Se
vor răzbuna munţii pe noi,
I-am
defrişat şi i-am lăsat goi.
Le
e greu şi lor dezbrăcaţi,
Se
vor deplasa, nu vă speriaţi.
Vor
veni spre noi supăraţi,
Ne
vor întreba: de ce n-aţi vrut să ne lăsaţi,
Aşa
cum ne-a creat Dumnezeu?
N-aţi
ascultat, vouă vă va fi greu.
Se
vor uni munţii cu marea,
Căci
noi le-am pregătit calea.
Urmează
răzbunarea de răul făcut,
A
trecut timpul şi nu mai este mult,
Când
o să vedeţi cum n-aţi mai văzut,
Atâta
întuneric, panică, dezastru mult.
Se
vor dezlănţui toate asupra noastră,
Trebuia
să ne rugăm ca Domnul să ne ferească.
Aţi
alergat după al vostru scop,
Să
puneţi stăpânire aproape pe tot.
Aţi
agonisit avere şi minciuni,
N-aţi
vrut să rămâneţi de acestea imuni.
Voi,
cei mulţi, lacomi şi avari:
Numai
pentru eul vostru aţi fost solidari.
Suferă
atâta lume de boală şi sărăcie,
Voi
aţi adus lumea în prag de urgie,
Şi
iată că nu mai este nicicum de scăpare,
Se
văd semnele pe pământ, în aer, pe mare.
Lume,
e război, secetă şi de boli se moare!
Gândeşte-te,
lume, la urgia cea mare!
30.03.2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu