Numai, Doamne, Tu mai poți,
Ca să ne salvezi pe toți,
Cu post, rugă și îndurare,
Să ne scoți din strâmtorare.
Crucea-i mare, jugul greu,
Apăsând poporul Tău.
Sunt ce strigă, sunt ce plâng,
"E greu, Doamne, pe pământ",
Acea parte mică din lume,
Ce a fost aleasă de Tine,
Să vorbească acum la lume,
Că răul acum e bine.
Unde mergi sau te întorci,
Auzi numai de escroci,
Că în Cameră, Senat,
Sau în râvnitul Palat,
Au dat multe legi la-ntors,
Să le întoarcă pe dos.
Au reușit ca acord,
Depășind orice record.
Legile bune, înțelepte,
Pe repede au fost șterse.
Multe în rău se vor petrece,
De românul nu se trezește,
Se ridice, iese-n Piață,
Cum au făcut altă dată,
Că de stați și așteptați,
Voi înșivă vă condamnați.
Uitați-vă în natură...
Și la voi în bătătură...
Cum este natura, apa...
Cum e bărbatul, nevasta...
Totul e o comedie
Și trăiți o tragedie.
Despre bagaj v-am vorbit,
Ca să-l aveți pregătit...
Vă vorbește din nou Domnul,
Că va apăsa butonul.
Comanda e sus la Mine,
Nu las pe nimeni din lume,
Lumea să o stăpânească,
Și cum vor să li se-ntoarcă.
Voi surprinde toată lumea,
Eu sunt Domnul și Minunea,
Ce a făcut tot minunat,
Și pe bune, meritat.
A făcut iadul și cerul,
Fericirea și infernul.
Copii, vă vorbește Tatăl,
Vă spun că pornesc asaltul.
Cu bagaj, fără bagaj,
Încep marele necaz.
Spre cer ochii îndreptați,
În genunchi să Mă rugați,
Din ăst timp și astă lume,
Ca să vă ridic la Mine,
Că ce vine și-i aproape,
Puțină lume o să scape.
Vor invada bolta toată,
Cu bombe și cu otravă.
Copii, timpul s-a împlinit,
Cel scris în Apocalips.
Miercuri, 13.02.2019, ora 15:41, Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu