DE CE DISTRAGEREA ESTE O ARMĂ SPIRITUALĂ

Nu fiecare atac spiritual pare dramatic.

Uneori nu vine ca ispită.

Uneori nu vine ca suferință.

Uneori vine ca distragere.

Iar distragerea este liniștită.

Încă crezi.

Încă participi la Liturghie.

Încă te rogi, dar numai puțin.

Însă, mintea ta este împrăștiată.

Concentrarea ta este împărțită.

Sufletul tău este atras constant în zeci de direcții.

Și încet, fără să observi, profunzimea dispare.

În Scriptură, inamicul rareori începe cu o rebeliune deschisă. El începe cu schimbări subtile.

În Grădina Edenului, șarpele nu a forțat-o pe Eva. El a inceput o conversație.

O mică redirecționare a atenției.

„Chiar a spus Dumnezeu...?”

Așa funcționează distragerea.

Îți îndepărtează atenția de la ceea ce Dumnezeu a spus clar.

Isus Însuși avertizează despre acest lucru în Pilda Semănătorului (Marcu 4:18-19).

El vorbește despre semințe care cresc printre spini. Cuvântul este primit, însă este sufocat de „grijile lumii, de înșelăciunea bogățiilor și de pofta altor lucruri”.

Observați:

Cuvântul a fost sădit.

Nu a murit pentru că era fals.

A murit pentru că era aglomerat, copleșit, "năpădit de buruieni".

Distragerea atenției nu este întotdeauna rea ​​în sine. Adesea este vorba de lucruri neutre în locul nepotrivit.

Zgomot constant.

Mișcare continua, nesfârșită.

Obsesia opiniilor.

A trăi mental peste tot, cu excepția locului unde vorbește Dumnezeu.

Vrăjmașul nu are nevoie să-L respingi pe Dumnezeu.

El are nevoie doar să-L neglijezi.

Un creștin distras este mai ușor de influențat.

Rugăciunea devine mecanică.

Scriptura devine ocazională.

Tăcerea devine inconfortabilă.

Și fără tăcere, claritatea dispare.

Uitați-vă la Marta și Maria (Luca 10:38-42).

Marta nu face nimic păcătos. Ea slujește.

Dar este „neliniștită și tulburată pentru multe lucruri”.

Maria alege un singur lucru.

Isus spune că Maria a ales partea cea mai bună.

Pericolul de astăzi nu este întotdeauna imoralitatea.

Este fragmentarea.

Când atenția ta este constant divizată, viața ta spirituală devine superficială.

Distragerea slăbește discernământul.

Tocește convingerea.

Reduce foamea de Dumnezeu.

Și iată adevărul mai profund:

Ceea ce primește atenția ta, îți va conduce formarea.

Dacă mintea ta este modelată toată ziua de zgomot, va fi un chin pentru inima ta să audă șoapta Duhului.

Diavolul înțelege ceva ce mulți creștini uită: La ceea ce acorzi atenție se extinde în viața ta.

Tu devii rezultatul a ceea ce te concentrezi constant.

Gândurile, atenția și actiunile care sunt dominante în viața ta îți modelează personalitatea, obiceiurile și, în cele din urmă, realitatea ta.

Așa că diavolul inundă câmpul.

Nu neapărat cu întuneric, ci cu activitate nesfârșită.

De aceea, tăcerea pare inconfortabilă la început. Pentru că mintea ta a fost antrenată să evite liniștea.

Dar în liniște, observi ceea ce contează cu adevărat.

În liniște, auzi adevărul clar.

În liniște, distragerile își pierd puterea.

Distragerea este o armă pentru că îți fură profunzimea fără să îți dai seama.

Poți încă să pari religios.

Dar în interior, ești lipsit de concentrare(a pe Dumnezeu).

Iar sufletele împrăștiate, dezorientate, care nu-l au pe Dumnezeu în centru, rătăcesc în derivă.

Soluția nu este abandonarea responsabilitățiilor.

Este recâștigarea controlului asupra atenției.

Păzește-ți timpul de rugăciune.

Protejează liniștea, păstrează tăcerea.

Iar creștinul care învață să se concentreze asupra lui Cristos

va fi greu de zdruncinat.