A fost timp, vremea s-a dus

Am fost invitat la masă,

Cu creion, hârtie în faţă,

Că nu cu stiloul, pixul,

Scriu când coboară cuvântul.

Uneori apar greşeli,

Au mai fost şi erori,

Că din cer pân’ pe pământ,

Mai intervine în cuvânt.

Aşa că am început,

Ca să scriu al Tău cuvânt,

Cu mare viteză venind,

Şi nimic în cale stând.

Cine îndrăzneşte, Doamne,

Ca să stea în a Ta cale?

Eşti Stăpân şi totul poţi,

Cum să pedepseşti, să ierţi.

Ai creionul, abecedarul,

Tot la Tine-i şi cântarul.

Nimic la Tine nu-i măsluit,

Nici la dat, nici la primit.

Despre ce ne spui acum?

Că am mai scris de curând,

De a Ta mare putere,

În orice timp, în orice vreme.

-A fost timp, vremea s-a dus,

Soarele e la apus.

Vine noaptea, dragi copii,

În timpurile ce-s târzii.

Vine cu aşa răceală,

Că îngheţă foc şi-n oală.

-Am mai scris, Doamne, de frig.

-Aşteaptă ca să-ţi explic,

Că aşa cum acum scrii,

Veţi trăi, aşa va fi.

Vor veni ca nişte valuri,

Ce pe margini vor fi maluri,

Cu o viteză uriaşă,

Îngheaţă şi om, şi casă.

-Păi aşa, cine o să treacă,

Dacă tot la Semn îngheaţă?

-V-am spus în urmă cu timp,

Voi cum să vă pregătiţi,

Că la casă sau la bloc,

Să aveţi sursă de foc,

Butelie sau ceva lemne,

Pentru o bucată de vreme,

Căci o lună sau mai bine,

Curent, gaz n-o să mai fie,

Pentru un ceai, ceva mâncare.

Să vă îngrijiţi fiecare,

De aveţi copii, bătrâni,

Ca să nu-i ţineţi flămânzi.

La fel pentru cei bolnavi,

Grija lor să o purtaţi.

Cu lămpi sau cu felinare,

La fel şi cu lumânare,

Voi s-aveţi la îndemână,

Că noaptea va fi în ziuă.

Chiar şi o oală cu capac,

Şi din plastic s-aveţi saci,

Că totul veţi face în casă,

Veţi bloca uşă, fereastră,

Tot a fi etanşat bine,

De afară aer nu intre.

Că se apropie de ani suta,

De împlinit la Fatima,

A celui din urmă mesaj,

E la uşă, e pe prag.

De aţi uitat, v-aduc aminte,

Ale Mariei cuvinte:

De nu vă rugaţi, convertiţi,

Suta n-o să depăşiţi,

Cum ştiţi, nu de zile; ani.

Aţi ajuns, sunteţi pe mal,

De a rămâne sau a cade,

Pentru timpul mai departe.

Faceţi ce acum v-a spus,

Tatăl care este sus.

Cu căldură, cu mâncare,

Va fi bine la încercare.

Untdelemn, apă sfinţită,

Lumânări şi cu chibrite,

Faceţi rost că nu glumesc,

Doar aşa vă pregătesc.

De în seamă nu luaţi,

Singuri nu vă descurcaţi.

Cum se vorbeşte în lume,

“Domnul dă, în traistă nu pune.”

Vă repet: apă şi hrană,

Să aveţi pentru o perioadă,

Copii, cât încă vă spun,

Toată ziua e un ajun.

Cred că aţi înţeles bine,

Pentru ce aţi făcut, ce vine,

De trei zile la rând noapte,

Atunci că veţi trece poate.

Carnea va fi cum e osul,

Va îngheţa cremene totul,

Ce afară va rămâne,

Care n-o asculta, n-ascunde.

Atât acum, e de ajuns,

Faceţi aşa cum v-am spus.

De nu azi, poate fi mâine,

Întuneric peste lume.

        sâmbătă, 24.06.2017, ora 18:51, Anton Ciobanu