Când e linişte profundă,
Lumina atunci inundă
Ce e în formă de cruce
Cu vestea ce vă aduce.
Cum ar fi la treierat
Ca să sări şi peste gard.
Cam aşa începe vestea,
Cu frica şi cu tristeţea.
Doar un pic acum vă-ncerc,
Stau puţin şi apoi plec.
Ce-o să trăiţi, n-aţi
trăit,
Nici aşa film n-aţi văzut!
Vă arăt tot ce-aţi făcut,
Timpul cum l-aţi petrecut,
Ce sau nu voi aţi făcut
Cu folos sau l-aţi pierdut.
În aşa fel vă explic
Ca la copilul cel mic,
În genunchi, în faţa Mea
Rău de toate-a vă părea!
Să-Mi spuneţi şi să vorbiţi,
Că de toate vă căiţi.
Eu iert tot că-i mic, că-i
mare,
Nu cu pile sau cutare.
Eu cu voi stau faţă-n faţă
Într-o zi de dimineaţă.
Înspre prânz o să apar
Când n-o să aveţi habar.
Acum cam aşa va fi,
Unii râd, alţii răcni.
E un test ce e Divin,
Va fi alai şi surghiun.
Că daţi bacul sau licenţa,
Veţi cunoaşte diferenţa,
Nu cu titluri, nu parole,
Nici întortocheate vorbe,
Pe înţelesul tuturor
Pentru jos sau pentru cer,
Şi simplu ca bună ziua,
Veţi alege singuri turma.
Tot v-am aşteptat, v-am
spus
Că o să cobor de sus.
Tot o glumă aţi crezut.
Iată, timpul a sosit,
Să vorbim şi să v-ascult,
Că v-am spus, Eu nu stau
mult.
Mă grăbesc, am multă treabă
Şi prin casă şi ogradă.
Că e hărmălaie-n tot,
De la noul Impostor.
Umblă, strigă, face-aiurea,
El vrea ca să schimbe
lumea.
Îl mai las şi îl cuplez
Cu cel ca el, fără crez.
Amândoi, mână de mână,
Vor să facă noua turmă,
Şi cu bune şi cu rele
Dar fără pricepere.
Ştiu multe şi vor să facă
În casa Mea ca la clacă,
Cu pachete, cu cadouri,
Cu diamante, lingouri.
Sunt bogaţi în lumea
voastră,
Vor să scoată multe-n faţă,
Ca să fiţi ademeniţi,
Şi să-i credeţi pe ei
sfinţi.
Vor înşela multă lume,
Vor da bani, vor da şi
pâine.
Şi de lucru şi maşini,
La creştini şi la păgâni,
Toţi o breaslă ca să fie,
Cum e într-o herghelie.
Deschideţi ochii, copii,
Că-s iluzii şi prostii.
Cu ofertă-aşa bogată
Vă bagă direct în groapă!
Dar ce groapă şi ce chin,
Numai foc şi tot pelin!
Nu poftiţi, nici nu
gustaţi,
Eu vă rog să refuzaţi.
Eu am tot ce-aveţi nevoie,
Nu cadouri, nici parole!
Nu maşini, nici vile
scumpe,
Doar iubire, linişte;
Nu stres, boală şi nici
lipsă,
Doar cu Mine de mânuţă.
Ce sunteţi copiii Mei
Şi mai mici şi măricei.
V-am mai spus, n-ascund
nimic
Pentru voi de întâlnit,
Faţă-n faţă să vorbim,
Să vă iert sau înspre chin.
Asta am vrut să vă spun,
Lumina poate apare oricând.
Lăsaţi sticla, lăsaţi oala,
Că va tremura şi poala.
Mintea o să tulbure,
Picioarele clatine.
Şi apoi ochii ce-o să vadă
Că mulţi pe jos o să cadă,
Unii morţi, alţii leşin,
Alţii chiar încremenind.
N-a mai fost, iarăşi vă
spun
Cum şi ce va fi acum.
Domnul aşa îmi mai spune
Ce-am scris, rămâne la
lume,
Că eu plec de pe pământ,
Mă va însoţi Duhul Sfânt.
ANTON CIOBANU, 22.12.2013 ora 22 şi 29
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu