Referitor la Nota doctrinară a Dicasterului pentru Doctrina Credinței (DDF) publicată în 4 noiembrie 2025, despre unele titluri mariane privind cooperarea Mariei la lucrarea mântuirii
Noul document al Bisericii Catolice „Mater Populi Fidelis” a stârnit un val de reacții în lumea catolică, demonstrând adânca evlavie a Bisericii față de Sf. Fecioara – Mama Bisericii. Iată doar unele din voci:
Pr. Justo Antonio Lofeudo, misionar al Adorației Euharistice Perpetue, analizează într-un video intitulat ”Documentul nefericit asupra Preasfintei Fecioare” termenul Maria Corăscumpărătoare în lumina tradiției antice a Bisericii Catolice, care cuprinde acest titlu implicit în rugăciunile sale. ”Maria Avocată, Mijlocitoare și Corăscumpărătoare” și accentuează că întrucât documentul DDF nu respectă Magisteriul anterior, nu ne poate obliga. Papa Pius al X-lea a promulgat chiar o indulgență de 100 de zile, pentru recitarea unei rugăciuni o dată pe zi care conține invocația Maria Corăscumpărătoare. Biserica nu se poate contrazice pe sine însăși, căci unitatea este una din cele patru caracteristici pe care le enumerăm în Crez: ”Credem într-Una, sfântă, catolică și apostolică Biserică”. Din toate timpurile Biserica Catolică a învățat aceeași doctrină, aceeași morală și a menținut acestea constante și coerente în toate secolele.
Rev. Pr. Francesco Giordano: „Documentul a stârnit în mod interesant și mai multă dragoste pentru Maica Domnului, punând în centrul atenției Neprihănita Zămislire și Corăscumpărarea ei. Poporul lui Dumnezeu, înrădăcinat într-o Tradiție de Credință și devoțiune profundă, își ridică glasul.”
Mons. Joseph E. Strickland, episcop emerit american, reacționează la acest documentul recent al DDF, exprimând profundă îngrijorare față de direcția teologică a documentului și reafirmând învățătura constantă a Bisericii despre rolul unic al Maicii Domnului în răscumpărare.
Episcopul consideră nejustificat argumentul potrivit căruia titlurile mariane ar trebui evitate din motive de „claritate” sau „ecumenism”.
El afirmă că o asemenea atitudine slăbește adevărul de credință și înlocuiește doctrina supranaturală a Bisericii cu un discurs sociologic, „inclusiv” dar golit de conținut.
„Adevărul nu poate fi sacrificat pe altarul diplomației. Un ecumenism care tace despre adevăr nu este unitate, ci confuzie.”
”A respinge titlul de Corăscumpărătoare nu este doar o chestiune de limbaj. Face parte dintr-un efort continuu de a deposeda credința de pretențiile sale supranaturale, de a face Biserica să pară inofensivă în fața unei lumi care urăște crucea. Preasfânta Fecioară este cea mai perfectă reflectare umană a adevărului divin. Umilirea rolului ei înseamnă umilirea însăși a realității harului. Când titlurile ei înalte sunt declarate „nepotrivite”, nu ea este cea diminuată, ci înțelegerea noastră despre Hristos este cea diminuată. Căci fiecare adevăr marian protejează un adevăr cristologic.”
Strickland afirmă că refuzul acestui titlu nu este doar o chestiune de limbaj, ci parte a unei tendințe de a face Biserica inofensivă pentru o lume care respinge Crucea, diminuarea titlului „Co-Redemptrix” este un simptom al secularizării.
„A lovi în Maria înseamnă a lovi în Euharistie. Ambele sunt unite în misterul Întrupării.”
Prin urmare, a declara acest titlu „nepotrivit” contrazice o tradiție papală (Pius X, Ad Diem Illum (1904), Benedict XV, Inter Sodalicia (1918): „Maria a răscumpărat împreună cu Hristos neamul omenesc.”; Pius XI și Pius XII, care au vorbit despre Maria ca Noua Evă, unită la Jertfa Fiului; Sf. Ioan Paul al II-lea, care în mai multe ocazii a numit-o explicit „Corredentrice”) și tradiția patristică veche de secole.
Legătura dintre Maria și Euharistie
Autorul avertizează că slăbirea cinstirii Mariei va duce inevitabil și la slăbirea credinței în prezența reală din Euharistie, întrucât: „Ea i-a dat lui Hristos Trupul Său; acel Trup devine hrana noastră veșnică.”
