Viaţa lăuntrică a lui Isus - Întruparea

 “ După ce sufletul Meu, care a trebuit să suţină în viaţă trupul Meu muritor capabil de suferinţă, a fost întrupat, M-am unit cu el  într-o asemenea desăvârşire încât sufletul Meu a recunoscut toate atributele Dumnezeieşti, respectiv propria demnitate. Unit cu Cuvântul lui Dumnezeu, a adorat Preasfânta Treime. Iluminat pe deplin s-a supus cu desăvârşire voinţei Dumnezeieşti. Sufletul Meu a acceptat să se pogoare în sânul Preacuratei Fecioare şi să vieze acel mic trup pe care, a Treia Persoană Dumnezeiască, l-a întrupat în acelaşi moment în pântecele feciorelnic. “

Jertfa de Sine a Cuvântului care s-a întrupat

 “ În momentul în care, Eu, Cuvântul întrupat, Fiul Unul-Născut, m-am unit cu firea omenească, M-am oferit Tatălui ca jertfă.

M-am oferit să pătimesc şi să îndur tot ceea ce a hotărât şi-I era plăcut. Nu am vrut să Mă folosesc de Dumnezeirea Mea ca să Mă fac scăpat de orice suferinţă, întrucât în Ceruri nu am fost supus nici suferinţei nici durerii; ci ca să pot susţine această viaţă omenească care nu ar fi putut să vieţuiască pe lângă atâta durere, dacă Dumnezeirea Mea nu ar fi fost unită cu adevărat cu ea .”