistie. Cu ochii sufletului priviți împrejur pentru că în jurul Meu sunt îngerii și sfinții care Mă adoră plecați cu fața la pământ. Am o rugăminte la voi. Dacă Mă iubiți cu adevărat și doriți ca să-Mi găsesc plăcerea în voi, atunci veniți la Mine și prosternați-vă în fața Mea! Să nu vă deranjeze că poate covorul este un pic prăfuit! Amintiți-vă că din țărână sunteți și în țătână vă întoarceți. Știți, nu-i așa, că și în Paradis așa veți adora Sfânta Treime un singur Dumnezeu? Exersați încă de pe pământ această formă de adorare desăvârșită deoarece este spre folosul sufletului vostru și prin asta avansați cu pași mai mari pe calea sfințeniei vieții. Adorarea este cea mai înaltă treaptă a rugăciunii.” La rugămintea Domnului cu toții ne-am prosternat ca să adorăm Sfântul Sacrament expus, pentru a cinsti cu întreaga noastră ființă pe Domnul.
După un scurt timp Domnul Isus a continuat: ” Copiii Mei, v-am pregătit haruri mari. Însă înainte de a vă oferi darul meu, vă spun că am fost mișcat până la lacrimi, de bucurie.Acum, în ora îndurării, cu Inima Mea Dumnezeiască plină de milotivire am să trec printre voi și am să vă stropesc cu Sfântul Meu Sânge și Apă ce curg de acolo.”
După aceea Domnul s-a dus la Tatăl Ceresc ținând în mână țara noastră ca și pe o inimă vie ce bate. Această inimă era rănită în mai multe locuri, dar s-a putut observa că în urma rugăciunilor noastre aceste răni au început să se vindece. Isus i-a spus Tatălui: ” Tată privește spre aceste câteva suflete care s-au prosternat cu fața la pământ în fața Mea.” La care Tatăl Ceresc a răspuns: ” Fiul Meu, Îmi sunt dragi aceste suflete. Așează în Inima Mea Părintească inima ce o ai în mână, ce simbolizează Ungaria. Am să o purific și am să o transform potrivit plăcerii Mele.” După ce s-a petrecut aceasta, Tatăl Ceresc a venit la noi și ne-a spus: ” Întrucât ați îndeplinit dorința Fiului Meu vă dau un mare dar. Nici nu vă puteți închipui ce mare har ați obținut de la Mine prin adorarea voastră făcută prosternat. Dacă în 10 orașe din lume aș găsi 10 suflete drepte, care să se prosterneze în fața Mea și așa să se roage din toată inima, din tot cugetul și sufletul și cu toată puterea, adevăr vă spun că viața umanității s-ar schimba într-o direcție bună. Începând de azi și voi să practicați cea mai înaltă formă de adorare întrucât și voi înșivă aveți nevoie de îndurarea și harul Meu. Iar pe deasupra, trebuie să învingeți în voi înșivă orgoliul și mândria voastră, ca să fiți smeriți și să învățați a vă încrede în Mine în toate, adică să spuneți da voinței Mele.”
Am văzut-o pe Sfânta Fecioară, ca Regină Triumfătoare a Lumii, care dându-ne exemplu, ea însăși s-a prosternat în fața Sfintei Treimi, iar apoi a spus: ” Copiii mei, fiți recunoscători Sfintei Treimi, deoarece totul se datorează celor trei persoane dumnezeiești. Cu toate că eu sunt regina cerului și a pământului și eu mă prosternez în fața lui Dumnezeu, fiindcă El este Domnul creației și al istoriei. Pe cei mândri îi doboară de pe tronul lor fiindcă nu sunt în stare să se rupă de seducția trecătoare a lumii și să recunoască împărăția unică, veșnică atotouternică a lui Dumnezeu, pe care nimeni și nimic nu o poate frânge. Pe pământ, puterea de a domni poate fi rodnică doar în cazul în care conlucrează cu Dumnezeu, așadar prin intermediul creștinismului. Nu este întâmplător faptul că am acceptat consacrarea țării voastre prin intermediul regelui vostru Ștefan, deoarece această consacrare a fost unică în istorie. Ungaria va avea parte de o slavă fără de pereche. Tot mai mulți preoți, credincioși, persoane carismatice vor vizita țara voastră pentru ca să ispășească în unitate cu voi. Da, așa va fi deoarece asupra țării voastre se află o pecete care simbolizează alianța cu Dumnezeu.”
Tatăl Ceresc s-a dus la preoții maghiari ca să reverese harul Lui asupra lor și între timp a spus: ” Voi purifica Biserica voastră maghiară și o ridic la Inima Mea Părintească în măsura în care îndepliniți condițiile Mele și rămâneți loiali menirii voastre. Răspândiți peste tot în țară cererea Mea de a-L adora pe Dumnezeu în mod prosternat, pentru ca viața poporului maghiar să înflorească cât mai curând, încă înainte de pedeapsă.” Atunci când ne-am rugat prosternat am văzut că acele consacrări făcute până acum cu îngerii și sfinții au prins viață din nou în fața Tatălui Ceresc care, prin harul lui Cristos și cu adorarea noastră, L-au îndestulat. Am văzut o faptă simbolică interesantă: în fața noastră au stat conducătorii țării noastre și a Bisericii noastre Catolice, a căror mâini au fost unite și petrecute cu o stolă de către Dumnezeu, iar apoi Duhul Sfânt ridicându-și mâinile deasupra lor a format un fel de acoperiș în formă de triunghi. Sfântul Duh a explicat: ” Atunci când statul și biserica vor fi în uniune și se va construi capela ispășirii, țara voastră va fi ridicată și ocrotită de Sfânta Treime spre a fi pildă lumii.
Dumnezeu ne-a mai cerut ca prima poruncă să fie în viața noastră mai mai presus de orice și să ispășim pentru că în țara noastră este mare închinarea la idoli, pe care eu am văzut-o ca pe vițelul de aur și astfel atrăgea mânia lui Dumnezeu asupra poporului maghiar.
După adorația făcută prosternat am văzut că Dumnezeu a început să reverse haruri asupra patriei noastre. A trimis câțiva îngeri în parlament că să înlănțuie câțiva demoni spre nu putea dăuna unității țării noastre. Satana urla și se zbătea fiindcă planurile lui începeau să se năruie.
Maria Magdalena

http://engesztelok.hu/egi-kegye…/1028-leborulva-imadjatok-ot

Calea Crucii pentru omul obosit

”Pe Calea Crucii, copilul meu, doar primul pas e greu. Cea mai mare cruce a noastră nu e Crucea în sine, ci faptul că ne temem de ea. Că nu avem curajul să o purtăm, deși știm și constatăm că nu putem s-o ocolim, căci ea ne ajunge din urmă”.

 Sfântul Ioan Maria Vianney

                          I. Isus este osândit la moarte ( stăpânirea de sine )
După noaptea albă petrecută în Grădina Gețimani, epuizat psihic, cu o durere surdă de cap, cu ochii congestionați, stai în fața oamenilor și vorbești calm atunci când trebuie să vorbești și amuțești atunci când tăcerea e cel mai vrednic răspuns ....
Doamne, calmul Tău mi-a dobândit harul ca și eu să mă pot stăpâni în fața celorlalți atunci când sunt nervos, când sunt epuizat și nedormit. Să pot vorbi calm, iar dacă trebuie, să tac chiar și atunci când simt că nervii stau să îmi pleznească.

                           II. Isus ia crucea pe umeri ( crucea, cea de fiecare zi )
Atât de obosit și epuizat, iei pe umeri crucea și începi munca pe care Tatăl Ceresc ți-a atribuit-o pentru această zi.
Tu știi, Doamne, ce înseamnă să pornești la muncă fără să te fi odinit suficient înainte. Atât de bine ar fi să poți sări peste câte o zi, ... să nu faci nimic, ... să nu ai habar de nimic ... Dar nu se poate, te așteaptă misiunea pentru acea zi. Iau crucea zilei pe umeri și pornesc împreună cu Tine ...

                           III. Isus cade întâia oară sub povara crucii ( e greu ...)
Povara te apasă la pământ ... Crucea Ta s-a îngreunat și cu poverile noastre. Cari după Tine, clătinându-Te, povara lumii întregi ...
Valoarea purtării poverii mele și a căzăturilor mele se-ntinde până în veșnicie pentru că a fost sfințită de umărul rănit al lui Dumnezeu și de piciorul Lui istovit. Isus ne-a dobândit ca ele să fie aducătoare de merite.

                                 IV. Isus se întâlnește cu Mama Sa ( cu Maria )
Există suflete curate, pline de pace, armonioase. E atât de bine să te întâlnești cu ele, apropierea lor e atât de odihnitoare, iubirea lor îți dă atâta putere ... Maria, doar cu privirea poate să mângâie fruntea îndurerată a Fiului ei, însă prezența ei îi dă noi puteri Celui care poartă crucea ostenit.
Marie, mama mea, lasă-mă să-mi plec în mâna ta, tâmpla ce-mi pulsează obosită ...

         V. Simon din Cirene Îl ajută pe Isus să-și ducă crucea ( să ajuți chiar obosit fiind )
Simon, se întâlneste cu Isus ce duce crucea, tocmai când se grăbea spre casă după o zi obositoare de muncă. Și totuși Îl conduce pe Golgota ....
Doamne, eliberează-mă de egoismul rezultat din oboseală și enervare ... Chiar dacă sunt obosit, nu pot pretinde ca toată lumea să se învârtă în jurul meu, ca toți să fie îngăduitori față de mine, ca toți să mă servească pe mine și nici nu mă pot scuti de datoria de a iubi: chiar și obosit fiind trebuie să iubesc, să slujesc, să ajut ...
Dacă mă întâlnesc cu El, chiar și după o zi de muncă, trebuie să-l conduc pe Isus pe Golgota ducându-i crucea ...

                      VI. Veronica șterge Fața lui Isus cu o maramă ( oboseala celorlalți )
Trăiesc alături de oameni. Și pe ei îi hăituiește viața. Și ei sunt adesea obosiți, epuizați, nervoși. Cât de puțin mi-ar trebui ca să fiu și eu o Veronică ...
Odată o vorbă bună, alteori un pic de ascultare, un ”înghițit în sec”, un pic de îngăduință – doar atât: să nu pornesc radioul, sau să închid ușa în liniște, să vorbesc încet, să nu mă plâng mereu de problemele mele, să nu fiu susceptibil, să cedez locul în autobus ...
În oamenii extenuați să văd și să respect oboseala lui Cristos.

                                       VII. Isus cade a doua oară ( descurajarea )Doamne, din când în când mă cuprinde așa o descurajare ... În zadar fac oricâte eforturi căci simt că nu înaintez deloc. Viața mea e ca ”o bandă de alergat” monotonă. Zi de zi o iau de la capăt cu munca și mereu îmi rămân o grămadă de lucruri nefăcute. Zi de zi pornesc la drum cu intenții bune și fiecare zi trece cu aceleași greșeli și păcate ca cea dinaintea ei.
Doamne, în ora descurajării, am uitat că Tu, prin căderile Tale repetate, ai sfințit și ai făcut să devină merituoasă ”banda mea de alergat” - rutina mea zilnică. Ridicările Tale îmi dau harul ca să înaintez totuși cu câte un pas în efortul meu, în pofida păcatelor mele.

                  VIII. Isus mângâie femeile care plâng ( consolarea omenească – puțină )
Doamne, pe calea crucii nu doar biciul si bădărănia te conduc ci si oameni miloși, care plâng pentru Tine. Inimii îi cade bine, însă asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Crucea tot de unul sigur trebuie dusă pe Golgota.
Când singur fiind orbecăi pe calea suferinței, se mai găsește câte o inimă bună care cu compasiune mă consolează și mă compătimește. E bine dacă întâlnesc așa ceva, însă nu caut asta. Căci esența problemei mele tot n-o rezolvă. În ultimă fază, rămân tot între patru ochi cu suferința mea și crucii eu singur trebuie să-i zic ”da”-ul.

                          IX. Isus cade a treia oara sub povara crucii ( deznadejdea )
Cea mai profundă prăbușire ... Ar fi bine de rămas așa ... Nici nu se mai simt loviturile, plesniturile biciului ... Numai de nu ar trebui mers mai departe ... Numai de s-ar putea muri aici și acum ...
Doamne, prin coborârea Ta în aceste adâncuri, salvează-mă pe mine de deznădejde ... O, Tu cunosti adâncimea întunericului din care nu se mai zărește calea de scăpare. Însă aceasta există. E drept că ea duce pe Gologta ... dar în zorii Paștelui strălucește lumina ...

                                   X. Isus e dezbrăcat de hainele sale ( singurătatea )
Golgota se zărește deasupra mulțimii iar acolo stai tu, Isus al meu, despuiat, singur, într-o însingurare de ghiață.
Prietenii Tăi s-au pierdut pe drum, ochiul Tău degeaba îi caută în mulțime pe mama ta, pe Veronica, pe Ioan ... Călăii și animalele sălbatice te înconjoară - și ei îți fac însingurarea și mai dureroasă ...
Doamne, mă înjunghie prin suflet uneori însingurarea ...
Atât de bine ar fi daca cineva m-ar asculta, m-ar putea înțelege ... dacă însingurarea mea s-ar dizolva datorită cuiva. Dar tocmai în ceasul suferinței, al oboselii și extenuării sunt cel mai izolat de lume. Însingurarea Ta să sfințească și să dea valoare ceasurilor în care mă doare singurătatea.

                                        XI. Isus este răstignit pe Cruce ( insomnia )
În sfârșit te poți întinde, Doamne, pieptul tău zbuciumat se poate liniști, trupul tău obosit se poate odihni. O, dar a trebuit să te culci pe Cruce, ca dureroasele cuie să-ți străpungă și să-ți întindă mâinile și picioarele ostenite.
De câte ori nu e tot o cruce și odihna mea, Doamne? Nu ma pot odihni ... Aș dormi, dar zgomote și voci mă străpung precum cuiele, aș dormi dar nervii mi se întind ca trupul Tău pe lemnul crucii ...
În astfel de momente, imaginea Celui Răstignit să fie alinarea mea.

                       XII. Isus moare pe Cruce ( chiar și Dumnezeu mă abandonează )
Soarele și luna se întunecă, noaptea coboară pe Golgota și noapte coboară și pe sufletul tău: Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?...
 De câte ori simt și eu, Doamne, atunci când merg pe calea suferinței și-a extenuării, că nici să mă rog nu mai pot. Întunericul și uscăciunea mă chinuie și simt că tocmai atunci mă părăsește și Dumnezeu ...
Doamne, din întunericul Golgotei Tale trăiește lumea, și când ai dovedit jertfa supunerii absolute, atunci i-ai fost cel mai plăcut Tatălui ...
Isuse al meu, învață-mă că cel care suferă pentru că nu se mai poate ruga acela deja se roagă bine și că Dumnezeu e foarte aproape de acela pe care îl doare absența Lui....
                              

                                  XIII. Isus este luat jos de pe Cruce ( neputința )
E șocant: Isus, Om și Dumnezeu, mort, atârnând neputincios, răstignit ... din iubire, din cauza neputinței noastre. Cel care le poate pe toate, s-a facut pe sine lipsit de putere.
De câteori nu mă chinuie și pe mine neputința mea ... Oboseala, neputința, îmi răstignește membrele, mintea, voința ... Sufletul e gata dar trupul e neputincios ...
Cristoase, Mântuitorul omenirii, Învingătorul Căpeteniei Răului, și Tu ai fost cel mai puternic în neputința Ta. Dacă unesc slăbiciunile mele cu Tine, și eu pot lua parte alături de Tine la mântuirea lumii ...
                                XIV. Isus este culcat în mormânt ( liniștirea completă )
A sosit timpul odihnei totale. Lupta s-a terminat, s-au sfârșit eforturile, oboseala, suferințele. Munca de-o viață s-a încheiat.
Tot ceea ce doare, odată și odată trece ... Pribeagul ostenit se întoarce acasă. Iar odihna nu e o scufundare inconștientă în neant, în adâncul mut al pământului dintr-un cimitir. O, nu. Tatăl Ceresc mă așteaptă cu o îmbrățișare, îmi șterge toate lacrimile și-mi netezește toate zbârciturile frunții. Cristos mă ia de mână și împreună cu mulți alti oameni simplii, cenușii și obosiți mă conduce în împărăția Sa:
”Veniți, binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii”. Atunci când cu răbdare, iubire, spirit de sacrificiu și unită cu Crucea Mea, vă purtați crucea trudei și suferinței voastre zilnice, nici nu vă gândiți probabil la faptul că Patimirea Mea se continuă prin voi până la sfârșitul lumii ...A celor ca aceștia este Împărăția Cerurilor....
traducere după Arató Miklós Orbán

Luaţi aminte!

               

Doamne, am în faţă o foaie de hârtie,

De la Tine aştept cuvintele de a scrie.

Aştept de atâtea zile. Nici un semn.

Să fie acum ceea ce aştept?

E linişte, Doamne, unde m-ai aşezat,

Nu bate vântul, nu sunt deranjat.

De mai scârţâie mobilă, perete,

Gabi e lângă mine, deloc nu mă voi teme.

Ce frumos de a scrie am început,

Să aştern pe hârtie al  Tău cuvânt!

Lumea mă urăşte, mă ignoră,

Pe Tine nu Te iubeşte, nu Te adoră.

Ce se întâmplă, Doamne, ce e cu mine,

Care trăiesc şi vorbesc la această lume,

Prin scris ale Tale sfinte cuvinte,

Care nu vrea să audă, s-asculte de Tine?

-Răul care a furat auzul şi vederea,

A îndepărtat adevărul şi iubirea,

De a nu mai auzi, nici să vadă,

Lumea pe calea care să meargă.

Vedeţi, dragi copii, cum totul aţi stricat,

De cum la început totul am creat?

Vă vorbeşte Tatăl Atotcuprinzător,

Şi a toate fiind Stăpân şi Creator.

M-am coborât la voi în genunchi,

Eu, Tatăl, Dumnezeu cel Sfânt,

Când pe Fiul în Betleem L-am  trimis,

Prin Maria vouă pe pământ.

Câţi aţi ieşit în întâmpinare,

În acea noapte cu lumină mare,

Coborând Fiul, Dumnezeu prezent ca om,

Într-un grajd şi un staul gol?

Vedeţi ce loc în inima voastră,

A putut Fiul Meu să găsească?

Cum L-aţi primit pe El, la fel şi pe Mine,

Ce te-am creat şi ţi-am dat viaţă, lume.

Cât de lipsit de valoare Mă vedeţi!

Iarăşi Îl trimit pe Fiul în Marele Semn.

Vai, lume, vai, plină de durere,

Cum n-ai răspuns la credinţă şi la semne!

Am ajuns să cobor din cer,

Să vă salvez din al vostru infern.

Nimic nu se mai vede, nici nu se aude,

La semnele, mesajele trimise spre lume.

E luna sfântă de primăvară,

Pe Iosif sărbătorind mereu a câta oară...

El a stat şi a rămas ascuns,

Acestei lumi fără de răspuns,

La semne, fapte şi atâtea minuni.

Nu ca el, voi aţi rămas imuni.

Daţi totul din viaţă la o parte,

Răspundeţi ca el la semne şi la fapte.

Astăzi e senin, mâine poate fi beznă,

Pe Iosif îl găsiţi în lumina eternă.

Fiţi în rugăciune, smeriţi, plini de zel,

Te aşteaptă, lume, să fii lângă el,

Şi să nu rămână doar câteva cuvinte,

Îţi spun, lume, ca să iei aminte.

Cum Iosif pe Maria a acceptat,

Ca împreună ei să nu fi stat,

Un copil să aibă în acel timp,

Între ei doar logodnă având,

Au spus da atunci împreună,

Cu cât curaj, fără nici o vină,

Să primească un prunc venit din cer,

Într-un grajd, în iesle, în Betleem.

Tu, lume, cum te-ai pregătit, aştepţi,

Nu în Betleem în iesle, ci pe cer?

Atunci a coborât semnul într-o stea nocturnă,

Acum vine într-o cruce ce va fi diurnă.

Atunci văzută de magi şi câţiva păstori,

Acum va cuprinde pământul, întregul norod.

Irod s-a înspăimântat când a aflat,

Că a venit în lume un alt împărat.

Aşa tare atunci s-a temut,

Dînd ordin să omoare orice prunc.

Oricât ai fi, lume, de Irod sau zeu,

N-o să-L omori tu pe Dumnezeu.

El a făcut totul şi pe tine,

Te poate lăsa cu sau fără zile.

Luaţi aminte la toate cuvintele divine,

Ce-au fost şi sunt nocturne sau diurne,

Că ziua şi cu noaptea se vor uni,

Şi cum n-a fost, beznă mare va fi.

         duminică, 5.03.2017, ora 15,55 A. Ciobanu

Dragi copii!

Dragi copii ai Tatălui Ceresc,

Ascultaţi ce acum vă vorbesc:

Când veţi auzi cât de tare tună,

Şi vuietul mării peste tot răsună,

Şi când clopotele singure vor bate,

Să ştiţi că vine acea noapte,

Cum niciodată n-a mai fost,

La rând trei zile şi trei nopţi.

Va fi ca într-o noapte glaciară,

De vânt, frig şi geroasă iarnă.

Vi se va părea că aşa mult vor ţine,

Acele trei negre nopţi şi zile.

Va fi ca în infern ce veţi trăi,

După care va fi numai zi,

Cu o lumină atât de blândă,

Şi căldură ce va fi divină!

              luni, 13.03.2017, ora 01,11 A. Ciobanu

Rugaţi-vă ca adoraţia la Sfântul Sacrament să ajungă din nou în prim plan şi ca adoraţia perpetuuă să se înfăptuiască în cât mai multe locuri

O noua învăţătură despre Adoraţia Euharistică dată Mariei Magdalena 

Marţi, 14 februarie 2017

Printre lacrimi de Sânge, Isus s-a rugat la Tatăl: “Tată Îmi asum orice pentru suflete. Mă predau, de bună voie, cu totul Ţie pentru ca să îi salvez. Mă avânt în luptă cu întreaga lume a tenebrelor, fiindcă fiecare suflet este preţios pentru Mine, oricât de mare le-ar fi păcatul. Tată ai grijă de cei aleşi ai Mei!” Cei 12 apostoli stăteau lângă Isus, iar Sfântul Petru, păstrătorul cheilor Raiului, s-a întors către mine şi mi-a spus: Ai auzit oare rugăciunea Mântuitorului? Iată, fiecare copil al Bisericii va avea parte de încercări serioase. A început adunarea la un loc a Sfintei Rămăşiţe. Mulţi vor trebui încă să dea mărturie de loialitatea lor. Aveţi grijă, fiindcă cel rău bănuieşte cine sunt scrişi în Cartea Vieţii şi va întreprinde totul ca aceste suflete să se şteargă de acolo.Nu vă mai plângeţi pe voi înşivă şi nici împrejurările în care trăiţi! Acum a sosit timpul să vă învingeţi orice slăbiciuni şi să începeţi o nouă viaţă în Cristos. Depuneţi orice efort ca voinţa voastră să devină puternică şi să rămâneţi statornici în credinţă! Sunt trist fiindcă văd din Paradis cum creştinătatea se contopeşte cu falsele concepte ale lumii stricate. Doar despre puţini oameni se poate spune că ştiu ce este bine şi care este calea care duce către bine, şi care poate fi atinsă doar prin Isus Cristos.

Omenirea trebuie să ispăşească. Consideraţi ispăşirea ca o purificare benevol asumată prin care puteţi plăti datoriile cauzate de păcatele voastre. Pe lumea cealaltă toată lumea este obligată să-şi plătească datoria, dar şi pe Pământ există posibilitatea acesta.

Sfântul Petru m-a condus la Roma şi am păşit în basilica ce îi este consfinţită.  Altarul era înconjurat de întreaga oştire cerescă şi de mulţimea de martiri, a căror număr creşte mereu în zilele noastre. Moise şi Noe, care aparţin vechilor patriarhi, se rugau în faţa tablelor legii sparte (simbolul celor Zece Porunci), ce arau aşezate în faţa altarului. Am auzit că mijloceau pentru creştinătate. Pe neaşteptate a apărut Tatăl Ceresc şi mi-a vorbit aşa: “ În curând, Biserica Mea va zace în ruine, dar prin Fiul Meu o voi reclădi. Toţi cei care Mă iubesc şi slujesc cu o credinţă vie legile Mele, fără a le încălca grav, le voi păstra locul şi nu-i va ajunge din urmă Mânia Mea Sfântă. Îmi pun toată speranţa în Fiul Meu, prin El revărs toate harurile asupra omenirii. El este jerfa desăvârşită şi legămâtnul încheiat cu Mine este veşnic şi de neclintit. Cel care Îl urmează pe El cu credinţă, nădejde şi iubire, nu are de ce să-i fie teamă. Sfintele Mele legi sunt veşnic valabile. Cel care nu vrea să Mă accepte ca singur Domn şi Dumnezeu, acela se pierde. Voi, fiii Mei, /Moise şi Noe/ sunteţi aleşii Mei. La vremea respectivă v-am încredinţat conducerea poporului Meu şi Canaanul. Iată, pedeapsa stă în prag. Răspunderea pentru păcate este inevitabilă.

Imediat ce jertfa Fiului Meu va fi modificată prin dipoziţii omeneşti, de acolo încolo nu va mai fi îndurare ci doar dreptate. Euharistia este izvorul tuturor harurilor, Biserica trăieşte prin Ea. Vreau ca să se ispăşească păcatele comise împotriva Euharistiei, care se tot înmulţesc în lume. Cel care-L răneşte pe Fiul Meu, pe Mine Mă răneşte, întrucât noi doi suntem una. Cea mai mare supărare pentru Inima Mea Părintească este cauzată de păcatele comise împotriva Euharistiei.  Însă Îmi produce o mare bucurie când îi văd pe oameni că participă la Adoraţie, sau când le organizează ca să se adune cât mai mulţi copii ai Mei. Adevăr vă spun, tuturor copiilor Mei că, după Sfânta Liturghie, Adoraţia reprezintă cel mai mare har.  Mergeţi în faţa Fiului Meu şi adoraţi-L mai presus de orice. Cu astfel de adoraţie sfântă veţi primi harul de a sluji Sfânta Treime cu şi mai mare dăruire şi mai presus de orice să puteţi învinge ispitele satanei. Lumea pământească este plină de adorarea satanei. Atunci când Îl adoraţi pe Fiul Meu, puterea satanei scade şi se ciobeşte şi adorarea lui. Iar prin prosternarea voastră exprimaţi în faţa Mea că sunteţi gata să vă abandonaţi Mie. Sfinţii au fost fericiţi când au putut petrece ore întregi cu Fiul Meu, doar în doi. Nici nu au perceput trecerea timpului întrucât timpul petrecut cu Fiul Meu este sfânt şi tuturor le este spre folosul sufletesc. Rugaţi-vă ca Adoraţia Euharistică să ajungă din nou în prim plan şi să se înfăptuiască în cât mai multe locuri adoraţia perpetuuă! “

Maria Magdalena

 

Sursa: Imádkozzatok, hogy a szentségimádás újra előtérbe kerüljön és minél több helyen megvalósuljon az örökimádás