Sinodul Amazonian organizat de Vatican stârnește controverse puternice în lumea catolică, până acolo încât este numit în publicații de calitate ca First Things drept un semn al vremurilor (de pe urmă), purtând indiciile unei apostazii din partea conducerii oficiale. Dedicat problemelor popoarelor amazoniene și constituit cu episcopi și preoți din Amazon, Sinodul lucrează pe baza unui document care proclamă, potrivit profesorului de teologie Douglas Farrow, egalitatea culturilor în fața revelației divine. „Instrumentis laboris”, documentul de lucru al Sinodului, este atât de împănat de limbajul filosofic multicultural și al diversității, încât un observator a găsit referințele creștine ca fiind reziduale, marginale, până la a alcătui un „creștinism biodegradabil” – formulări care dacă sunt îndepărtate din textul de bază nu afectează sensul acestuia.
În Instrumentis laboris se afirmă că Amazonul este un tărâm al harului, dar nu pentru că acolo este Hristos, ci pentru culturile care rezidă în această regiune. Cu alte cuvinte, culturile amazoniene substituie revelația, devenind momente de har. Într-o astfel de întâlnire, „dogmele pietrificate” devin irelevante, exclusivitatea lasă locul inclusivității. Sub noua abordare se renunță la trecerea culturilor locale prin filtrul evanghelic, ci mai degrabă ele sunt văzute ca revelații în sine, de la Dumnezeu izvorâte, indiferent de gradul lor de apropiere sau distanțare de Evanghelie. Așadar, o nivelare nu doar a culturilor între ele, ci o nivelare care pune culturilor umane în raport de egalitate cu Evanghelia, cu Revelația.
Cultura întâlnirii cu celălalt, lăudată în Instrumentis Laboris, este văzută de Douglas Farrow drept o teologie proprie actualului papă. În această accepție bergogliană, biserica este chemată să devină sinodală, să fie „încarnată” în culturile existente. Dar, „această biserică nu este cea catolică. Este o falsă biserică. Una care se auto-divinizează. O biserică antihristică, un substitut al Cuvântului Întrupat căruia aparține Biserica de fapt.”
Dincolo de aceste dispute teologice, Papa Francisc a făcut, în deschiderea Sinodului, gesturi care au scandalizat pe cei numiți de mediile oficiale ale Vaticanului „ultraconservatori”. Astfel, Papa a binecuvântat câteva statuete amazoniene, Pachamama, după ce fuseseră performate ritualuri indigene, statuete ale fertilității (idoli, mai exact), care au fost instalate alături de altele, ulterior, într-un altar lateral al bisericii Santa Maria Traspontina.
„Ultraconservatorii”, care au considerat că instalarea statuetei reprezintă „urâciunea pusă în locul cel sfânt”, au reușit să arunce idolii în apele Tibrului. Statuetele a fost însă recuperate și reinstalate în biserică, Papa Francisc cerându-și iertare …de la indigeni pentru afrontul adus. Cuvintele oficioaselor Vaticanului nu au fost deloc blânde cu „ofensatorii”:
“Ca episcop al Diecezei de Roma cer iertare”. N-a trecut neobservat în ochii papei gestul făcut de doi bărbaţi, probabil doi ultraconservatori, de a fura în zorii zilei de luni (21 octombrie 2019) patru statuete indigene în biserica “Santa Maria Traspontina” şi de a le arunca în fluviul Tibur ca semn de reparaţie pentru că sunt “simboluri păgâne”. Înainte de rugăciunea din Aula Sinodului la începutul lucrărilor celei de-a cincisprezecea congregaţii generale, Francisc a voit să exprime regretul său faţă de această acţiune dezgustătoare, de altfel filmată de doi autori cu un material video pe care l-au pus apoi pe YouTube, şi denunţată la autorităţi. “Aş vrea să vă spun un cuvânt despre statuile lui Pachamama care au fost luate din biserica din Traspontina, care erau acolo fără intenţii idolatre şi au fost aruncate în Tibru. Înainte de toate asta s-a întâmplat la Roma şi ca episcop al diecezei eu cer iertare persoanelor care au fost ofensate de acest gest”, a declamat pontiful.
Rămâne pentru mințile mai iezuite să înțeleagă diferența dintre idolatrie și plasare de idoli în altar fără intenții idolatre. Pentru noi, ortodocșii, mai relevantă este starea de spirit din sânul lumii catolice conservatoare, care vede în toate acestea semnele unei iminente apostazii. O sinteză a frământărilor este redată mai jos de publicistul Rod Dreher.
Cuvântul Ortodox
Papa Pachamama
Statuile idolului fertilitatii vandalizate, care au fost scoase dintr-o parohie catolică din Roma și aruncate în Tibru au fost recuperate, a spus Papa Francisc. Iată un extras din observațiile sale:
„Bună ziua, aș dori să va spun cateva cuvinte despre statuile pachamama care au fost extrase din Biserica de la Traspontina, care erau acolo fără intenții idolatre și care au fost aruncate în Tibru. „În primul rând, acest lucru s-a întâmplat in Roma și, în calitate de episcop al eparhiei, cer iertare oamenilor jigniți de acest act.”
Asadar, Papa afirmă acum că aceste statui reprezentau zeița fertilității Incan. Interesant. El a spus mai departe că s-ar putea să fie prezentate duminică in cadrul slujbei de sfarsit a Sinodului Amazonian.
Chiar asa.
Noaptea trecută, pe EWTN, cardinalul Gerhard Müller, care a fost, până la demiterea lui de catre Francisc, șeful Congregației pentru Doctrina Credinței – adică corpul doctrinar de varf al Bisericii Catolice – a numit statuile „idoli” și a spus că aducerea lor în biserică a reprezentat o crimă împotriva legii lui Dumnezeu. Urmăriți acest scurt clip:https://twitter.com/RaymondArroyo/status/1187499669653544962
Cardinalul Müller declară în secvența video de mai sus că păcatul a fost de a duce idolii în biserică și în locul unde se face liturghia, călcându-se astfel prima poruncă din Decalog, nu de a îi scoate și a-i arunca în apă. Astfel, dacă fapta celor care au aruncat statuile poate încălca legea umană, introducerea lor în biserică a încălcat legea divină. Müller a efectuat propria sa analiză asupra documentului de lucru al Sinodului Amazonian, Instrumentis Laboris – Nota Cuvântul Ortodox]
Ca sa ințelegeți mai bine ce se întâmplă aici: cardinalul care până recent, era cel mai înalt oficial doctrinar în Biserica Catolică, îl acuză indirect pe Papa că a permis idolatria și a încălcat legea divină. Dacă acele „statui pachamama” – pentru a folosi cuvintele lui Francisc – apar la slujba de închidere a Sinodului din Bazilica Sf. Petru, aceasta va fi văzută de mulți ca o profanare a templului, ca o „urâciune a pustiirii”, folosind termenul profetului Daniel și al Domnului Iisus din Nazaret.
Mulți cercetători biblici spun că avertismentul lui Hristos cu privire la urâciunea pustiirii din Templu a fost o referire profetică la armata romană care a atacat Ierusalimul și a profanat Templul. Acest lucru s-a întâmplat în anul 70 d.Hr.; Romanii intenționau inițial să captureze cel de-al doilea templu și să-l transforme într-un sanctuar al cultului împăratului, dar au sfârșit prin a-l arde complet. În orice caz, acesta a reprezenta sfârșitul închinării in templul evreiesc.
Dar unii savanți consideră că Iisus a făcut o dublă profeție și chiar înainte de Apocalipsă, va exista o altă urâciune a pustiirii în templu. Eu sunt ortodox, nu catolic; Nu știu dacă teologii din tradiția ortodoxă consideră că aceasta a fost o dublă profeție și, dacă da, ce reprezinta ea pentru vremurile din urma (tradiția profetică a Bisericii consideră că Mântuitorul s-a referit la vremurile de pe urmă, iar urâciunea pustiirii constă în venerarea lui antihrist în locul lui Hristos, inclusiv prin plasarea chipului acestuia în altarele bisericilor – nota Cuvântul Ortodox). Dar dacă aș fi catolic și aș vedea acei idoli la ultima slujba sinodală in catedrala Sfântul Petru de duminică, nu as ramane indiferent la acest semn.
Orice ai crede despre profeție, faptul că un cardinal senior – fostul șef al CDF! – a numit ceea ce Papa Francisc a binecuvântat, drept o crimă împotriva legii lui Dumnezeu este uluitor. Noaptea trecută, am avut un schimb pe Twitter cu câțiva catolici, inclusiv excelentul editor al CNA, J.D. Flynn, care se întreba de ce scriu într-un astfel de ton de criză despre evenimentele din lumea creștină. Răspunsul meu este: uită-te în jurul tău! Criza este reală.
Permiteți-mi să reiau ideea într-un context ușor diferit: în ultimele 24 de ore, lumea catolică l-a văzut pe Papa cum a numit aceste statui amazoniene cu numele zeiței “Mama Pământ” – Pachamama -, cum a deplâns furtul lor dintr-o biserică, cum a celebrat recuperarea lor și a sugerat că s-ar putea să fie prezente la sujba din Bazilica Sf. Petru de duminică. De asemenea, a fost martora afirmatiilor fostului șef doctrinar al Bisericii Catolice care denunța aceste statui drept „idoli” și numește amplasarea lor în interiorul unei Biserici Catolice ca fiind o încălcare a legii divine. Dacă asta nu vă spune că Biserica Catolică se află într-o criză grava chiar in timpul celei mai inalte reuniunii a sa, ce ar trebui sa se mai intample ?
În 2018, cardinalul Willem Eijk, arhiepiscopul Utrechtului, a spus că învățăturile confuze ale Papei Francisc îi amintesc de Paragraful 675 din Catehismul Bisericii Catolice. Paragraful este următorul:
675. Înainte de a doua venire a lui Hristos, Biserica trebuie să treacă printr-o incercare finala care să zguduie credința multor credincioși. Persecuția care îi însoțește pelerinajul pe pământ va dezvălui „misterul nelegiuirii” sub forma unei înșelăciuni religioase ce va oferi oamenilor o soluție aparentă la problemele lor cu prețul apostaziei de la adevăr. Înșelarea religioasă supremă este cea a Antihristului, un pseudo-mesianism prin care omul se preamărește în locul lui Dumnezeu și al lui Mesia intrupat.
În acest interviu din mai 2019 cu Lifesite News, cardinalul olandez a elaborat:
LifeSite: Ati folosit cuvinte extraordinar de puternice. Ați vorbit despre „apostazie în interiorul Bisericii”. Ați putea explica la ce v-ați referit vand ati spus asta?Eijk: Am citat paragraful numărul 675 din Catehismul Bisericii Catolice. Deoarece există cardinali care pledează pentru binecuvântarea relațiilor homosexuale, m-am referit la acest paragraf al Catehismului ca la un avertisment. Acesta afirmă că, cu puțin timp înainte de Apocalipsă, se vor ridica voci în cadrul Bisericii însăși, și chiar dintre cele mai înalte autorități ale Bisericii, care vor exprima opinii divergente în legătură cu doctrina catolică. Am făcut acest lucru ca un avertisment: să fim atenți să nu ne găsim în această situație. Trebuie să spun că, spre surprinderea mea, cardinalul Müller a preluat această idee: la 9 februarie a acestui an, a publicat o declarație cu privire la elementele fundamentale ale credinței catolice, în care se referea și la punctul 675 (2). De asemenea, este remarcabil faptul că interviul meu și citatul complet au fost preluate și de episcopul Gänswein în timpul prezentării unei cărți de Rod Dreher, „The Benedict Option”.Toate acestea au ajuns la mulți oameni și mulți au început, de asemenea, să se gândească la asta. În acest fel, sper ca tot mai mulți oameni în Biserică să vorbeasca și să se clarifice lucrurile, pentru că mulți catolici – dar știți acest lucru la fel de bine ca mine – sunt într-adevăr confuzi.
In „Manifestul de credință” de la începutul acestui an, cardinalul Müller a spus:
„A păstra tăcerea cu privire la acestea și la celelalte adevăruri ale Credinței și a-i învăța pe oameni în consecință este cea mai mare înșelăciune împotriva căreia Catehismul avertizează cu tărie. Reprezintă ultima încercare a Bisericii și duce omul la o amăgire religioasă, „prețul apostaziei lor” (CCC 675), este inselaciunea lui Antihrist. „ Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, si de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.” (2 Tesaloniceni: 2-10)
Cardinalul Müller a acordat mai târziu un interviu despre Manifest la Catholic World Report, în care a spus:
CWR: S-a discutat destul de mult despre referirile dvs. la apostazie și „frauda Anticristului” (§ 5). Sugerați că e posibil sa trecem acum prin „ultima încercare a Bisericii”? Și ce fel de apostazie, mai exact, ati avut în minte?Cardinalul Müller: Antihristul este o figură care întruchipează opoziția față de Hristos. El nu apare pur și simplu la sfârșitul istoriei, ci apare în fiecare epocă ca fiind cel care ne ispitește și cel care distruge casa lui Dumnezeu. Iisus a întrebat dacă va mai găsi credința când se va întoarce. Și, uneori, în istoria Bisericii, se pare că credința se epuizează în Biserică. În lupta împotriva arianismului ultra-puternic, care a fost susținut de opinia publică și de puterea politică, Sfântul Atanasie parea adesea depasit. În acel moment, arianismul era modern și catolicismul parea invechit în ochii celor a căror incredere era pusa în progres. Ceea ce Sfântul Ieronim a spus cu durere, lumea s-a trezit și a descoperit că a acceptat arianismul. Acesta este ceasul Sfântului Petru. Iisus i-a spus că Satana tânjește să-i cearna pe ucenici și întreaga Biserică ca pe grâu. Apoi a urmat cuvântul lui Iisus de o forță și o relevanță imensă chiar și în acest moment de suferință în Biserică: „Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.” (Lc 22:32).
Acestea sunt vremurile pe care le traim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu