sâmbătă, 31 decembrie 2016

E gata cântarul, scrisul



 


-Batem pasul, trece timpul,
Tot pe loc şi e sfârşitul.
-Acum nu eram pregătit,
Ca ceva să am de scris,


Că am scris şi astă noapte,
După 12, spre jumate.
Iată, sunt atât de atent,
Ca nimic să nu greşesc.


Acum spun de la început,
Că ce scriu, nu-i de glumit.
-Este zarvă, gălăgie,
E tristeţe, tragedie.


E moarte, e jale, sânge,
Despre asta se aude.
Însă sunt şi noutăţi,
Din China şi Occident.


Au pus ceva laolaltă,
Şi mai lasă să se coacă.
Nu se mai trage pe roată,
Pe buton c-un clic apasă.


S-au gândit, se pregătesc,
Cum vor ei, aşa primesc.
Pe buton, Domnul apasă,
Că vrea să le facă o farsă.


Le-a dat apă, le-a dat foc,
Însă au orbit de tot.
Cum nu văd, aşa n-aud,
Însă Domnul nu e surd.


El vorbeşte şi dă semne,
Ca pe toţi să îi îndemne,
Să trăiască în linişte, pace,
Că de nu, praf îi va face,


Pe cei mari ce sunt giganţi,
Cu bani şi bine înarmaţi,
Că apasă greu pe lume,
Pentru toată a o distruge.


S-au gândit şi aşa vor,
Însă Tatăl ce stă-n cer,
Va trimite foc şi vânt,
Peste planeta Pământ,


Pentru cei ce sunt puternici,
Şi-n fapte cei mai nemernici.
Cum  ei pedepsesc acum,
Aşa Eu o să răspund,


Cu ale Mele arme sfinte,
Ce nu pot fi combătute,
Nici de sateliţi, rachete.
Am Eu arme mai secrete.


Ale lor n-au nici o valoare,
Nici pe sus şi nici pe mare.
Tot aşa şi pe uscat,
Pentru toate Eu am leac.


Când vor încerca să-nceapă,
Le dau foc şi multă apă,
Să-i încălzesc şi să-i spăl,
Cu căldură şi cu ger.


După cum s-au pregătit,
Aşa Eu spre ei trimit.
Va fi groază, se va plânge,
Va fi moarte, va fi sânge.


Lângă voi aveţi duşmanul,
Şi stă ca balaurul,
Să distrugă, să înghită,
Vrând să umple a lui burtă.


Ca să se sature, îi dau,
Şi ce-i trebuie, îi iau.
De sapi groapa pentru altul,
Cazi în ea şi-ţi pui capacul.


Puterea şi aroganţa,
Asta e acum balanţa,
Să atârne cât mai mult,
Peste lume şi pământ.


Vă repet, iarăşi vă spun:
Ei nu cred în Domnul Sfânt.
Nu tunuri şi nici rachete,
Peste ei o să se îndrepte,


Ci un vânt aşa de mare,
Ce va lua totul în cale.
Va rămâne aşa curat,
Cum asfaltul e spălat.


Se cred mari, se cred stăpâni,
N-ascultă de ce le spun.
Eu ştiu tot şi că e gata,
Ca ei să-şi merite soarta.


Însă lipsa de credinţă,
I-a adus la neputinţă.
Fără rugă, fără cruce,
Mai la fund ei se vor duce,


După cât se cred de sus,
Şi până unde s-au dus.
Nu mai iau în seamă nimic,
Ale Mele legi, porunci,


Să respecte, să asculte.
Ce-o să plângă! Ce-o să ţipe!
Vor fi ca în gură de şarpe,
N-o avea cine să-i scape.


M-au supărat aşa tare,
M-au lăsat fără răbdare.
Încep să-mi arăt puterea,
Le răspund, le fac plăcerea.


Tot la rând, de amănuntul,
Cu cerul şi cu pământul.
Am trimis îngeri şi sfinţi,
Printre voi sunt pe pământ,


Să vă anunţe, să vă spună,
Că e timpul de pe urmă,
Să vă-ntoarceţi la credinţă,
Ca să n-ajungeţi cenuşă.


Nu că-i grav, e alarmant,
Vă spune cel Preaînalt:
Nici acum de n-ascultaţi,
Ajungeţi cenuşă, praf.


Nu am minţit, nici nu mint,
Adevăr e al Meu Cuvânt.
E gata cântarul, scrisul.
Vreţi iadul sau Paradisul?
      17.11.2014, ora 20,22 Anton Ciobanu



























Domnul



Lăsaţi grija, lăsaţi somnul,

Şi nu vă jucaţi cu Domnul!

Nu-i păpuşă, nu-i stafie,

Sfânt a fost şi o să fie.


Ce e, lume, aşa de greu,

Să asculţi Cuvântul Său?

El e blând şi iubitor,

Şi te vrea cu El în cer.


E frumos! E ca în vis!

El te vrea în Paradis.

Îl huleşti şi îl respingi,

Pentru asta o să plângi.


Ţi-a dat viaţa cu de toate:

Casă, bani şi sănătate,

Şi familie frumoasă.

Cine aşa mai poate facă?


Cu de toate te-a înzestrat,

În trupul ce ţi l-a dat.

Să-L asculţi şi să te rogi,

Şi la El să te întorci.


Ai umblat răzleţ ca vântul,

Şi n-ai ascultat Cuvântul.

Cel ce-i sfânt, primordial,

Să fie pe primul plan.


În orice top, orice concurs,

El să fie cel mai sus.

E exemplu, să-L urmezi,

Să-L asculţi şi să te încrezi.


Te iubeşte şi te aşteaptă,

Să-i răspunzi cât mai degrabă,

Că toate au un loc şi un timp,

De El totu-i stabilit.             

16.11.2014, ora 0, 05 Anton Ciobanu


vineri, 30 decembrie 2016

Ceasul ce va schimba totul!


Ăsta-i ceasul, se învârte,
Şi că zile nu sunt multe,
Ţie mai din timp ţi-am spus,
Pentru alţii e ascuns.

Te-ai uitat să te convingi,
Şi-ai să vezi c-o să ajungi,
Calculul cum l-ai făcut.
Aşa-i timpul stabilit,

Să fie, să se împlinească,
Toată lumea să-l privească.
E puţin, foarte puţin,
Când ca hoţul o să vin.

Deja ştii, nu spui nimic,
Pân la timpul potrivit.
O să-ţi spun aproape atunci,
Ca tu lumea s-o anunţi.

De cum timpul s-a scurtat,
Mai că nu-i de numărat,
Vă spun zile, vă spun ceasuri,
Când vă veţi trezi în salturi.

Deci e clar, e hotărât,
Nu mai poţi să schimbi nimic.
-Isuse, îţi spun, te-ntreb.
-Îţi răspund: tot rup, dezleg.

Totul va fi alandala,
Cum căruţa şi cu oala.
Hurduc totul şi răstorn,
De frică vă faceţi ghem.

Este trist ce scrii acum,
Dar nu pot să mai amân.
Acum Tatăl îţi vorbeşte,
Că numai El hotărăşte,

De pornit sau de oprit,
Ce-o să trimit pe pământ:
Rafale de vânt cât munţii,
Vă vor tremura şi dinţii;

Nu mai spun, părul pe cap,
Tot vâlvoi şi ridicat.
Pielea pe voi încreţi,
Atunci când voi bubui.

De zgomot voi veţi surzi,
Nici ochii n-or mai privi,
De frică, de groază, teamă,
Că vântul totul doboară.

Ca în sită, ca-n covată,
Vă coboară şi vă saltă,
Într-o parte şi în alta,
Cum se leagănă covata.

Cum sita se scutură, bate,
Pe voi coboare, înalţe.
N-aveţi sprijin, n-aveţi loc,
Ca să vă opriţi din joc.

Va fi horă, va fi sârbă,
Fără să vă ţineţi de mână.
Şi cu strigături mai noi,
Vă încălzesc, vă fac sloi.

Cum pe pâine vă frământ,
În beznă, cutremur, vânt.
Vă învăţ cum să dansaţi,
De Mine să ascultaţi.

Că nu-i mult şi nici nu-i greu,
Să ascultaţi Cuvântul Meu.
De bună voie nu aţi vrut,
Vă dau cum voi aţi cerut.

În timpul de vânzoleală,
Atunci Crucea o să apară.
Din acea bubuitură,
Crucea o să se aprindă,

Şi se va linişti tot,
Cum pe sus, aşa pe jos.
Va-ncepe confesiunea,
În genunchi cu rugăciunea.

Că pe Fiul îl trimit,
Cu voi să stea de vorbit,
15-20 de minute,
Ca pe toţi să vă asculte,

A voastre păcate şi fapte,
C-au fost rele sau curate.
Doar curaj şi pe de rost,
De-i cereţi, El iartă tot.

Acum a sosit timpul,
Să vă hotărâţi verdictul:
Vreţi în cer, în Paradis,
Sau în iad, focul nestins?

Alegeţi! Puteţi acum:
La cel rău sau cu Cel bun.
Răul focul l-a încins,
Cel bun este-n Paradis.

V-a vorbit Sfânta Treime,
Şi profetul nu vă minte.
Ascultaţi prin el ce spune,
Că mai sunt clipe puţine.

De nu ascultaţi de el,
Respingeţi pe cei din cer,
Care pentru voi se roagă,
La lumină să vă scoată,

Ce-i pe veci, pe totdeauna.
Asta hotărâţi acuma.
De 2000 de ani  vorbesc,
Va iubesc, la cer doresc!
  
Sfânta Treime, un tot,
V-a spus vouă prin profet.
      15.12.2014, ora 23,38 Anton Ciobanu
           

MARELE AVERTISMENT


Noi profeții dezvăluie evenimentele mondiale care preced A Doua Venire
ILUMINAREA CONȘTIINȚEI prezisă de Sfânta Fecioară la Garabandal
în 1961 va avea loc în curând pentru a salva lumea.
AVERTISMENTUL
Noi profeții primite de către Vizionara din Europa dezvăluie evenimentele mondiale
care preced A Doua Venire.
DE CE ARE LOC AVERTISMENTUL?
• Pentru a dovedi tuturor că Dumnezeu există.
• Pentru a-i aduce pe toți înapoi la Cristos și la calea adevărului.
• Pentru a diminua efectele păcatului și ale răului din lume prin convertire.
• Pentru a ajuta la salvarea noastră înainte de ziua finală a judecății, dându-ne șansa de a cere iertare pentru păcatele pe care le-am comis.
• Pentru a-i converti pe necredincioșii care nu ar avea nicio șansă de răscumpărare fără acest mare act de milostivire.
• Pentru a întări credința acelora care cred.
CE SE VA ÎNTÂMPLA ÎN TIMPUL AVERTISMENTULUI
• Toate persoanele în vârstă de peste 7 ani vor trăi o întâlnire mistică personală cu Isus Cristos, care va dura până la 15 minute.
• Acesta este un dar de la Dumnezeu Tatăl pentru a-i aduce din nou pe oameni la adevăr. Totul va fi ca în Ziua Finală a Judecății, cu deosebirea că, de data aceasta nu veți fi condamnați. În schimb veți primi șansa de a cere iertare.
• Două comete se vor ciocni pe cer.
• Oamenii vor crede că este o catastrofă mai înfricoșătoare decât un cutremur. Dar nu este – este un semn al venirii lui Isus.
• Cerul va deveni roșu ca și cum ar fi în flăcări și apoi veți vedea pe cer o cruce mare pentru a vă pregăti mai întâi.
• Ateii vor spune că a fost o iluzie globală. Oamenii de știință vor căuta o explicație logică, dar nu se va găsi niciuna.
• Va fi spectaculos dar nu ne va răni, pentru că acesta este un act de Dragoste și Milostivire ce vine de la Isus.
• Ni se vor arăta păcatele și vom simți o extraordinară tristețe și rușine când acestea ni se vor dezvălui. Alții vor fi așa de îngroziți și șocați de felul în care păcatele le vor fi dezvăluite încât vor cădea morți înainte de a avea șansa să ceară iertare.
• Toți vor vedea starea în care se află sufletul lor înaintea lui Dumnezeu – binele pe care l-au făcut în viețile lor, durerea pe care au provocat-o celorlalți și tot ce nu au făcut.
• Mulți oameni vor cădea la pământ și vor plânge cu lacrimi de ușurare. Lacrimi de bucurie și fericire. Lacrimi de uimire și dragoste.
• Pentru că, în sfârșit, va fi posibil să ducă o nouă viață începând din acel moment, când vor ști adevărul întreg.
• Isus ne cheamă acum pe toți să ne rugăm pentru sufletele care vor muri din cauza șocului și care ar putea fi în păcat de moarte. Toată lumea trebuie să se pregătească acum. Isus ne roagă pe toți să cerem iertare pentru păcatele noastre înainte de Avertisment.

Sunt Isus ce vă vorbesc!



Să nu vă frământe gândul,
Despre când vine sfârşitul.
Acum e când Botezătorul,
Întrebând Mântuitorul:

“Aşteptăm altul sau Tu eşti?”
Este-n faţă ce vedeţi,
Ca evenimente, timp,
La sfârşit de petrecut.

Ca lui Ioan am de spus,
Prin Anton. Şi el e sfânt.
A umblat prin lume, ţară,
Lumea să-l ştie, să-l vadă.

Nu le-a convenit la mulţi,
Pe unde a fost trimis,
Să vă anunţe, să vă spună,
Că e timpul de pe urmă.

De unii sfinţiţi respins,
Alungat şi îmbrâncit.
El nu s-a oprit din loc,
Aşa mai trecând un hop,

Să vă spună să citiţi,
În ce lume acum trăiţi.
Îi şoptesc acum la urmă,
După Îndurarea Divină,

Ce cu Radio Maria,
Noaptea spune rugăciunea.
Voi dormiţi, dar de el ştiu,
Că-i cum Ioan în pustiu.

Scrie, spune şi anunţă,
Că e timpul de pe urmă.
Puţini sunt ce-l iau în seamă,
Cum spune, tot se desfăşoară,

Că lui cerul îi vorbeşte,
Zi şi noapte îi şopteşte.
A fost unde l-am trimis,
Cu mesaje de ajuns.

Voi nu ştiţi ce haruri poartă,
La lume ca să împartă,
Să salveze, convertească,
De la moarte pentru viaţă.

Acum numai din buton,
Şi vorbind la telefon,
Câte ceva vă mai spune,
Că mesaje sunt puţine.

Despre timp, în care Domnul,
Va coborî jos cu Semnul,
Nu pe nori, ci la Spovadă,
Ca toată lumea să aleagă,

‘Nainte de 3 zile, nopţi,
Când va fi întuneric tot,
Că abia începând de atunci,
Trecând în altă lume, timp.

Nu e mult, dar nici puţin,
De bucurie şi chin.
Pe baricade să staţi,
3 zile, 3 nopţi vegheaţi.

Printr-o mare încercare,
Poate o trece  fiecare.
De ce poate? Că va cade,
Din lume o mare parte,

Cât de frică, cât de groază,
De se vor uita afară.
Eu v-am anunţat din timp,
Atunci la nimeni permit,

Spre afară să privească,
Sau ca să  iasă din casă,
Că va fi război total,
Pentru cer şi pentru iad.

Încă o noapte n-a dormit,
Anton ce vă lasă scris.
Cât la toţi profeţii în timp,
Lui la urmă i-am vorbit.

Şi cred că aţi înţeles,
Sunt Isus ce vă vorbesc,
Când lumea doarme ca patul,
Şi ceasul arată patru.
    luni, 19.12.2016, ora 03,58 Anton Ciobanu





O să vedeţi toţi acuma!


Acum când stau şi aştept,
Semnul ca să-l vedem toţi,
Că-i deasupra, stă s-aprindă,
Şi lumina în tot pătrundă,

Am emoţii, altă stare;
Asta-mi spune că apare!
Noe la fel a simţit,
Când lui Domnul i-a vorbit.

Cum Noe, am spus şi eu,
Cuvântul Lui Dumnezeu,
Lumii de pe acest pământ:
Că nu a mai rămas timp.

A început încetişor,
Cu apă, cu foc, cu ger,
Cutremure, vulcani, război.
Se întoarce timpul înapoi,

Cum a fost la început,
Liniştit, frumos, plăcut,
Cum la om şi la pământ;
Aşa Domnul şi-a dorit.

Însă omul încercat,
De cel rău ce nu-i curat,
A infestat, otrăvit totul,
Cu avortul şi incestul.

Cică e cinstit şi hoţul,
Şi ce-i vechi nu-şi are rostul.
Legile-s după ureche,
De necinstiţi apere.

În şapte ani tot am scris,
Ce mi s-a transmis de sus.
Eu doar scriu, cerul îmi spune,
Prin scris ce să spun la lume.

Nu ştiu de scris mai primesc,
Simt că o să mă opresc.
Cerul lumii a vorbit,
Despre lume, despre timp,

Care a trecut. Iată că-i gata.
O să staţi drepţi şi cu faţa,
Când vine Lumina Sfântă,
În Crucea de El promisă,

Şi să-i spuneţi despre tot,
De păcate sau ce-a fost.
Acum când o să apară,
Filmul vieţii ne arată.

N-ai cum minţi sau trişa,
Că-i Domnul în faţa ta.
Te îndeamnă şi te roagă,
De îi spui şi ceri, te iartă.

Cu filmul e o problemă,
Şi va fi mare dilemă.
Atunci când se derulează,
Va şoca ce declanşează,

Că arată tot şi toate,
De-a fost zi sau a fost noapte,
În viaţă cât a trăit,
Omul pe acest pământ.

Că au fost bune şi rele,
Acum toate el le vede.
Domnul ştie, vede tot,
Ca să minţi, nu ai să poţi,

Că-i dovada ce-ţi  stă în faţă,
Filmul tău cu a ta viaţă,
Cântărit şi calculat,
Scris negru pe alb, curat.

Despre Cartea Vieţii spun:
Viaţa-i scrisă rând cu rând,
De la început pân’ acum,
Cu tot ce-a fost, rău sau bun.

În genunchi smeriţi vom sta,
Că e Maiestatea Sa.
Este Domnul Domnilor,
Şi Regele Regilor!

E Suprem, e Comandant,
Cu gradul de Preaînalt.
N-a mai fost, nici n-o să fie,
O aşa supremaţie.

Domnul este şi a fost,
O Treime într-un tot,
Cu cerul ce-L înconjoară,
Ce-L adoră şi se roagă.

Vine ca să ne vorbească,
Prin Lumina Lui cerească.
Nu orbeşte, nici nu frige,
Ci inima, mintea atinge,

Să înmoaie, să trezească,
Cu Puterea Lui cerească,
Să fie cum un puiuţ,
Totul curat şi nouţ.

La început aşa a fost.
Însă omul, curios:
Că ce vede el ar vrea,
Să aibe Puterea Sa.

Domnul lasă ce te lasă,
Însă şi când te apasă,
N-o să poţi să te ridici,
Că n-ai vrut ca El să zici,

Să asculţi cu umilinţă,
A Lui lege şi poruncă.
El a spus, Moise a scris,
Pentru om ce-i pe pământ,

Că-i Stăpân şi Creatorul,
A toate şi tot poporul,
Tot ce suflă şi ce mişcă,
Să dea viaţă sau distrugă.

Am scris ce Duhul mi-a spus,
Şi că nu mai am de scris.
Asta e, dacă e gata,
Domnul va pune parafa,

Ci Sigiliul lui divin,
Lumii şi acestui timp.
La El este hotărârea,
Cu pământul şi cu lumea.

Pentru toate îţi mulţumesc,
Scumpul meu Tată Ceresc.
Ştiu că cerul mă aşteaptă,
Cu veşminte noi mă îmbracă.

Şi mai sunt puţine zile,
Să vedeţi ce El îmi spune.
Nu ca Toma, nici ca Iuda,
Veţi vedea, trăi acuma.
   15.11.2014, ora 17,54 Anton Ciobanu














Lupul s-a făcut nebun



Omul, cel de lângă noi,
Poate fi miel, lup între oi.
Cum își schimbă lupul părul,
Așa poate fi fals mielul.

De ce așa, acum vă spun?
Lupul s-a făcut nebun!
Sare gardul, rupe turma,
Și dispare, nu-i nici urma!

Trimite drona la stână,
Fură oaia cea mai bună!
Drona duce și aduce,
Cu ea poate orice trimite!

Cum pe front, așa acasă,
Te pozează stând la masă.
Drone au și nevăzute,
Și oriunde stau ascunse.

De ce despre asta spun?
Lupu-i nevăzut, imun!
Că te vede și îți lasă,
Lângă ușă sau pe masă,

Ce nici prin minte nu-ți trece,
De-a mânca sau să înțepe.
Lucrurile așa se petrec,
Dar pe lup, Eu am să-l leg!

Ca să-mi lase mieii-n pace,
De-a mânca și să se-adape,
Ca turma Eu s-o conduc,
Cum în cer, și pe pământ!

Tot lupu-i ca Lucifer,
Îi place carnea de miel!
De nu mănâncă, aruncă,
Pe miel să-l rupă, distrugă.

Stâna de a fi stricată,
Toată turma-mprăștiată.
Lupul asta face-acum,
A ajuns ca un nebun!

E-n agonie, turbat!
Că timpul i s-a terminat,
Să mai umble, să mai fure,
Să înșele sau distruge.

Se zbate, se zvârcolește,
Vrea câștige, dar va pierde,
Și viața și sufletul,
Le va înghiți iadul!

Cum pentru toate-i un timp,
De-a fi liniște sau vânt,
Așa-i lupul de nebun,
Ca tornadă sau taifun!

Din calea lui să fugiți,
Că puteți fi înghițiți!
Că s-a făcut ca un urs,
Așa mare a ajuns!

Totul e cu susu-n jos,
Și totu-i întors pe dos!
Că și timpul s-a scurtat,
Să fie grăbit din start!

Nu se-ajungă la finiș,
În jumătate de timp.
Că atât a mai rămas,
Din cât se învârte un ceas.

Bateria s-a terminat,
Țaicurile s-au blocat.
Numai Eu ce nu-s în grabă,
Pot face totul să meargă.

Și pe lup să-l pedepsesc,
Pe el, și urma să-i șterg.
A împrăștiat toată turma,
Cât se mai adună-acuma.

Când vine, vântul, furtuna,
Din cer coboară lumina,
Laolaltă să adune,
Una, nu mai multe turme.

Fără lupi, doar cu păstor,
Nu a una, a tuturor!
Ce pe cruce s-a jertfit,
Să vă salveze, a murit.

Isus v-a vorbit acum,
Prin șoapta Duhului Sfânt!
Despre lup și despre turmă,
Despre Crucea de lumină.

Ce se va coborî jos,
Să vă ierte, de vreți, toți.
În genunchi, fruntea plecată,
Atât spui:” Doamne, mă iartă!”
     vineri, 22 ian 2016,ora 01,15 Anton Ciobanu





Medalia Mântuirii


Inscripţia de pe medalie este în limba latină pentru că aceasta este o limbă universală.
Numisma Salutis = Medalia Mântuirii
Mater Salutis = Mama Mântuirii
"El, anticristul, va vorbi multe limbi, dar nici un cuvânt în limba Latină nu va ieși de pe buzele lui." ( 09 decembrie 2013 la ora 16:46)

joi, 29 decembrie 2016

Fiţi în veghe, vine Semnul!



Acum toţi să fiţi atenţi,
Vine Semnul să-l vedeţi.
Stă demult şi tot aşteaptă,
Să vină, lumea să-l vadă.

Va fi zdruncin, va fi dramă,
Când la voi o să apară.
Se va clătina pământul,
Şi va bate tare vântul.

Va fi zgomot, va fi groază,
Ca noaptea va fi în amiază,
O bubuitură mare,
Vă va da jos din picioare.

Va fi mare hărmălaie,
Mulţi vor striga în gura mare,
De spaima ce se va petrece,
Că nu vor avea unde a merge.

Semnul e deasupra voastră,
Va pătrunde-n orice casă,
Fie beton, cărămidă;
Va fi plină de lumină,

În pământ cât şi în apă,
La fel, în inima voastră.
În minte nu va mai fi umbră,
Va fă ştearsă de lumină.

Orbii atunci or să vadă,
Şi muţii vor sta de vorbă.
Cei cu inima de piatră,
Vor muri sau face gheaţă.

Tatăl sunt ce îţi vorbesc,
Eu am vrut să te trezesc.
E târziu şi este noapte,
E aproape trei jumate.

Ca acum, la acest timp,
Niciodată nu ai scris.
De ce spun de ora trei?
Că cei ce sunteţi ai Mei,

Vă rugaţi la ora trei.
Sunt şi buni, mai sunt şi răi.
Însă noaptea a voastră rugă,
Pân’ la Mine o să ajungă.

O ascult, vă dau răspuns,
Că trimit Semnul de sus.
Cei ce ştiţi şi cei nu ştiţi,
Pe Mine când Mă primiţi,

Cum va fi? Ca din senin,
Cum v-am spus, ca hoţul vin.
Voi să fiţi pregătiţi,
Pe Mine când Mă primiţi,

Cât în inimă şi-n casă,
Şi toată planeta voastră.
Copile, unde ţi-e gândul?
Că-i de la Mine Cuvântul.

De asta scrii de mult timp,
Mai că nu ţi-i de crezut.
Să crezi de această dată,
Că nu va fi amânată.

Nu spun ziua şi nici ora,
Şi nici nu vă duc cu vorba.
Cum cu Noe şi cu Lot,
Şi atunci la fel a fost.

Arca-i gata, apa vine,
Câţi or vrea în ea să intre?
Şi de foc atunci cu Lot,
Le-am spus să se pregătească toţi,

Cum lui Iona la Ninive,
Tot cu post şi rugăciune;
Doar atunci au ascultat,
De Iona şi împărat.

S-au rugat intrând în sac,
Fără apă. Nici mâncat,
Cu post, rugă i-am salvat.
Cu voi la fel pot să fac,

De ascultaţi, vă rugaţi,
Cu post, în genunchi să staţi.
Că Eu nu glumesc cu voi,
V-aţi făcut leneşi şi răi.

Nu vă place ce vă spun.
Cât de tare o să tun!
Şi mai tare o să trăsnesc,
Ca să pot să vă trezesc!

Nimic nu vă deranjează,
Fie vânt sau fie lavă.
Voi staţi cum o lipitoare,
Fie umbră, fie soare.

Gândul vostru e răzleţ,
La tv sau internet.
Între voi nu mai vorbiţi,
Aţi uitat să vă iubiţi.

Că iubirea-i de la Mine,
Ce-am creat-o pentru lume.
Iertare între voi şi de la Mine,
Să cereţi când Semnul vine.

V-a vorbit Sfânta Treime,
Prin profet că Semnul vine.
Fiţi în veghe, mintea trează,
Va fi noaptea în amiază.
   9.11.2014, ora 03,52 Anton Ciobanu










DUMNEZEU TATĂL: COPII, MAI ESTE PUŢIN TIMP PÂNĂ LA MĂREAŢA ZI 
În sfârșit, acceptaţi Pecetea Mea ca pe unul dintre cele mai mari Daruri pe care le-am oferit umanităţii de când i-am dăruit Viața. Eu dau Viaţă din nou cu Harurile Mele Speciale când ţineţi aproape de voi Pecetea Dumnezeului celui Viu. Toţi cei care au Pecetea primesc un loc în Noul Paradis...''

