Dar tăcerea nu înseamnă absență.
Iată cum să rămâi ancorat în credință atunci când Dumnezeu pare tăcut:
1. Amintește-ți că tăcerea nu înseamnă respingere
Tăcerea lui Dumnezeu este adesea un semn al lucrării Sale mai profunde în sufletul tău. El poate să-ți purifice motivele, să-ți crească încrederea sau să te pregătească pentru ceva mai măreț. Asemenea unui profesor în timpul unui examen, El poate fi tăcut - dar nu a părăsit sala.
2. Bazează-te pe Scriptură și pe Sacramente
Când nu-L simți pe Dumnezeu, ai încredere în ceea ce El a revelat deja. Citește Psalmii - în special cântările de jale - și găsește mângâiere știind că până și sfinții s-au simțit abandonați uneori. Primește des Euharistia. Isus este cu adevărat acolo, indiferent dacă tu simți aceasta sau nu.
3. Continuă să te rogi - chiar și fără emoție
Rugăciunea nu este despre sentimente. Este despre credință. Vorbește-i lui Dumnezeu sincer: „Doamne, nu Te aud acum, dar tot am încredere în Tine.” Aceasta este una dintre cele mai puternice rugăciuni pe care le poți oferi.
4. Rămâi în comunitate
Nu te izola. Permite ca parohia, directorul spiritual sau prietenii catolici să stea alături de tine. Uneori, Dumnezeu vorbește prin alții atunci când inimile noastre sunt prea obosite pentru a-L auzi direct.
5. Privește Crucea
Isus Însuși a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46). Dacă Cristos a experimentat acea tăcere, atunci cu siguranță că și suferința ta are un sens. Crucea ne amintește că întotdeauna după Vinerea Mare urmează Învierea.
Tăcerea nu este sfârșitul poveștii - este spațiul în care credința crește mai puternic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu