I-a
dat viaţa şi puterea,
Ca
să ne salveze pielea.
De
la moarte, de la iad,
Lumea
la crucificat.
Moartea
pe cruce a învins,
Şi
s-a urcat în cer sus.
Când
s-a urcat, ne-a promis
Că
se întoarce pe pământ.
Dacă
nu vă treziţi,
Veţi
fi osândiţi.
Vă
foloseşte,
Pân’
vă nimiceşte.
Dacă
până în toamnă,
Lumea
o să doarmă…
Atunci
la cules,
O
să dispăreţi.
Cerul
ne anunţă,
Când
norii se întunecă.
Că
bezna stă să cadă,
Peste
pământ, lumea toată.
Purific
tot,
Dar
cu foc.
Lumea
o să alerge,
Prin
tunete şi trăsnete.
-Doamne,
ce se întâmplă?
-Lumea
se afundă.
Într-o
groapă adâncă,
Fără
de izbândă.
-Doamne,
ce-o să fie?
-Măcel
de carne vie.
Mai
sunt printre copii,
Ce
vor rămâne vii.
De
pe pământ sunt monştri,
Nu
extratereştri.
Nu
auziţi, nu vedeţi,
Că
munca nu are preţ?
Doamne,
de cel rău, fereşte-ne!
Doamne,
mântuieşte-ne!
E pe cruce, curge sânge,
Va câştiga, va învinge.
Atunci de pe ea L-au luat,
Acum coboară cu ea din înalt.
Acum coboară cu ea din înalt.
13.02.2018 Anton
Ciobanu
AMIN !
RăspundețiȘtergere