DUMNEZEU TATĂL: COPII, MAI ESTE PUŢIN TIMP PÂNĂ LA MĂREAŢA ZI
Vineri, 23 august 2013, 15:00


Mult iubita Mea fiică, în timp ce oamenii se străduiesc să găsească un sens în disperarea la care sunt martori, să ştiţi că toate aceste frământări trebuie să aibă loc înainte ca Eu să îi aduc pe toţi cei care Mă iubesc la Locul Meu de Refugiu.
În curând veţi şti Cine Sunt Eu, copii. Aceia dintre voi care nu sunt siguri în privinţa Mea vor vedea Adevărul în sfârşit şi aceasta le va aduce o mare pace. Răul din lume sporeşte acum şi treptat se aşterne înşelăciunea. Trebuie să fiţi puternici, vă implor, căci Eu aştept acum ziua când reînnoirea va începe şi toţi copiii Mei vor găsi pacea în Ziua în care iubitul Meu Fiu Se va dezvălui pe Sine.
Ceea ce trăiţi acum este o bătălie între Ierarhia Mea Cerească şi satana şi toţi demonii săi. Este înfricoşător şi foarte trist pentru mulţi dintre voi, însă să ştiţi că Eu voi interveni pentru a vă uşura durerea. Să ştiţi că voi sunteţi ai Mei şi Eu voi aduce pace lumii, după ce o voi scăpa de infestare.
Copii, mai este puţin timp până la Măreaţa Zi şi, deşi mai trebuie să se întâmple încă multe lucruri dacă Numele Sfânt al Fiului Meu va fi sfâşiat în bucăţi, acestea se vor desfăşura cu repeziciune. Trebuie să priviţi cu încredere în viitor, pentru că el este o bijuterie strălucitoare de o asemenea măreţie încât, în Ziua când veţi intra în Noua Eră de Pace, veţi fi uitat de persecuţia pe care lumea a suferit-o din partea celui rău. Voi trebuie să faceţi aşa cum Fiul Meu vă instruieşte. Trebuie să rămâneţi calmi pe măsură ce Peceţile vi se dezvăluie, căci este spre binele vostru şi al acelora pentru ale căror suflete vă rog să cereţi Milostivirea Mea.
Dacă rămâneţi credincioşi Poruncilor Mele şi vă trăiţi vieţile în uniune cu Fiul Meu, veţi fi străbătut deja jumătate din drum. Dacă rămâneţi ferm credincioşi Sacramentelor şi refuzaţi să participaţi la ritualuri păgâne care onorează fiara, atunci vă veţi bucura de multe privilegii din partea Mea.
Mergeţi acum şi ţineţi minte că Eu Sunt Cel Atotputernic şi că Puterea este a Mea. În curând voi distruge răul şi vă voi dezvălui Noul Meu Paradis. Fiţi răbdători. Aveţi încredere în Mine. Urmaţi-l pe Fiul Meu şi acceptaţi Darurile pe care El şi iubita Sa Mamă, Preacurata Fecioară Maria, vi le aduc sub forma Rugăciunilor Cruciadei şi a Medaliei Mântuirii.
În sfârșit, acceptaţi Pecetea Mea ca pe unul dintre cele mai mari Daruri pe care le-am oferit umanităţii de când i-am dăruit Viața. Eu dau Viaţă din nou cu Harurile Mele Speciale când ţineţi aproape de voi Pecetea Dumnezeului celui Viu. Toţi cei care au Pecetea primesc un loc în Noul Paradis.
Vă iubesc, copii, dar Eu Sunt Tatăl vostru şi trebuie să permit aceste încercări pentru că acestea Mă ajută să îi stârpesc pe cei care nu vor părăsi niciodată tabăra fiarei. In timpul pe care Mi-l petrec încercând să câștig inimile lor, se duce o bătălie îngrozitoare şi plină de ură de către milioane de demoni şi îngeri căzuţi, chiar şi pentru un singur suflet.
Mângâiaţi-vă cu faptul că Eu vă binecuvântez pe voi toţi cei care sunteţi puri şi smeriți cu inima. Vă iubesc pe toţi, deci nu trebuie să renunţaţi niciodată atunci când totul pare fără de speranţă, pentru că Puterea Mea înseamnă că distrugerea răului se află sub Controlul Meu. Trebuie să vă puneţi toată încrederea în Mine, în special în aceste timpuri, în care simţiţi că Dreptatea Mea este aspră.
Tatăl vostru iubit, Dumnezeu cel Preaînalt