Întoarce-te, lume!

-Hai, copile, ceva scrie,

Cuvintele de la Mine,

Către tine, pentru lume,

Că nu-s multe, sunt puţine.

-Sunt atent şi Te ascult,

Orice literă, cuvânt.

-Sunt Tatăl ce îţi vorbesc,

Şi vreau să îţi amintesc.

Vorba-i tot de lume, timp,

Şi pe aleşi de răpit.

Numai tu să scrii aşa,

Alţii despre altceva.

Când vorbeşti şi spui la lume,

Multă din ea râde de tine,

Cei de aproape, cunoscuţi.

Cum le-ai spus, nu mai e mult.

Despre ce vorbeşti s-a spus,

Că şi alţii au mai scris.

Îşi bat joc şi râd de tine,

Scrie: zile sunt puţine.

Vor rămâne înmărmuriţi,

Cei care te-au contrazis.

Sunt citiţi, au cunoştinţă,

În faţa lor eşti o cârpă.

Te ajut să treci de asta,

Şi vei primi şi răsplata,

La umilinţă, răbdare:

Te răpesc în ziua mare.

Vor rămâne ca o mască,

Când vine Duhul şi te înalţă,

Lin ca vântul, fin ca fulgul,

Cum Tatăl răpeşte sfântul.

Cu Ilie, cu Enoh,

Şi atunci ca glumă a fost.

I-am ridicat sus la cer,

Pe pământ iar îi cobor,

Să se lupte, să câştige,

Şi răul de a-l învinge.

-Nu te întreb, Doamne, nimic,

Eşti bun, drept, la fel şi sfânt.

Nu mai am cuvinte acum,

Cu care întrebări să-ţi pun,

Cum de Tine-i hotărât,

Orice faptă sau cuvânt.

Doar Îţi spun că şi la umbră,

Acum e mare căldură.

Nu e ploaie, e dogoare,

Că-i la umbră sau la soare.

-Doar ţi-am spus despre cociorbă,

Nu uitaţi acestă vorbă,

Că vă coc încetişor,

La umbră ca în cuptor.

Încă va fi şi mai cald,

La umbră ca pe litoral.

Încep munţii să-i topesc,

Cei de gheaţă-i împânzesc.

Pe unde apă n-a fost,

Tsunami va fi ca potop.

Aveţi tehnică modernă,

Peste voi o să las beznă.

Vă iau apa şi curentul,

Şi gazul, şi internetul,

Că aveţi surse ascunse,

Toate vă vor fi distruse.

  

Aţi creat omul cel nou,

Vă luptaţi cu Dumnezeu.

Al vostru nu are suflu,

Şi nu-i de la Mine gândul.

Atunci când voi l-aţi făcut,

La asta nu v-aţi gândit,

Că aşa cum vreţi să facă,

Înspre voi o să se-ntoarcă.

Eu ştiu şi la fel, văd totul,

Aţi scos omul, pus robotul,

Cu prafuri şi experienţe,

Vreţi viaţa de a o şterge.

Nu încercaţi să luptaţi,

Cu Mine ce v-am creat.

Vă fac praf într-o secundă,

Lăsaţi viaţa şi a Mea turmă.

Strig la voi, nu auziţi,

Prin semne ce vă îngroziţi,

De cutremure, război,

Cu atâtea vânturi şi ploi...

Cu tornade, uragane,

Cu boli noi şi atâta foame...

Cu ISIS ce l-am trimis,

Să-l vedeţi pe Anticrist,

Cum se luptă şi omoară,

Pe copil, tată şi mamă,

Că-s creştini şi nu e bine.

Asta lui nu îi convine.

Ăsta-i timpul când cuvântul,

Se vede că-i dat de Sfântul,

Domnul Dumnezeul vostru,

Cum pe sus, aşa terestru.

Vai, copii, Mi-e milă de voi,

Dar Mă credeţi un gunoi,

Ce încurcă, deranjează,

Dar să vedeţi ce urmează...

Vă vorbeşte Dumnezeul,

Şi a toate Creatorul:

Încep Eu lupta cu voi,

V-arăt ce poate un gunoi!

Cei se aşează sau ascunde,

Pe câmpii sau sus pe munte,

Să aştepte şi să înceapă,

Lupta cea adevărată,

De credinţă şi de frică,

Ce de Mine e trimisă,

Omului ca să asculte,

În genunchi să facă cruce,

Să se închine, să se roage,

Şi înapoi a se întoarce,

De pe unde a umblat,

Şi câte a colindat,

În casă din nou la Domnul,

De unde îşi luase zborul.

Casa pe loc a rămas,

Te aşteaptă, ai curaj.

Nu te bate, nu te ceartă,

De Îl rogi, de toate iartă,

Şi ai ajuns cum ai plecat,

Înspre cer şi nu spre iad.

                                    12.06.2015, ora 21:30, Anton Ciobanu