Istoria acum se termină

-Până la ruga de seară,

Lasă scris pe foaia albă.

La întrebare răspuns,

Vrei ca să primeşti de sus.

-Sigur şi neîntârziat,

Chiar de la Tatăl Preaînalt,

Că acum, ultimul timp,

Tu, Tată, mai mult vorbit.

De la Tine ce primeşte,

Duhul Sfânt mie şopteşte,

Şi acum iar m-a surprins,

De rugă eram pregătit,

Dar las scris că nu glumesc,

Din orice eu mă opresc,

Să n-aştepte Duhul Sfânt,

De la Tatăl ce-i cuvânt,

Pentru mine doar de scris,

Şi pentru lume transmis.

Planul tău ‘nainte merge,

În orice timp, pe orice vreme.

În vremea din acest timp,

Mi-ai arătat, mi-ai şoptit.

Cu o statură aşa mică,

În cap cât de multe intră!

Într-un creier cât un boţ,

Ai făcut calculator,

Şi cu ce capacitate,

Să stocheze atâtea date!

Cuvinte nelimitat,

Ce calculator gigant!

În capul ce-i cât o minge,

Ce multe poate cuprinde!

Spre altă parte am plecat,

La calculator de umblat.

Are carapace bună,

Ca multe la dos să ţină.

-Ce ai scris, totul e bine,

Că omul e făcut de Mine,

De la unghii la picioare,

Pân’ pe cap părul ce-l are.

Am stat mult şi m-am gândit,

Până pe om l-am clădit:

Ce să aibă, cum să fie,

Pentru întreaga veşnicie,

Că pe pământ e o frază,

Până cartea completează,

Pentru scris sau de omis,

Pentru iad sau Paradis.

Pământul când l-am întins,

Şi pe el toate am pus,

Pentru om, nu ducă lipsă,

Ci să stea sub pom la umbră.

Doar voinţa şi trădarea,

Mi-au stricat în el lucrarea,

Cu ochii şi mâna pus,

Şi luând mărul de sus.

Din toţi pomii voie am dat,

Numai din măr nu luat.

Din niciunul n-a luat,

Primul fruct din măr mâncat,

Şi a căzut în goliciune,

Vrând atunci a se ascunde.

S-a simţit şi ruşinat,

După ce din pom luat.

Aşa şi voi în acest timp,

Pe pământ ca-n Paradis.

Umblaţi în stânga, în dreapta,

Călcând pământul sau apa,

Cu piciorul sau în zbor,

Cu vapor sau avion.

Aţi ajuns aşa de adânc,

Şi la fel, aşa de sus!

Aţi ajuns umblând pe apă,

Ca maşinile pe stradă.

Prin cosmosul înalt zburaţi,

Ce urmăriţi, ce căutaţi?

Mintea voastră-i limitată,

Nu M-a găsit niciodată,

Nici ca obiect, nici ca om,

Eu sunt Duh şi stau în cer.

Nimeni şi niciodată,

N-a putut ca să Mă vadă,

Doar Fiul ce L-am trimis,

Aţi crezut că  M-aţi învins.

Dumnezeu e Atotputernic,

A fost şi rămâne veşnic.

Cei cu Mine s-au luptat,

Nicicând nu au câştigat,

Doar meritul cuvenit,

Că în iad sau Paradis,

Dar pentru lupta cea dreaptă,

Într-o parte, nu cealaltă.

De când pe voi v-am creat,

V-am înzestrat şi cu har,

De a-l păstra, nu de a-l pierde,

Indiferent de timp, vreme,

Pe calea vieţii umblând,

Ca să alegeţi ce-i bun.

Tot ce-i nevoie v-am dat,

V-a spus Tatăl Preaînalt.

Acum s-au tulburat toate,

Lume, pământ, vânt, aer, ape.

Voi linişti lumea, pământul,

Aerul, apa şi vântul,

Când de vorbă noi vom sta.

Isus vă spune aşa,

La Semn ce va fi îndată,

Cum n-a mai fost niciodată.

Vin, copii, la voi cobor,

În Semnul mare, enorm,

Cu căldură şi lumină,

În orice minte, inimă.

Vă vorbesc şi Mă prezint,

Ca Mântuitor Isus,

Trimis de Tatăl Preaînalt,

Să vă cobor sau înalţ ,

În acea scurtă clipită,

Mai puţin ca o secundă.

În timpul care-i divin,

Poate fi la infinit,

Întru viaţă, întru moarte,

Pe calea pe mai departe,

Împreună sau separaţi,

Sus în cer sau jos în iad.

Istoria acum se termină,

Acestui timp ce se schimbă,

În cel nou, fără sfârşit,

Lume Nouă, Nou Pământ.

     luni, 18.12.2017, ora 21:37 Anton Ciobanu