Să credeţi! Nu vă îndoiţi!

-Doamne, eu sunt pregătit,

Ca oriunde şi oricând,

Cuvântul Tău să Îl ascult,

Care lumii să-L transmit.

Ai ceva poate a-mi spune?

Iată, am început a scrie.

Ştiu că Tu nu-mi spui poveşti.

-Nu, despre G20.

S-a adunat spuma lumii,

Că i-a speriat pe unii,

Cum au de gând şi să facă,

Lumea pe dos s-o întoarcă.

Sunt doi piloni pe pământ:

Unul înalt, altul mai scund.

La telefon au vorbit,

Însă acum s-au întâlnit,

Bătut palma, în ochi privit,

Şi amândoi au vorbit.

Aici declanşează totul,

Despre pacea şi războiul,

Ce nu va fi şi va începe,

Al treilea şi repede.

Acum scânteia se va aprinde,

Peste tot se va întinde.

Unul vrea, celalt opune,

Ca să fie pace-n lume.

Dinastia şi-a mărit,

Şi vrea încă şi mai mult.

El e omul de gâlceavă,

Care în lume dă alarmă.

Planul lui e diabolic,

Vrea să facă întuneric,

Cu armele ce le deţine,

Pământul vrea a-l aprinde.

Cum zice el, toţi să facă,

De nu pe buton apasă.

Butonul este comanda

Ce îl are telecomanda.

Are aliaţi puternici,

Cum e el, şi ei nemernici.

Sunt însetaţi de putere,

Vor lume, pământ, avere.

Cel din State e creştin,

Ursul e mare păgân.

Acum se dă lupta în lume,

Între rău şi între bine.

Nu va fi uşor deloc,

Că va fi peste tot foc.

Mai trimit şi Eu de sus.

Ca acum, demult v-am spus.

Nori de flăcări or să cadă,

Pe pământ, pe lumea toată.

Îmi arăt puterea toată,

Ce va fi ultima dată,

Cum a fost la Marea Moartă,

Sodoma de altădată.

Este apa care-i moartă,

În ea nu există viaţă.

Nu dispare, va rămâne,

În veci a fi mărturie,

Cum atunci, aşa acum,

Răul ca să fie bun.

E ură, destrăbălare,

Goana-i după mult şi mare.

V-am arătat mereu focul,

Pe ici-colo, nu în tot locul.

Asta urmează de acum:

Flăcări mari şi negru fum.

Veţi trece, rămâne în viaţă,

De va vorbi gura voastră.

Din foc şi fum vă aud,

Şi acolo vă răspund.

Cât de târziu se mai poate,

Fum şi foc să dau deoparte.

Cum prin apă am făcut gard,

Şi pe voi pot să vă scap.

Cum pe Noe, Moise, Lot,

Pot să vă salvez pe toţi.

Cu credinţă adevărată,

Puteţi rămâne în viaţă.

Nimic nu vă poate atinge,

Nu vă arde, nu vă frige,

Ca atunci cu Daniel,

Aruncându-l în cuptor.

Copii, totul ştiu şi pot,

Credinţa voastră s-o văd,

Cum pe Ilie atunci,

Când la văduvă am trimis.

N-aţi citit, n-aţi auzit,

Că tot e de Mine făcut?

Pot strica şi face totul,

Cum cu apa şi cu focul.

Am făcut apa să fie,

Viaţa ca să fie vie,

Şi lumina de la foc,

Soarele dând peste tot,

Tot ce este în jurul vostru,

Cum pe sus,  aşa terestru.

Totul Mie Îmi aparţine,

Universul cât cuprinde.

Sunt Stăpân şi Dumnezeu,

Am fost şi rămân mereu.

De vreţi cu Mine să fiţi,

Să credeţi! Nu vă îndoiţi!

    vineri, 7.07.2017, ora 18:06 Anton Ciobanu