Aţi uitat de zeciuială

 

Lume, cum nu te aştepţi,

E aproape ca să vezi,

Ce tot spun şi vă anunţ:

Ca să vă uitaţi în sus,

Cum spre soare şi la Semn.

Ce mare moment solemn!

Va fi atât de frumos,

Pe cât şi de luminos!

N-a mai fost de cum va fi,

Ce în faţă veţi privi:

O lumină ce pătrunde,

Şi în inimă, şi-n minte.

Peste tot va fi lumină,

Ca în faţă la oglindă.

Cum arăţi să te priveşti,

Oglinda va fi Cristos.

Ştie, vede tot din tine,

Cum în inimă şi-n minte,

Şi din viaţa ce a trecut,

Ce pân’ aici ai ajuns,

Cum ai stat, cum ai umblat,

De ai adunat sau cărat.

Talanţii ce ai primit,

Ai mai strâns sau irosit?

Va fi ziua cea cu plata,

Ca toţi să primiţi răsplata,

După merit, după muncă,

V-am spus doar că viaţa-i scurtă.

Aţi văzut şi aţi trăit,

Cum au plecat rând pe rând,

Cei de aproape, mai departe,

Pe pământ le-au lăsat toate.

Sunt unii mai apucaţi,

Ce sunt putrezi de bogaţi,

Că se trag din viţă bună,

Şi acum totul vor să strângă,

Lume, apă şi pământ,

Şi asta doar cu un cip.

O să vă uitaţi spre casă,

Cu gândul de la distanţă.

Legile vot fi parşive,

Vor înşela multă lume,

Pe cei ce nu au ascultat,

De vestea care v-am dat:

Că vin timpuri, grele zile.

Veţi fugi, vă veţi ascunde,

Că în pământ, că în munţi,

De ei să nu fiţi găsiţi.

Vă voi spune, arăta,

De Mine veţi asculta,

Atunci când va fi momentul,

Pe ce cale, unde-i locul.

Totul este pregătit,

Pentru distanţă şi timp.

Nu vă spun la întâmplare,

Că după ziua cea mare,

Multe se vor îndreapta spre voi,

Zi de zi, roi după roi.

Ca albinele vor umbla,

Pe voi a vă înşela:

Că va curge numai miere,

Cum spun ei dacă veţi merge.

Vă vor da pâine pe vatră,

Şi lapte proaspăt de vacă,

Pentru bunici şi nepoţi,

Să vă înhaţe pe toţi.

Vor da şi joburi bune,

Case mari şi limuzine.

Cu studii multe, puţine,

Oricine va fi plătit bine,

Dar să nu uitaţi de asta:

Semnând că le daţi lor casa,

Nu numai pod, pereţi, podele,

Ci cu tot ce aveţi în ele.

A început, vedeţi năpasta,

De cum focul, de cum apa.

Arde tot şi spală locul,

Pe unde a trecut potopul.

Acum este doar o glumă,

Faţă de cum va fi la urmă.

Unii când se întâlnesc,

Şi despre asta vorbesc.

Aşa spun şi se gândesc,

Că lumea nu o pedepsesc.

Ba da. Eu, nu ei hotărăsc,

După felul cum vorbesc.

Eu v-am spus, sunt drept şi sfânt,

Şi voi ca Mine să fiţi.

Ce am spus Eu şi ce aţi făcut,

Mai ales în ultimul timp.

Acum v-aţi făcut saloane,

Pentru domni şi pentru doamne.

Comunicaţi în secret,

Prin mobil sau internet;

“Las că nu ştie, n-aude,

Şi nici n-are cine a spune”.

De cum v-aţi asigurat,

Aşa aţi căzut în iad.

N-are cine vă mai scoată,

Peste voi tot or să cadă…

De aţi şti voi ce-i infernul…

Că nu se mai termină ghemul…

Cel erotic, de masaj,

Îl aveţi sigur şi-n iad.

Pe cei ce terorizează,

La fel şi pe ei aşteaptă.

Cei cu avort, cu trădare,

Nici ei n-or avea scăpare.

Cei ce au adunat în pungă,

Nu cu muncă, nu cu trudă,

Au înşelat, au furat,

Nici ei nu scapă de iad.

Au prins un miros şi gust,

Să adune cât mai mult.

De a zecea parte au uitat,

Ca să-Mi dea de cum le-am dat.

Când i-am trimis la negoţ,

Le-am dat măsură la toţi,

Să măsoare, cântărească,

Şi cinstit plata primească.

Cântaţi toţi ca la pian,

Când e vorba de cântar;

Cum degetele bat într-una,

Să facă mai mare suma.

De cum aţi luat, veţi da,

Dar după măsura Mea.

Nu vă întristaţi, vă spun,

Cum sunt drept, aşa şi bun.

Tatăl v-a vorbit acum,

Despre semne, despre drum,

Şi din viaţa ce aţi trăit,

De aţi furat sau fost cinstiţi.

Când  v-am trimis la negoţ,

Nu v-am trimis să fiţi hoţi.

Ce aveţi de plată, acum,

Cât încă mai este timp,

Că o zi, o săptămână,

Zeciuială a fi plătită,

Că de nu, e grea, lungă pedeapsa,

La toate primiţi răsplata.

                                duminică, 11.06.2017, ora 21:24, Anton Ciobanu