Timpul este retrograd

Pe scaun m-am aşezat,

Pe Domnul de ascultat,

Că vrea ceva să ne spună,

O veste de-i rea sau bună.

-Tată Dumnezeule,

Atotcreatorule,

Sunt pregătit, Te ascult,

Şi am început de scris.

Spune, Tată, de cum vrei,

Vestea copiilor Tăi,

Că aşteaptă de la Tine,

Semnul la noi a trimite.

În schimbare-i aproape totul,

Că arde, nu îngroapă mortul.

Cenuşa o aruncă,

Sau o pune într-o pungă.

Ce ai făcut pe creatură,

Omul arde sau aruncă.

Tu ai spus să ne iubim,

Şi în pace să trăim,

Nu goană după avere,

Ochii, gustul la plăcere.

Tată, tot ce ai făcut,

Omului nu-i e plăcut,

Aşa precum Lucifer,

Că e mai priceput el.

Acest om, acest nimic,

Se umflă în pene, buric.

Ne mai laşi? Cât mai aştepţi?

Peste tot criminali, hoţi,

Fură mult, la fel omoară.

Semnul la noi îl coboară!

Te rugăm, ascultă-ne,

Şi că îl trimiţi, spune-ne.

Sunt ce zac şi sunt ce mor,

Şi n-au nici un ajutor.

Sunt ce suferă, ce plâng,

Parcă n-ar fi pe pământ.

Doamne, s-a încurcat totul,

Cum incestul şi avortul.

Doamne, a mai fost vreodată,

Ca acum în lumea toată?

Atâta ură, ranchiună…

Divorţează, iar cunună…

Îşi fac vile sau palate,

Ce ard sau îs duse de ape.

Au moşii de la străbuni,

Şi-s mai răi ca nişte huni.

De cât au nu-s mulţumiţi,

Mai omoară din părinţi.

Peste tot e alandala,

Şi cu vrăji, cu oala, poala.

Doamne, nu ai frâu-n mână?

Cui ai dat ca să îl ţină?

Caii fug, au strecheiat,

Şi căruţa răsturnat.

Ai lăsat, frâul s-a rupt,

Iată, Doamne, ce-au făcut!

Au schimbat şi au distrus,

Mai tot ce era de sus,

De la Tine, sus din cer.

I-ai lăsat de capul lor.

După unul s-au dus toţi,

Mai toţi leneşi, mafioţi,

Şi la noi ce sunt la cârmă,

Spun despre ţara română.

Doamne, cât au mai furat…

A rămas totul curat,

Că nici iarbă nu mai creşte,

Totu-i o privelişte…

Sunt mulţi ce caută, strigă,

De a găsi un loc de muncă.

Mafia ce s-a împânzit,

Toată ţara a vândut,

Că au pus paznici la hoţi.

A răbda, cât, Doamne, poţi?

Tu nu vrei sau doar ne laşi,

Să îi schimbi pe cârcotaşi?

Doamne, am ajuns pe mal,

E abrupt acest aval,

Şi la fel, periculos.

Te rugăm ca să ne scoţi,

De la hoţi, de la masoni,

Ne vor omorî prin somn.

Schimbă, Doamne, fă ceva,

Că puterea e a Ta.

Intervin-o dacă vrei,

Toţi suntem copiii Tăi.

-Iată despre ce e vorba:

Aţi stricat legea şi norma,

Ce au fost uşoare şi bune,

Însă pentru întreaga lume,

Nu pentru unul sau altul.

Cum  bogatul şi săracul,

Să asculte şi să facă,

După legea Mea lăsată.

Iată unde s-a ajuns…

Şi cât s-au urcat de sus:

Prin univers a umbla,

Pe Mine a căuta.

Iar vă spun şi am mai spus:

De nimeni nu stau ascuns.

Sunt în voi, în fiecare,

Fie mic sau fie mare.

Eu sunt Duh, voi Mie templu,

V-am creat, vă port respectul,

Dar nu uitaţi ce vă spun,

De voi sunt crezut nebun.

Mai pot fi ca bumerangul,

Sau atunci când arunci banul,

Să se-ntorcă  sau să vezi,

De ai câştigat sau pierzi.

Eu doar spun şi nici nu joc,

Nici un sport, nici la noroc.

V-am creat, v-am dat de toate,

Altceva vouă vă place;

Doar distracţie şi jocuri,

Aţi făcut lumea talciocuri,

De vândut, de cumpărat,

Toul pentru câştigat.

Cât mai vreţi? Cât căutaţi

Numai ca să înşelaţi?

Am să vă opresc deodată,

Tot pe drum, nu în ogradă,

Să rămâneţi căutând,

Pe al vostru greşit drum,

Nu ca acum grăbiţi,

Iubindu-vă şi uniţi;

Nu aiurea, nu răzleţi,

Parcă aţi căuta bureţi

Doar cu toţii împreună,

Cum la muncă şi odihnă,

Mai ales în rugăciune,

Ce va fi în Noua Lume.

Acum v-am spus o frântură,

De cum vom fi împreună.

Vă aştept, însă nu mult,

Că Semnul întâi trimit.

Va coborî şi Maria,

După ce vedeţi Minunea,

Lumina mult aşteptată,

Şi o generală spovadă,

Să alegeţi cum vă place,

Pe ce cale, în ce parte.

Tatăl sunt ce v-am vorbit,

E ultimatum ca timp,

Pe care acum l-am dat,

Că el merge retrograd,

Cum este scris în Scriptură,

De împlinit pân’ la urmă,

Cu lumea, Semnul şi timpul,

La început acum sfârşitul.

         22.12.2014, ora 01:11 Anton Ciobanu