Câteva inspiraţii din zilele anterioare primite de Anton Ciobanu

I-a dat viaţa şi puterea,

Ca să ne salveze pielea.

De la moarte, de la iad,

Lumea la crucificat.

Moartea pe cruce a învins,

Şi s-a urcat în cer sus.

Când s-a urcat, ne-a promis

Că se întoarce pe pământ.

Dacă nu vă treziţi,

Veţi fi osândiţi.

Vă foloseşte,

Pân’ vă nimiceşte.

Dacă până în toamnă,

Lumea o să doarmă…

Atunci la cules,

O să dispăreţi.

Cerul ne anunţă,

Când norii se întunecă.

Că bezna stă să cadă,

Peste pământ, lumea toată.

Purific tot,

Dar cu foc.

Lumea o să alerge,

Prin tunete şi trăsnete.

-Doamne, ce se întâmplă?

-Lumea se afundă.

Într-o groapă adâncă,

Fără de izbândă.

-Doamne, ce-o să fie?

-Măcel de carne vie.

Mai sunt printre copii,

Ce vor rămâne vii.

De pe pământ sunt monştri,

Nu extratereştri.

Nu auziţi, nu vedeţi,

Că munca nu are preţ?

Doamne, de cel rău, fereşte-ne!

Doamne, mântuieşte-ne!

E pe cruce, curge sânge,

Va câştiga, va învinge.

Atunci de pe ea L-au luat,
Acum coboară cu ea din înalt.

                             13.02.2018 Anton Ciobanu