Se vor întoarce spre noi

Se vor răzbuna munţii pe noi,

I-am defrişat şi i-am lăsat goi.

Le e greu şi lor dezbrăcaţi,

Se vor deplasa, nu vă speriaţi.

Vor veni spre noi supăraţi,

Ne vor întreba: de ce n-aţi vrut să ne lăsaţi,

Aşa cum ne-a creat Dumnezeu?

N-aţi ascultat, vouă vă va fi greu.

Se vor uni munţii cu marea,

Căci noi le-am pregătit calea.

Urmează răzbunarea de răul făcut,

A trecut timpul şi nu mai este mult,

Când o să vedeţi cum n-aţi mai văzut,

Atâta întuneric, panică, dezastru mult.

Se vor dezlănţui toate asupra noastră,

Trebuia să ne rugăm ca Domnul să ne ferească.

Aţi alergat după al vostru scop,

Să puneţi stăpânire aproape pe tot.

Aţi agonisit avere şi minciuni,

N-aţi vrut să rămâneţi de acestea imuni.

Voi, cei mulţi, lacomi şi avari:

Numai pentru eul vostru aţi fost solidari.

Suferă atâta lume de boală şi sărăcie,

Voi aţi adus lumea în prag de urgie,

Şi iată că nu mai este nicicum de scăpare,

Se văd semnele pe pământ, în aer, pe mare.

Lume, e război, secetă şi de boli se moare!

Gândeşte-te, lume, la urgia cea mare!

                                                                  30.03.2010