Isus știa că Petru se va lepăda de El.
Nu a ghicit. Nu a bănuit. El știa.
La Cina cea de Taină, îi spune clar:
„Îţi spun ţie, Petru, că astăzi nu va cânta cocoşul până când vei nega de trei ori că mă cunoşti”. (Luca 22:34)
Și iată întrebarea pe care mulți poate nu și-o pun:
Dacă Isus a știut … De ce nu l-a oprit?
De ce să nu prevină căderea lui Petru?
De ce să nu-l protejeze pe primul Papă de eșecul public?
Pentru că uneori eșecul ține de instruire, de procesul de pregătire, de formare.
Petru a fost îndrăzneț.
Petru a fost gălăgios.
Petru a fost încrezător.
Petru i-a zis lui Isus: „Chiar dacă toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”. (Mt 26:33)
Cu toate că Isus l-a avertizat:
„Adevăr îţi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoşul, de trei ori mă vei renega”. (Mt 26:34)
Petru tot în sine se încredea:
„Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. (Mt 26:35)
Și tocmai aceasta era problema.
Isus face ceva foarte interesant.
El spune: „Símon, Símon, iată, Satana a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu; eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta;” (Lc 22:31-32)
Atenție:
Isus nu a spus: „M-am rugat să nu Mă tăgăduiești.”
El a spus: „M-am rugat ca să nu piardă credința ta.”
Există o diferență.
Curajul lui Petru a cedat.
Puterea lui Petru a cedat.
Mândria lui Petru a cedat.
Dar credința lui nu a murit.
Isus a permis căderea pentru că
Petru trebuia să descopere, să priceapă, că în Împărăție, conducerea nu se bazează pe încredere, ci se bazează pe dependență (subordonare, supunere).
Înainte de lepădarea de Isus, Petru vorbește prea mult.
După renegare, plânge.
Acele lacrimi sunt importante.
Omul care odată L-a corectat pe Isus, acum își cunoaște propria slăbiciune.
Eșecul i-a zdrobit încrederea în sine.
Așa se formează adevărații păstori.
După Înviere, Isus nu-l face de rușine pe Petru.
Îl întreabă de trei ori: „Mă iubești?”
Trei negări.
Trei afirmații.
Isus nu șterge eșecul. El îl răscumpără.
Aceeași gură care a negat, va predica acum la Rusalii.
Același om care a tremurat în fața unei slujitoare, va sta înaintea conducătorilor fără frică.
Ce s-a schimbat?
Nu personalitatea.
A apărut Smerenia.
Petru nu mai are încredere în puterea sa.
El are încredere în mila lui Cristos.
Și iată adevărul incomod:
Dacă Isus l-ar fi oprit pe Petru să dea greș, Petru ar fi rămas mândru.
Uneori, Dumnezeu ne permite să ne vedem slăbiciunea pentru ca să nu ne mai prefacem puternici.
Eșecul este periculos, da.
Dar mândria este mortală.
Isus nu l-a protejat pe Petru de cădere.
L-a protejat de disperare.
Acesta este adevăratul miracol.
Iuda a căzut și a disperat.
Petru a căzut și s-a întors.
Diferența nu a fost păcatul.
A fost răspunsul.
Așadar, dacă ai eșuat,
nu presupune că Dumnezeu te-a abandonat.
Dacă plângi,
poate că ești mai aproape de har decât crezi.
Cristos nu-Și zidește Biserica pe oameni perfecți. El o zidește pe cei iertați.
Isus nu l-a oprit pe Petru să eșueze pentru că Petru avea nevoie să învețe că Stânca Bisericii nu este puterea lui Petru, ci mila lui Cristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu