După cum îi era obiceiul, și-a oferit suferința lui Isus în laudă veșnică, pentru mântuirea milostivă a întregii lumi.
Domnul Isus, simțind cu milă suferința ei, a învățat-o să-L invoce, în cazuri similare, cu această rugăciune:
„O, Isuse, pentru dulceața cea prea liniștită cu care te-ai odihnit în toată veșnicia în sânul Tatălui Divin, pentru plăcuta ta ședere de nouă luni în pântecele Fecioarei, pentru bucuriile pe care le-ai gustat în inimile sufletelor pe care le-ainiubit în mod deosebit, te implor, o, Dumnezeule milostiv, să binevoiești, nu pentru propria mea satisfacție, ci pentru gloria Ta veșnică, să-mi dăruiești puțină odihnă, pentru ca membrele mele obosite să se întărească.
În timp ce recita această rugăciune, Sfânta Gertruda a văzut cuvintele transformându-se în trepte care o ajutau să se înalțe la Dumnezeu. Domnul i-a arătat apoi un scaun magnific, pregătit la dreapta Lui, spunând: Vino, aleasa mea, reazămă-te de Inima mea și vezi dacă iubirea mea mereu veghetoare îți permite să te bucuri de puțină odihnă.
După ce s-a odihnit puțin pe Inima Domnului, simțindu-i bătăile dulci, a spus: O, Isuse, ce înseamnă aceste bătăi ale tale?
Isus a răspuns: Înseamnă că atunci când o persoană, este epuizată și lipsită de puteri din cauza insomniei, poate să-mi adreseze această rugăciune pentru a se revigora și a-mi cânta laudele. Dacă nu-i răspund și ea își suportă slăbiciunea cu o răbdare umilă, atunci va fi primită de Bunătatea Mea Divină cu o bucurie cu totul specială.
Cel care îmi oferă cu răbdare neputința sa, chiar dacă boala sau privegherile i-au epuizat puterile, îmi este mult mai drag decât cel care, având o sănătate bună, petrece toată noaptea în rugăciune, fără să simtă vreun disconfort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu