Anunţarea distrugerii
templului (Mc 13,1-2; Lc 21,5-6)
1 Isus ieşise din templu şi pleca. Atunci
s-au apropiat de el discipolii şi i-au arătat construcţiile templului. 2 Dar
el, luând cuvântul, le-a zis: „Nu vedeţi toate acestea? Adevăr vă spun: nu va
rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”.
Începutul durerilor şi al persecuţiilor (Mt 10,17-22; Mc 13,3-13; Lc 21,7‑19)
3 Pe când şedea pe Muntele Măslinilor, au
venit la el discipolii şi i‑au zis aparte: „Spune-ne! Când se vor
întâmpla toate acestea şi care este semnul venirii tale şi al sfârşitului lumii?”.
4 Isus, răspunzând, le-a zis: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! 5 Căci mulţi vor
veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» şi-i vor înşela pe mulţi. 6
Atunci aveţi să auziţi vorbindu-se despre războaie şi zvonuri de războaie. Nu
vă înspăimântaţi, căci trebuie să fie toate, dar nu este încă sfârşitul! 7 Se
va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii
şi vor fi foamete şi cutremure în diferite locuri. 8 Dar toate acestea sunt
[doar] începutul durerilor.
9 Atunci vă vor da la tortură şi vă vor
ucide; veţi fi urâţi de toate neamurile din cauza numelui meu. 10 Atunci mulţi
se vor scandaliza, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî între ei. 11 Mulţi
profeţi falşi se vor ridica şi vor înşela pe mulţi. 12 Din cauza înmulţirii
fărădelegii, dragostea multora se va răci. 13 Însă cine va rămâne statornic
până la sfârşit, acela va fi mântuit.
14 Şi această evanghelie a împărăţiei va fi
predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile. Atunci va veni
sfârşitul.
Devastarea
Ierusalímului (Mc 13,14-23; Lc 21,20-24)
15 Aşadar, când veţi vedea urâciunea
pustiirii, de care se vorbeşte în profetul Daniél, stând în locul sfânt – cel
care citeşte să înţeleagă –, 16 atunci cei care sunt în Iudéea să fugă în
munţi; 17 cel care se află pe terasa [casei] să nu coboare ca să ia ceva din
casă, 18 iar cel care este pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina!
19 Vai celor însărcinate şi celor care
alăptează în zilele acelea! 20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna sau în
zi de sâmbătă! 21 Atunci va fi o nenorocire atât de mare cum nu a fost de la
începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. 22 Şi, dacă n-ar fi scurtate
zilele acelea, niciun om nu s-ar salva; însă, datorită celor aleşi, zilele
acelea vor fi scurtate.
23 Atunci, dacă vă va spune cineva: «Iată,
aici este Cristos!» sau «Acolo!», să nu credeţi, 24 căci se vor ridica
„cristoşi” falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi lucruri minunate
pentru a-i înşela, dacă se poate, şi pe cei aleşi! 25 Iată, v-am spus dinainte!
26 Deci, dacă vă vor spune: «Iată, este în
pustiu!», să nu vă duceţi; «iată, este în camerele de taină», să nu credeţi! 27
Căci aşa cum fulgerul vine la răsărit şi luminează până la apus, tot la fel va
fi venirea Fiului Omului. 28 Unde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.
Venirea
Fiului Omului (Mc 13,24-27; Lc 21,25-28)
29 Îndată după nenorocirea din zilele
acelea, soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da lumina, stelele vor
cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui.
30 Atunci se va arăta semnul Fiului Omului
în cer; şi tot atunci îşi vor bate [pieptul] toate triburile pământului şi îl
vor vedea «pe Fiul Omului venind pe norii cerului» cu putere şi mare glorie. 31
Şi îi va trimite pe îngerii săi cu [sunet] puternic de trâmbiţă şi-i vor aduna
pe toţi aleşii săi din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al
cerurilor.
Parabola
smochinului (Mc 13,28-31; Lc 21,29-33)
32 Învăţaţi de la smochin parabola: când
mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape! 33 La
fel şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşă! 34
Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate
acestea. 35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.
Îndemn
la vigilenţă (Mc 13,32-37; Lc 17,26-30.34-36)
36 Despre ziua şi ceasul acela nu ştie
nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci doar Tatăl. 37 Cum a fost în
zilele lui Nóe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului: 38 căci, cum era în acele
zile dinaintea potopului, [când oamenii] mâncau şi beau, se însurau şi se
măritau, până în ziua în care Nóe a intrat în arcă 39 şi nu şi-au dat seama
până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului
Omului. 40 Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi
lăsat; 41 două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată.
42 Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi
vine stăpânul vostru! 43 Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la
care strajă vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. 44 De
aceea fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă
gândiţi!
Parabola servitorului credincios (Lc 12,41-48)
45 Oare cine este cu adevărat servitorul
credincios şi înţelept pe care stăpânul l-a stabilit peste cei din casa lui ca
să le dea hrană la timpul potrivit? 46 Fericit este servitorul acela pe care
stăpânul său, venind, îl va găsi astfel! 47 Adevăr vă spun că îl va pune peste
toate bunurile sale. 48 Dar, dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul
meu întârzie» 49 şi începe să-i lovească pe cei care sunt servitori împreună cu
el, să mănânce şi să bea cu beţivii, 50 stăpânul acelui servitor va veni în
ziua în care nu se aşteaptă şi la ora pe care n-o ştie, 51 îl va pedepsi aspru
şi îi va face parte cu cei ipocriţi. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea
dinţilor.
https://beloved-shelley-anna.webador.com/