„Confuzia nu vine din adevăr, ci din ascunderea lui. Generații de sfinți au fost luminate, nu rătăcite, de aceste titluri.”
Episcopul Strickland consideră că documentul Mater Populi Fidelis face parte dintr-un proces mai amplu de slăbire a identității supranaturale a Bisericii.
El reafirmă cu tărie că: „Maria este Maica lui Dumnezeu.
Maria este Corăscumpărătoare.
Maria este Mijlocitoare a tuturor harurilor.”
Aceste adevăruri, spune el, nu o separă pe Fecioară de Hristos, ci îl slăvesc pe Hristos prin Maria, deoarece toată măreția ei vine de la El și conduce spre El.
Michael Hichborn, Președinte al Institutului Lepanto:
”Pe de o parte, protestanții își exprimă jubilarea față de aparenta retrogradare a Maicii Domnului de la titlurile de „Co-Răscumpărătoare” și „Mijlocitoare”, iar anumiți catolici încearcă să-i pedepsească pe alți catolici pentru că continuă să folosească aceste titluri. „Aceste titluri sunt acum condamnate de Vatican”, spun ei, iar „catolicii care continuă să folosească aceste titluri sunt neascultători de Magisteriu și sunt acum eretici”.
Pe de altă parte, catolicii consideră acest document ca fiind încă un atac asupra Tradiției și o altă mascare a elementelor glorioase și frumoase ale credinței noastre, suprimându-le în favoarea unei Biserici mai acceptabile pentru protestanți.” spune Michael Hichborn.
Papa Benedict al XV-lea, în Inter Sodalicia (22 martie 1918), a scris: „Maria a suferit atât de mult și aproape a murit alături de Fiul ei care suferea și murea; ea a renunțat atât de mult la drepturile materne asupra Fiului ei pentru mântuirea omenirii, încât putem spune pe bună dreptate că a mântuit neamul uman împreună cu Hristos.”
Papa Pius al XI-lea, în mesajul său de la Lourdes din 28 aprilie 1935, s-a rugat: „O, Maică a milei și a îndurării, care, în calitate de Corăscumpărătoare, L-ai ajutat pe preadulcele tău Fiu, suferind împreună cu El când a săvârșit răscumpărarea neamului omenesc pe altarul Crucii, păstrează în noi, te rugăm, zi de zi, prețioasele roade ale Răscumpărării și ale compasiunii tale.”
Papa Pius al XII-lea, în mesajul său radiofonic de la Fatima din 13 mai 1946, a declarat:
„Ea a fost cea care, ca Noua Evă, liberă de orice pată a păcatului originar sau personal, mereu unită intim cu Fiul ei, l-a oferit Tatălui Veșnic, împreună cu holocaustul drepturilor sale materne și al iubirii sale materne, pentru toți copiii lui Adam, contaminați de căderea sa jalnică.”
Pe 31 martie 1985, Duminica Floriilor și Ziua Mondială a Tineretului, Sfântul Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre imersiunea Mariei în misterul Patimilor lui Hristos:
„Maria l-a însoțit pe Fiul ei divin în cea mai discretă recluziune, meditând totul în adâncul inimii sale. Pe Calvar, la picioarele Crucii, în imensitatea și profunzimea jertfei sale materne, l-a avut alături pe Ioan, cel mai tânăr dintre Apostoli. Fie ca Maria, Protectoarea noastră, Corăscumpărătoarea căreia îi aducem rugăciunile noastre cu mare efuziune, să facă ca dorința noastră să corespundă cu generozitate dorinței Mântuitorului.”
Sf. Papa Ioan Paul al II-lea, vorbind despre Sfânta Brigita a Suediei, la 6 octombrie 1991, a declarat:
„Ea a vorbit cu forță despre privilegiul divin al Neprihănitei Zămisliri a Mariei. A contemplat misiunea ei extraordinară de Maică a Mântuitorului. A invocat-o ca Neprihănita Zămislire, Fecioara Noastră a Îndureraților și Corăscumpărătoare, preamărind rolul unic al Mariei în istoria mântuirii și în viața poporului creștin.”
În formulările post-conciliare, Sfântul Ioan Paul al II-lea se referă la Maria ca la „Mijlocitoarea tuturor harurilor” în opt ocazii, alături de referința Papei Benedict al XVI-lea la „Mediatrix omnium gratiarum” (11 februarie 2013).
Papa Leon al XIII-lea a învățat în Adiutricem Populi (5 septembrie 1895):
„Este adevărat să spunem că nimic din acea imensă comoară a tuturor harurilor pe care Domnul ne-a adus-o – căci «harul și adevărul au venit prin Isus Hristos» – nu ne este împărtășit decât prin Maria, căci așa voiește Dumnezeu.”
Papa Sfântul Pius al X-lea, în Ad Diem Illum (2 februarie 1904), a afirmat:
„Ea a devenit cea mai vrednică reparatoare a lumii pierdute și, prin urmare, distribuitoare a tuturor darurilor câștigate pentru noi prin moartea și sângele lui Isus […] și este principala slujitoare a distribuirii harului.”
Dr. Mark Miravalle, teolog catolic și președinte al Vox Populi Mariae Mediatrici, a publicat un comentariu critic, subliniind aspecte ce necesită clarificare teologică și echilibru în interpretare.
Miravalle observă că documentul declară titlul Co-Redemptrix ca „nepotrivit” (nr. 22), deși: Papi precum Pius X, Pius XI și Ioan Paul al II-lea l-au folosit de mai multe ori.
Tradiția acestui titlu există din secolele X–XV. Alți sfinți – printre care Padre Pio, Maica Tereza, Maximilian Kolbe, Tereza Benedicta a Crucii – l-au folosit, recunoscând cooperarea unică a Mariei la mântuire.
El întreabă dacă, prin urmare, toate aceste referințe ar trebui acum considerate „nepotrivite”?
De asemenea, Miravalle consideră faptul că titlul necesită explicații suplimentare nu este un motiv valid pentru a-l evita, deoarece și alte dogme (Concepția Imaculată, Transsubstanțierea etc.) au cerut clarificări teologice continue.
Autorul subliniază că papii, de la Benedict al XIV-lea (1748) până la Leon al XIII-lea și Ioan Paul al II-lea, au învățat constant că Fecioara Maria are un rol secundar, subordonat lui Hristos, în distribuirea harurilor mântuirii.
Miravalle consideră problematic faptul că documentul DDF: sugerează că Maria nu ar avea un rol universal în distribuirea harurilor (nr. 53, 55); omite complet secole de învățătură papală oficială pe această temă.
El avertizează că aceasta poate crea confuzie între credincioși, părând o „schimbare de doctrină”.
Miravalle observă că documentul citează pe larg comentarii spontane ale Papei Francisc, dar omite: texte papale explicite ale lui Ioan Paul al II-lea despre Co-Redemptrix; cuvântarea Papei Pius XI (1933) care apăra acest titlu; și faptul că Cardinalul Ratzinger (viitorul Benedict al XVI-lea) nu a respins titlul, ci doar considera că nu este încă matur teologic.
Această selecție parțială arată, în opinia lui Miravalle, o lipsă de obiectivitate.
Mișcarea pentru a cincea dogmă mariană
Documentul DDF nu împiedică mișcarea eclezială care cere proclamarea unei a cincea dogme mariane, referitoare la Maternitatea spirituală a Mariei (care include rolul ei de Co-Redemptrix și Mediatrix).
Această mișcare, inițiată în 1915 de Cardinalul Désiré Mercier, continuă în spirit de fidelitate față de Biserică și conform Canonului 212, care permite credincioșilor să adreseze cereri pentru binele Bisericii.
Consultarea laicilor și mișcarea internațională
Miravalle amintește cuvintele Sf. John Henry Newman, conform cărora ierarhia trebuie să consulte laicii în procesul dezvoltării doctrinei.
Peste 8 milioane de credincioși din 150 de țări, împreună cu 700 de episcopi și cardinali, au semnat petiții adresate Sfântului Scaun pentru această definiție dogmatică.
Autorul afirmă că proclamarea completă a adevărului despre Maria ar întări mijlocirea ei pentru Biserică și lume.
În ziua de joi, 25 martie 2010, la Roma, a avut loc o dezbatere organizată de Forumul revistei Inside the Vatican şi Colegiul Sf. Thomas Morus, în care un grup internaţional de Episcopi şi teologi au discutat dacă este sau nu timpul potrivit pentru a fi pronunţată o a cincea definiţie solemnă sau „dogmă” referitoare la Fecioara Maria. (Lumea catolică)
Stânca și Maica Sfântă: un semn pe care Biserica nu-l poate ignora
În noaptea dintre 1 și 2 noiembrie 2025, o stâncă uriașă s-a desprins de pe muntele care domină localitatea Brienno, pe malul lacului Como (Italia), și a lovit biserica dedicată Neprihănitei Zămisliri, cunoscută sub numele Madonna del Ronco.
S-a auzit un zgomot puternic, zidul lateral a fost distrus, iar biserica a fost acoperită de praf și dărâmături. Totuși, nimeni nu a fost rănit.
La doar două zile după acest eveniment, pe 4 noiembrie 2025, Dicasterul pentru Doctrina Credinței a publicat documentul Mater Populi Fidelis, în care se descurajează folosirea titlurilor mariane „Corredentrice” (Co-Redemptrix) și „Mediatrice di tutte le grazie” (Mijlocitoarea tuturor harurilor).
Autorul articolului vede o coincidență semnificativă între cele două fapte:
Astfel, episodul este interpretat ca un semn providențial, un „strigăt” pe care Biserica nu ar trebui să-l ignore – o chemare la reflecție asupra adevărului și măreției spirituale a Maicii Domnului.
Pr. Pablo Martin Sanguiao, dedicat de-o viață promovării învățăturii despre Voința Divină după Serva lui Dumnezeu Luisa Piccarreta, a scris cu ani în urmă cartea ”Corăscumpărătoarea”, în întâmpinarea profetică a disputei zilelor noastre. Iată ce spune:
”Acum a venit vremea când Biserica, Trupul Mistic al lui Hristos, trebuie să completeze în trupul său ceea ce lipsește Patimilor lui Hristos (Col. 1,24).
Acum Biserica își trăiește propriul Ghetsimani misterios. Și când într-o zi se va simți abandonată de mulți dintre ucenicii și copiii săi, va experimenta chiar întunericul abandonului din partea lui Dumnezeu, în timp ce lumea se va bucura, crezând că este moartă, Domnul va spune atunci: „Copilul nu este mort, ci doarme” (Mt 9,24). Biserica nu va muri pentru că, asemenea lui Isus, va continua să trăiască în Maria, până la Învierea Sa.
Încă o dată, Învierea și triumful Bisericii se vor realiza prin Maria. Fără ea, totul se oprește, nimic nu se realizează, nici măcar triumful Împărăției lui Dumnezeu, care este rodul suprem al Răscumpărării. Totul depinde de Maria ca și Corăscumpărătoare.”
Sfântul Don Bosco a văzut o mare învolburată, plină de vapoare de luptă care atacau o navă mare, condusă de Papa.
Furtuna era groaznică: tunete, fulgere, valuri uriașe. Corăbiile vrăjmașe trăgeau asupra navei papale cu tunuri, încercând să o scufunde. Din adâncuri ieșeau mine, cărți, pamflete, arme — simboluri ale atacurilor împotriva credinței, ereziilor și păcatelor.
În timp ce lupta continua, în mijlocul mării s-au ridicat doi stâlpi uriași de piatră, aproape de navă. Pe primul stâlp (cel mai înalt) se afla o Ostie luminoasă, cu inscripția: “Salus Credentium” – „Mântuirea celor ce cred”, care reprezintă Sfânta Euharistie, Trupul lui Hristos. Pe celălalt stâlp, puțin mai mic, era o statuie a Sfintei Fecioare Maria, cu inscripția: “Auxilium Christianorum” – „Ajutorul creștinilor”, care reprezintă Maica Domnului, protectoarea Bisericii.)
Despre Maria ca Mijlocitoare a Tuturor Harurilor de Pr. Reginald Garrigou-Lagrange, unul dintre marii teologi tomiști ai sec. XX, scrie:
LUAT DIN CELE TREI VÂRSTE ALE VIEȚII INTERIOARE, VOL. 1, capitolul 6
Imprimatur și Nihil Obstat, 1948: ”După cum o mamă se îngrijește de viața copiilor săi, Maria veghează la viața harului în sufletele noastre. Toate darurile spirituale – de la convertire până la harul final al perseverenței – sunt obținute prin mijlocirea ei.”
În Litania Lauretana, ea este invocată ca „Vindecătoarea bolnavilor, Scăparea păcătoșilor, Mângâietoarea mâhniților, Ajutorul creștinilor”, semn că Biserica recunoaște mijlocirea ei universală.
Gerda Chișărău
https://onepeterfive.com/on-mary-as-mediatrix-of-all-graces-by-fr-reginald-garrigou-lagrange/
https://gloria.tv/post/1wD4B49DxTTRC7sXX3RxaaLgZ
https://www.catholica.ro/2010/03/27/lc-este-timpul-potrivit-pentru-o-a-cincea-dogma-mariana/
