La scurt timp după aceea, lui Toma cel Necredincios, Isus îi spune: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” (Ioan 20:27 Biblia catolică)
Aceasta nu este o contradicție, ci o lecție profundă despre cum Cristos cel Înviat vine în întâmpinarea fiecărui suflet după nevoia sa.
Sfinții explică acest lucru frumos:
Sfântul Toma de Aquino ne învață că Maria credea deja cu o iubire arzătoare, dar ea se agăța încă de Cristos într-un mod familiar, pământesc. Isus o invită la o credință spirituală superioară - să-L recunoască ca Domnul glorificat care se înalță la Tatăl.
Sfântul Augustin reflectă la faptul că Maria a căutat să-L atingă ca pe omul pe care îl pierduse, dar Isus îi redirecționează iubirea către credința în divinitatea Sa și misiunea ei de a proclama Vestea Bună. Iubirea ei avea nevoie de purificare pentru a putea trece de la întâlnirea personală la mărturia apostolică.
Sfântul Grigore cel Mare notează distincția tandră: Maria, deja credincioasă, este trimisă imediat în misiune. Toma, luptându-se cu îndoiala, primește dovada fizică din milă, pentru ca credința sa să triumfe.
Catehismul ne amintește că Învierea inaugurează trupul glorios al lui Cristos (CCC 645). În calitate de „Apostol al Apostolilor”, Sfânta Maria Magdalena ne oferă un exemplu despre chemarea de a trece de la întâlnirea familiară, personală profundă, cu Domnul Înviat la împărtășirea Învierii Sale cu lumea.
Isus purifică iubirea Mariei de orice atașament sentimental și îl întâlnește pe Toma exact în îndoiala sa - arătându-ne grija Sa blândă și personală pentru fiecare inimă.
Sfânta Maria Magdalena, roagă-te pentru noi! Ajută-ne să proclamăm Învierea Domnului cu bucurie.
