Realizatorul: Am făcut un program de cenacol cu două mesaje primite de un mare preot
columbian, cu doctrină foarte sănătoasă.
Și promitem să facem un nou program cu mai multe lucruri revelate de Cer
acestui preot. Haideți să începem astăzi cenacolul cu o viziune, după o
Preasfântă Împărtășanie, într-o duminică.
Spune
preotul: „Dintr-o dată m-am găsit într-un spațiu mediu ca mărime. Cineva era lângă mine în
multă lumină, era îngerul meu păzitor care mă conducea, nu-mi spunea nimic,
numai mă conducea în liniște. Aproape că nu puteam privi datorită strălucirii
care ieșea din el. Mi-a spus:
Îngerul: Uite!
Preotul: Când m-am uitat, am văzut că era o biserică în ruine, fără acoperiș, niște
vitralii foarte putrezite și pline de ramuri putrezite ce cădeau din ea. Se
vedeau pereți foarte învechiți și ruinați, plini de murdărie și atât de
deteriorați că păreau că tremură pentru a cădea. Am privit podeaua care era de
asemenea foarte murdară, foarte deteriorată și crăpată, peste tot. Plină de
gunoi și de parcă niciodată nu s-ar fi făcut curățenie. Totul era atât de
sumbru, eu mă găseam în mijlocul acelei biserici în ruine privind atâta
deteriorare, dar nu spuneam nimic și nu-mi dădea prin cap să-l întreb pe
îngerul sfânt ce era aceasta. M-am simțit cam amețit când deodată mi-a spus
îngerul: uite!
Am ridicat un pic privirea și mi-a indicat fundul
prezbiteriului. M-am uitat și am văzut că nu avea Altar, numai o bucată veche din
el, era aproape distrus, de parcă ar fi fost smuls, lovit și ar fi rămas numai o
bucată care nu s-a putut smulge cu nimic. Și am văzut o lumină care ieșea din locul
unde era Tabernacolul. Și îngerul mi-a spus:
Îngerul: Uite-te bine cu ochii sufletului!
Preotul: M-am uitat și era Domnul în Preasfântul Sacrament, o mică Ostie, și am
spus: Vai, Dumnezeul meu, vai, Dumnezeul meu, ești aici! Și îngerul mi-a spus:
Îngerul: Ce aștepți? Prosternează-te, umilește-te și adoră Maiestatea Divină!
Preotul: Eu m-am prosternat și uluit am cerut iertare pentru păcatele mele și ale
lumii și simțeam multă durere în sufletul meu.
Îngerul sfânt mi-a spus:
Îngerul: Rămâi așa prosternat, dar ridică-ți un pic privirea și uită-te, este
Fecioara Maria.
I-am
spus: Fecioara?
Ea era îmbrăcată cu Mantie albastră și rochia era
albă, frumoasă, Mantia Ei Îl îmbrățișa pe Preasfântul Fiu cu grijă și privirea
Ei era foarte tristă. Îi ieșeau lacrimi de sânge și suspina. Mi s-a părut că O
aud susurând în vocea joasă și suspina spunând:
Preasfânta
Fecioară: Te iubesc, te iubesc!
Preotul: Deodată au apărut niște persoane mici foarte devotate care se prosternau
în adorație și plângeau înaintea Celui Preasfânt, dar nu vedeau nimic, numai
adorau cu iubire. Erau numai trei persoane mici, pline de iubire pentru Domnul.
Deodată îmi spune îngerul sfânt:
Îngerul: Ridică-te! Cu reverență vreau să privești.
Preotul: M-am ridicat cum mi-a spus și mi-a indicat intrările ruinate ale bisericii
și ale sacristiei și deodată au început să iasă preoți din toate părțile,
îmbrăcați cu sfintele ornamente de parcă celebrau misterele sfinte. Și de
asemenea, mulți religioși cu obiceiuri foarte diferite, intrau și ieșeau de
parcă lucrau acolo și-și exersau ministeriul lor acolo în toate zilele. Eu
priveam numai până când mi-a spus îngerul:
Îngerul: Nu-ți fie frică de ceea ce vei vedea!
Preotul: Eu am încercat să mă uit, dau nu am putut, nu era posibil să privesc,
numai să simt că eram acolo. Mi-a spus:
Îngerul: Deschide ochii sufletului tău, privește bine!
Preotul: Când deodată au început să iasă șerpi de toate felurile: mari și mici, dar
monstruoși, și animale teribile ieșeau din acoperiș, din pereți, din pământ,
din toate părțile, toate felurile de animale ciudate și oribile. Eu m-am
speriat tare, dar simțeam siguranță pentru că-l aveam pe înger lângă mine. El
mi-a spus:
Îngerul: Sunt demoni.
Preotul: Acești demoni în toate formele lor râdeau și păreau că sunt în casa lor.
Miroaseau scârbos, lăsau ca o mocirlă pe unde treceau. Și-și băteau joc, nu
priveau spre Cel Preasfânt, nici spre Fecioara, permiteau mari hohote și pe
unde se băgau, distrugeau; și vedeam cum preoții, care erau mulți, până și
episcopi și ierarhi, și mulți religioși din multe comunități și mulți oameni
apăreau de parcă lucrau în lucrurile ecleziastice din biserică și nu vedeau
nimic. Nu-i vedeau pe demoni, intrau și ieșeau și demonii mulți mergeau cu ei
și părea de parcă ar conviețui, fără nici o problemă lângă ei. Și mulți dintre
aceste oribile ființe păreau că rănesc pe mulți ecleziastici și le spuneau cum
să conviețuiască. Eu priveam numai, nu spuneam absolut nimic. Îngerul sfânt mi-a
zis: „Privește, privește!” și eu am privit în față. Treceau prin fața Celui
Preasfânt și nu făceau nici o reverență, ci doar erau ocupați cu treburile lor,
toți înveșmântați cu ornamente sfinte. Nimeni nu se uita la Cel Preasfânt în
ruine și am văzut cu durere cum mulți ecleziastici erau îmbrățișați de aceste
ființei teribile. În aceeași Casă a Lui Dumnezeu comiteau imoralități,
infidelități, adultere și multe păcate capitale. Erau ca îmbrățișați de acei
șerpi cu multe capete și râdeau toți de parcă nimic nu e era în neregulă. Eu
simțeam acestea în inima mea și am început să spun: iartă-ne, iartă-ne,
iartă-ne, Doamne, suntem foarte păcătoși! Îngerul sfânt mi-a spus:
Îngerul: Taci fiule, taci, pentru că-ți vor vorbi! Prosternează-te,
prosternează-te!
Preotul: Și am simțit că el s-a prosternat, am căzut și eu cu fața în jos, fără
putere, cu brațele întinse sub formă de cruce și am simțit o lumină care s-a
apropiat și m-a acoperit. Am simțit ceva de nedescris și o voce puternică mi-a
spus:
Vocea: Fiule, fiule, fiule, ceea ce ai văzut este Biserica Mea. Așa este Biserica
Mea. Cine Mă iubește? Cine Mă iubește?
Cine Mă iubește? Tu Mă iubești?
Preotul: Eu numai spuneam din fundul sufletului meu: iartă-mă, Doamne! Iartă-mă! Iertare!
Iertare! Milostivire! Mi-a spus din nou:
Domnul
Isus: Privește la Biserica Mea, roagă-te și repară! Roagă-te
și cară Crucea! Te binecuvântez! Iubește-O pe Mama Mea, suferă și repară cu Ea!
Te binecuvântez! Menține-te în adevărul Inimilor Noastre, Euharistice și
mariane, și puterile iadului nu le vor birui. Te binecuvântez! Judecata se
apropie, pedeapsa Mea milostivă este iminentă. Roagă-te cu Maria! Te
binecuvântez!”
Aceasta este o primă viziune pe care a avut-o acest preot columbian.
Acum altă viziune a
acestui preot columbian. Dată de Dumnezeu la Sfânta Jertfă a Liturghiei, după
consacrarea Sfintei Ostii. Părintele relatează:
Preotul: Am simțit Mâna Lui Dumnezeu asupra mea, o lumină m-a acoperit și am căzut
cu fața la pământ tot așa cum am căzut când am văzut Sfânta Biserică reprezentată
în Vatican. Era albă, frumoasă, mare, imensă, în centru îi avea pe cei doi
apostoli ai Domnului acoperiți cu Mantia Preasfintei Fecioare Maria. Dar erau
multe ființe negre care mergeau grăbite prin biserică, nu se vedea deloc bine,
iar lângă ei am văzut mulți ecleziaști, episcopi, preoți, religioși și
religioase care umblau cu aceste ființe în biserică și trăiau cu ei ca și cum
era ceva normal. Fecioara îi privea și plângea cu multă durere și la fel și
apostolii, îi priveau cu durere, plângeau râuri pentru Sfânta Mamă a Lui
Dumnezeu. Biserica continua să strălucească și eu nu știam de ce fiindcă încă erau atâția demoni în ea. Nu știam de ce
strălucește, erau mii de milioane de demoni, de nenumărat, împreună cu
ecleziaștii, iar eu priveam speriat și nu știam de ce încă lumina era atât de
strălucitoare. Erau doar puțini ecleziaști prosternați în rugăciune pe care demonii nu-i puteau
atinge. De asemenea, câțiva fideli prosternați străluceau mult în mijlocul
tuturor, când văd sub biserică niște Mâini mari, aurii, frumoase care susțineau
Biserica; din ea ieșea o Cruce splendidă strălucind. Iar din ambele mâini,
ieșea Lumina către Sfânta Biserică. Și o voce mi-a spus:
Vocea: E Dumnezeu, e Dumnezeu, e Dumnezeu! El susține Lucrarea Lui, este Tatăl cu
Mâinile Lui Sfinte, Fiul cu a Lui Cruce puternică și Duhul Sfânt cu Lumina Lui
Strălucitoare.
Și deodată am simțit că vine deasupra Bisericii o
umbră enormă, întunecată, tenebroasă, iar eu speriat căutam unde să mă ascund,
dar nu am putut. M-am întins pe o latură a bisericii luminate și acea umbră
furioasă a venit peste mine, era diavolul. L-am văzut, l-am văzut și atât m-am
speriat, tremuram, toată ființa mea tremura, dar mă sprijineam de columna
bisericii. Am simțit razele strălucitoare ale bisericii ce m-au acoperit și
diavolul s-a apropiat până foarte aproape de fața mea și mi-a strigat:
diavolul: Te voi ucide! Te voi ucide! Te voi
ucide!
Încerca cu ghearele lui să-mi facă rău și striga
puternic:
diavolul: O voi distruge, oricum ar fi, am să termin cu Biserica! O voi distruge cu
puterea mea!
Dar nu-i putea face rău. Eu îmi acopeream chipul
și diavolul nu mă putea atinge, nici să facă rău bisericii. Diavolul a privit
înapoia mea, iar eu am urmărit privirea lui și a strigat foarte dur:
diavolul: Te voi distruge, te voi distruge.
Voi face orice ca să distrug Biserica!
Privea biserica, în ea era o comunitate mică, era
foarte micuță, părea nesemnificativă în toată biserica. Și toată biserica era
acoperită de o luminiță albastră și ei nu se clinteau, erau prosternați în
rugăciune și nimic nu îi perturba, continuau așa cu multă iubire față de
Dumnezeu, iar diavolul striga mai puternic:
diavolul: Te voi omorî, o voi distruge, voi termina cu Biserica!
Și mi-a fost frică, multă frică; și spunea grosolănii
oribile. Eu am invocat-O pe Măicuța Maria și diavolul nu mă atingea, când,
deodată, am simțit înaintea mea și a bisericii o lumină foarte puternică ce
venea ca un fulger poziționându-se între diavol și Sfânta Biserică: era Sfântul
Arhanghel Mihail. A scos sabia lui înaintea diavolului și cu scutul său a
acoperit toată Sfânta Biserică și, înaintea diavolului, cu un chip puternic și
energic a spus:
Sf. Arh
Mihail: Cine ca Dumnezeu? Cine ca Dumnezeu? Cine ca
Dumnezeu? Puterile iadului nu o vor birui.
Iar diavolul a căzut în groapa lui infernală și a
dispărut, uluit și pustiit, lăsând un miros urât și țipând cu gemete de
nedescris de mari, foarte puternice. Iar Sfântul Mihail a rămas acolo, cu
prezența lui puternică, și eu am privit încă o dată la Sfânta Biserică și o
voce mi-a spus:
Vocea: Vegheați și rugați-vă pentru Sfânta Biserică! Vegheați și rugați-vă pentru
că diavolul și-a infiltrat armata lui infernală pentru a-i face rău, deja ai
văzut-o, deja ai văzut-o, deja ai văzut-o, armata lui infiltrată. Rugați-vă și
vegheați precum Maria în cenacol cu apostolii, rugați-vă și vegheați, vegheați
și rugați-vă pentru că nu știți nici ziua, nici ora. Sunt vremurile, sunt
vremurile, sunt vremurile, sfârșitul se apropie și nimeni nu este pregătit. Vegheați,
timpurile se termină și satana va fi înlănțuit. Acum cu furie, cu puterea lui,
pentru a-i face rău Bisericii Sfinte și-a infiltrat răutatea în ea, făcând-o să
treacă de la adevăr. Vegheați și rugați-vă, timpurile Apocalipsei sunt aici.
Cel care are urechi să audă. Convertiți-vă inimile și iubiți Biserica în adevăr, Dumnezeu se
apropie!
Acum a treia viziune dată de Dumnezeu după Sfânta
Consacrare de la Sfânta Liturghie acestui preot sfânt. El relatează:
Preotul: Dintr-o dată mă aflam într-o biserică mare, luminată, cu coloane aurite,
strălucitoare. Eram îmbrăcat cu veșmintele sfinte ale preoției, aurii, albe și
roșii, semnele Tatălui - albul; ale Fiului - roșul și ale Duhul Sfânt - aurii.
Precum trandafirașii Rosei Mistice –
spune crainicul
Preotul: Biserica era goală, eu priveam în toate părțile
frumusețea luminii bisericii care nu era artificială, ci venită din Cer. Era
liniște, o liniște foarte specială, foarte cerească, când, deodată, lângă mine
a apărut un înger sfânt, mare și strălucitor. Nu-i puteam privi chipul datorită
strălucirii lui. I se vedeau aripile lui frumoase care răspândeau o strălucire
naturală și mi-a spus:
Îngerul: Preot al Domnului, ia și citește, ia și citește, și citește, ia și
citește!
Și mi-a dat un pergament auriu. Eu am luat în
mâinile mele pergamentul și când l-am deschis, au început să iasă cuvinte mari
din el. Îngerul mi-a spus:
Îngerul: Citește cu voce tare, citește ceea ce ți se cere să citești din Cer!
Priveam pergamentul, cuvintele erau:
„Vegheați și rugați-vă! Pregătiți calea Domnului! Este aprope Domnul Domnilor”
I-am spus îngerului sfânt: Și ce se va întâmpla?
Și îngerul sfânt mi-a spus:
Îngerul: Privește și citește; citește și privește!
Și au apărut alte cuvinte care spuneau:
„Semnele timpurilor sunt prezente, îngerii dezastrului
divin acționează în lume și vin lucruri teribile, dar nimeni nu dă atenție încă semnelor care se prezintă în toată lumea. Natura se
revoltă împotriva omului pentru cruzimea lui, pentru a-i spune că trebuie să-și întoarcă inima lui spre Creatorul Milostiv, dar nimeni nu ascultă. Sunt foarte puțini cei care se convertesc, puțini cred în chemarea Lui Dumnezeu. Mulți gândesc că nu e adevărat și-și continuă viața lor de păcat. Se apropie calamități și mari catastrofe în Cer și pe pământ, dar nimeni nu aude Vocea Domnului pentru a se converti. Timpul se
epuizează și Domnul Domnilor se apropie. Vai de inimile slabe, nu
vor fi salvate! Vai de păcătoșii cu viață dublă, nu vor fi păstrați! Vai de cei care se joacă de-a Dumnezeu, Mâna Domnului va
cădea asupra lor! Vai de cei care continuă cu viața lor de păcat, în ceasul venirii Domnului vor muri fără remediu! Vai de cei lași care niciodată nu M-au urmat și s-au unit dușmanului infernal, trăind în lumea lui rea, nu vor fi salvați! Vai de cei care gândeau că totul era atât de natural și își băteau joc de Mesajele Mele Sfinte, vor primi pedeapsă severă! Vai de cei
fără credință, nu vor rezista când va veni marele întuneric peste pământ! Zilele de întuneric se apropie și puțini sunt pregătiți. Mulți se gândesc că sunt lucruri de vizionari zeloși, dar vor veni brusc și vai de cei care nu au acceptat Milostivirea Mea când
le-a fost dată prin intermediul semnelor, despre care Sfânta Scriptură spune că
vor veni înaintea sfâșitului, prin intermediul vizionarilor Mei. Sunt un Dumnezeu
Milostiv, dar foarte puțini acceptă Milostivirea Mea și se convertesc, cu toate semnele pe care le arăt
omenirii, și continuă cu păcatele lor grave care cer Răzbunare Divină. Se apropie ziua. Se
apropie ceasul. Se apropie ziua. Vegheați și rugați-vă, vegheați și rugați-vă, vegheați și rugați-vă! Când gândiți mai puțin, va veni Fiul Lui Dumnezeu să ceară socoteală acestei
sărmane omeniri păcătoase. Acceptați Milostivirea Mea cât mai este cu voi!”
Preotul: Când am terminat de citit, inima mea bătea așa de puternic, am simțit o
durere profundă și nu puteam vorbi. Îngerul sfânt mi-a spus:
Îngerul: Dă-mi pergamentul și privește!
Preotul: L-am predat și am privit. Deodată am început să văd că în biserică au
intrat niște persoane îmbrăcate în alb cu buchete în mâini. Erau persoane
foarte frumoase, nu erau îngeri, erau persoane care străluceau prin lumina lor.
Intrau în ordine și purtau buchete de trandafiri colorați foarte frumoși și
cântau Ave Maria. Intrau pe cele trei uși pe care le avea biserica și se vedeau
foarte frumos. Eu l-am întrebat pe îngerul sfânt cine sunt.
Preotul: Spune-mi, cine sunt?
Și mi-a spus:
Îngerul: Sunt copiii Armatei Lui Dumnezeu în Preasfânta Maria. Sunt cei care sunt
pregătiți pentru ceasul Fiului Lui Dumnezeu, când va veni ceea ce trebuie să
vină peste lume. Sunt Armata Sfintei Marii care a crezut în adevărul Sfintei
Biserici, în misiunea Reginei Maria și au fost fideli adevărului.
Continuau să intre multe suflețele, toate cântând
Ave Maria și spunând după fiecare Ave Maria:
„O,
Doamna mea, o, Mama mea, o Regina mea, o căpitanul meu! Facă-se în mine Sfânta
Voință a Domnului. Fermi până la moarte!”
Deodată mi-a spus îngerul sfânt: „Uite-te încă o
dată!” și am privit. Au început să cadă fulgere teribile din Cer, vânturi
puternice treceau furioase pe dinafara bisericii și un cutremur a început să se
simtă în afara bisericii, dar nu înăuntru. Și oamenii au început să strige, au
încercat să ajungă până la biserică și chiar dacă doreau să intre, nu puteau. Cutremurul
distrugea tot și multe persoane se scufundau pentru că pământul se deschidea,
dar în biserică nu se simțea nimic și cei care erau în biserică erau
prosternați rugându-se fără a se uita înapoi. Erau prosternați înaintea
Preasfântului Sacrament și a unei imagini a Sfintei Fecioare îmbrăcată în
albastru și cu trei Inimi pe Pieptul Ei. Din Mâinile Ei ieșeau două raze aurii.
Ei spuneau: „Dumnezeu Unul și Întreit, Milostivire!” Afară oamenii erau
îmbrăcați cu hainele lor normale, și îngerul mi-a spus: „Asta va trece din lume
când este Voința Lui Dumnezeu, dar semnele sunt aproape.”
Și atunci l-am întrebat pe îngerul sfânt: Și de ce
nu pot intra aceste persoane mici?
Și el mi-a spus: „Fiule, pentru că nu sunt
îmbrăcați cu adevărata Credință și niciodată nu au voit să creadă în ceea ce
Dumnezeu a anunțat de atâta timp și nici în semnele timpurilor. Ei nu pot fi
aici. Cel care crede, se mântuiește; cel care nu crede, se condamnă. Dumnezeu a
dat ocazie de convertire din Milostivirea Lui, dar foarte puțini o acceptă
pentru că se gândesc că mai au mult timp de trăit, dar timpurile se apropie și
momentul recoltei este foarte curând! Roagă-te și veghează! Rugați-vă și
vegheați! Sfânta Maria este Arca Salvării, ca în timpurile lui Noe. Terminându-se
viziunea, trebuie să te prosternezi înaintea Lui Isus din Sacrament și să
repari pentru păcatele lumii. Vegheați și rugați-vă pentru că în ceasul când vă
gândiți cel mai puțin, va veni Domnul. Amin, amin și amin!”
Trei din aceste viziuni minunate acel acestui
preot columbian, relatate de el, ne permit să înțelegem ceea ce se întâmplă
astăzi în Biserică, nu? Este o descrire a ceea ce în acest moment, vedem pe viu
în parohiile noastre, în dieceze, în arhidieceze și în propriul Vatican. Ce
regret! Dar este o realitate pe care trebuie să o înfruntăm. Cum Domnul vede că
nu e credință suficientă, într-un anumit mod, a luat decizia de a se retrage
din Templu. Atenție!
https://www.youtube.com/watch?v=-OwFOGfwK6g&feature=share&fbclid=IwAR1USDPVOpEquV9dzpBzAtRvifWYaFAN5Q9GdsLOVpC0osSISaduJBO345Q
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu