O nouă novenă cerută pentru ţara noastră din 1 martie

Dragi fraţi români, facem un APEL LA RUGĂCIUNE în perioada Postului Mare

 1 Martie 2017 Zi Naţională de Post şi Rugăciune pentru România

  

            Dragi fraţi întru credinţă, propunem ca ziua de 1 Martie 2017 să fie o ZI NAŢIONALĂ DE POST ŞI RUGĂCIUNE.  Cei care doresc pot începe şi o novenă, fie cu rugăciunile date, fie cu orice alte rugăciuni, însoţite cu zile de post şi jertfe mai ales luni, miercuri şi vineri...fiecare după posibilităţi. Novena va fi ţinută între 1- 9 Martie 2017, iar intenţia este:

Salvarea ţării noastre şi a poporului român.

CU DUMNEZEU ÎNAINTE!!!

Cununa de rugăciuni a novenei: (se pot rosti toate, sau o parte din ele, unii cu siguranţă vor repeta fiecare rugăciune de 3 ori, alţii vor spune alte rugăciuni, ….dar important este să ne rugăm şi să postim. Aşa să ne ajute Dumnezeu! AMIN)

Notă: aceste rugăciuni sunt luate din diferite revelaţii particulare şi sunt rugăciuni specifice pentru ţară şi popor, (valabile pentru naţiunea celor care le rostesc) dar aşa cum am amintit mai sus, putem spune orice rugăciuni considerăm de cuviinţă.

„Ocroteşte naţiunea noastră de cel rău”

„O, Tată, în numele Fiului Tău, salvează-ne de comunism. Scapă-ne de dictatură. Protejează țara noastră de păgânism. Protejează-i pe copiii noștri de tot răul. Ajută-ne să vedem Lumina lui Dumnezeu. Deschide-ne inimile față de învățăturile Fiului Tău. Ajută toate Bisericile să rămână fidele Cuvântului lui Dumnezeu. Te rugăm să protejezi țările noastre de persecuție. Domnul nostru preaiubit, privește către noi cu îndurare, indiferent cât de mult Te rănim. Isuse, Fiul Omului, acoperă-ne cu Preasfântul Tău Sânge. Salvează-ne de capcanele celui rău. Te implorăm, Dumnezeule Drag, să intervii și să oprești răul care în aceste vremuri e pe cale să acopere lumea. Amin.

”Pentru a învinge răul în ţara nostră”

“O Mamă a salvării, vino în mijlocul nostru şi acoperă ţara noastră cu protecţia ta. Zdrobeşte capul fiarei şi alungă influenţa sa diabolică dintre noi. Ajută-i pe bieţii tăi copii rătăciţi să se ridice şi să spună Adevărul atunci când sunt înconjuraţi de minciuni. Te rugăm, o Maică a lui Dumnezeu, ocroteşte ţara noastră şi păstrează-ne puternici, pentru a putea rămâne loiali Fiului tău în timpul persecuţiei noastre. Amin.

Rugăciunea Păcii pentru naţiuni (şi pentru România – n. tr)

O, Isuse, adu-mi pace. Adu pace naţiunii mele şi tuturor acelor ţări sfâşiate în bucăţi din cauza războiului şi a divizării. Sădeşte seminţele păcii printre cei cu inimile împietrite, care provoacă suferinţă celorlaţi în numele dreptăţii. Dă tuturor copiilor lui Dumnezeu Harurile de a primi Pacea Ta, pentru ca iubirea şi armonia să înflorească; pentru ca iubirea pentru Dumnezeu să triumfe asupra răului şi pentru ca sufletele să poată fi salvate de putregaiul minciunilor, cruzimii și ambițiilor diabolice. Fie ca pacea să domnească şi asupra tuturor celor care şi-au dedicat viaţa Adevărului Sfântului Tău Cuvânt, şi asupra celor care nu Te cunosc deloc. Amin.

RUGĂCIUNE CU O MARE PUTERE DE EXORCIZARE PE CARE ÎNSUȘI ARHANGHELUL MIHAIL A DAT-O POLONIEI ȘI ÎNTREGII LUMI

Sfântă Treime un singur Dumnezeu, cu umilință Te rugăm dă-ne acel mare har, ca prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, a Sfântului Arhanghel Mihail, a tuturor îngerilor și sfinților să putem învinge puterile întunericului în România și în întreaga lume, pentru meritele Domnului nostru Isus Cristos obţinute prin Pătimirea pe Calea Crucii, pentru vărsarea Preasfântului Său Sânge pentru noi, pentru Sfintele Sale Răni, pentru Patima Sa de pe Cruce, pentru toate suferințele îndurate de Mântuitorul nostru Isus Cristos în timpul Pătimirii Sale și a vieții Sale de pe Pământ.

Doamne Isuse Cristoase Te rugăm, trimite-i pe Sfinții Tăi Îngeri, să alunge în iad, la osândă veșnică, forțele întunericului, pentru ca să vină Împărăția lui Dumnezeu, iar harul Lui să umple toate inimile și pacea Ta să se reverse în România și în toate țările din lume.

Preasfântă Marie, Mama și Regina noastră, din toată inima te implorăm trimite Sfinții Tăi Îngeri să alunge în iad și la osânda veșnică, toate duhurile rele care trebuie să se piardă.

Sfinte Arhanghele Mihail, conducătorul oștirilor cerești, Domnul te-a trimis să înfăptuiești această mare lucrare, pentru ca harul Domnului să rămână pururea cu noi. Condu oștirile tale cerești pentru ca puterile întunericului să ajungă definitiv în locul de osândă. Unește-ți toate puterile ca să-l învingi pe Lucifer și pe îngerii lui căzuți care s-au răzvrătit împotriva Voinței lui Dumnezeu, iar acum se străduiesc să ducă sufletele la pieire. Fii victorios pentru că ai putere și autoritate și cere de la Dumnezeu pentru noi harul Păcii și Iubirii Sale, ca întotdeauna să-l urmăm pe Domnul nostru spre Împărăția lui Dumnezeu. Amin.

Rugăciune dată prin Duhul Sfânt. Rugați-vă așa pentru păcătoși:

Dragul meu Isus! Pentru scumpul Tău Sânge vărsat pentru noi, pentru cumplitele Tale patimi și moartea Ta pe cruce, Te rog salvează sufletele! Smulge păcătoșii din ghearele satanei! Ascunde-i în Inima Ta îndurătoare! Spală-i cu scumpul Tău Sânge vărsat pentru ei și astfel condu-i în fața Preasfântului Tău Tată!  Iubitul meu Isus! Tu poți totul. Împiedică toate păcatele, zădărnicește toate ocaziile ce duc la păcat! Îndeamnă-i pe toți păcătoșii să aibă repulsie față de toate păcatele! Doar spre Tine să năzuiască, Cel care i-ai răscumpărat pe cruce! Scumpul meu Isus! Fă-ne sfinți, pentru a fi vrednici să Te primim cu inima curată în Preasfânta Euharistie. Sfântul meu Isus iubit! Implorând Te rog, mântuiește fiecare om! Amin.”

Domnul Isus spune: ” Cu această rugăciune se vor mântui foarte multe suflete.” (o vom spune ca novenă pentru salvarea sufletelor românilor)

Rugăciune de consfinţire a ţării

Tată Ceresc, în această clipă prezentă pe care Tu ai creat-o şi ai voit-o, eu (nume), consfinţesc prin aceasta, inima acestei ţări, (nume…,în speţă aici România), Inimilor Unite ale Sfintei Treimi, în unire cu Inima Neprihănită a Mariei. AMIN.

Novena în cinstea lui Isus ca Rege Adevărat

Această novenă simplă este un dar extrem de generos din partea lui Dumnezeu. Isus a dat aceste extraordinare promisiuni: „ Eu vă promit vouă că de fiecare dată când veţi spune rugăciunile acestei novene, voi converti 10 păcătoşi, voi aduce 10 suflete la unica Credinţă adevărată, voi elibera 10 suflete din Purgatoriu, dintre care multe vor fi suflete de Preoţi şi voi fi mai puţin sever când voi judeca naţiunea  voastră.”

Novena constă în a vă ruga o dată pe zi, timp de 9 zile:

1 Tatăl nostru

1 Bucură-te, Marie sau Născătoare de Dumnezeu...

1 Slavă Tatălui....

La care se adaugă rugăciunea novenei:

O, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu singur eşti Preasfântul Rege şi Domn al Tuturor naţiunilor! Ne rugăm Ţie, Doamne, cu mare speranţă, pentru a primi de la Tine, o, Rege Dumnezeiesc, milostivire, pace, dreptate şi toate lucrurile bune!

Protejează o, Doamne, Regele nostru, familiile noastre şi pământul nostru natal.

Te rugăm, apără-ne, Unule Preacredincios,  de duşmanii noştri şi de judecata Ta dreaptă!

Iartă, o, Rege Suveran, păcatele noastre comise împotriva Ta.

Isuse, Tu eşti Rege al Milostivirii. Noi merităm judecata Ta dreaptă. Ai milă de noi, Doamne şi ne iartă. Ne încredem în marea Ta milostivire.

O, Rege Preamărit, ne plecăm înaintea Ta şi ne rugăm: Fie ca domnia Ta, Împărăţia Ta să fie recunoscută pe pământ. AMIN.

Ridicaţi mâinile şi îndreptaţi,

În direcţia pe cine binecuvântaţi:

“Dumnezeu să vă călăuzească,

De Anticrist să vă păzească,

De al lui cip să vă ocrotească,

În aceasta pentru următoarea viaţă.

Această binecuvântare din acest timp,

Să vă însoţească oriunde şi oricând”.

Acest har vă este dat de Salvatorul Isus,

Pentru a vă apăra de Anticrist şi a lui cip.

                                 Ce îndreptaţi spre alţii, se va întoarce spre voi.

Apariţiile de la Betania (Venezuela) şi de la Pilar (Spania)

Îi salut cu multă iubire pe radio-ascultătorii acestei emisiuni „Deschidere către lumea apariţiilor”, prezentând acum alte două apariţii mariane, de pe alte continente, care s-au petrecut în două puncte diferite ale lumii. Pentru apariţia de pe continentul sud-american, fireşte că cei din Ceruri au scris un alt scenariu, cu o specificitate aparte, de altfel fiind aşa şi în cazul celorlalte apariţii, întrucât nu există două apariţii identice. Pot fi, eventual, asemănătoare în anumite părţi – fireşte – şi în ceea ce priveşte conţinutul mesajelor.

La Betania, care se găseşte în Venezuela, vizionara Maria Esperanza Bianchini a avut deja experienţe mistice şi înainte de apariţii. În Betania, apariţiile regulate au început în data 25 martie 1976, când Sfânta Fecioară s-a revelat ca fiind Maica Reconcilierii dintre Popoare şi Naţiuni. În prima zi a apariţiilor, în afară de vizionară au mai fost prezente 80 de persoane, care mărturisesc că pe tot parcursul apariţiei au putut fi observate semne luminoase precum şi alte semne ca, de exemplu, o puternică mireasmă de trandafiri. În urma apariţiilor au luat fiinţă grupuri de rugăciune care se adunau săptămânal şi urmau îndrumările Sfintei Fecioare. Ceea ce în zilele noastre ar putea fi considerat drept curiozitate, şi poate fi numit un gest de curaj, este prezenţa, încă de la începuturi, a episcopului locului, monseniorul Juan José Bernolto, care nu doar a permis celebrarea Sfintelor Liturghii la locul apariţiilor, ci chiar domnia sa le-a celebrat de mai multe ori şi a spovedit pelerinii sosiţi acolo.

În data de 25 martie 1984 istoria apariţiilor de la Betania ia o turnură neaşteptată.

„În data de 25 martie 1984 s-a petrecut un moment uluitor în istoria apariţiilor. Din apariţii cu caracter privat acestea s-au transformat în apariţii publice. În acea zi, Sfânta Fecioară a apărut în Betania de şapte ori şi fiecare apariţie a durat între 10 şi 15 minute. 108 martori au descris-o pe Sfânta Fecioară ca pe o persoană tridimensională, care seamănă cu Fecioara de la Lourdes. Purta un brâu albastru şi era înconjurată de o lumină strălucitoare. În această zi, ultima apariţie a durat 30 de minute.”

Conform rapoartelor oficiale de mai târziu, în acea zi Sfânta Fecioară a fost văzută de către 150 de persoane, printre care copii, tineri precum şi oameni în vârstă. În acea zi, în mod interesant, grupul de pelerini a fost foarte eterogen. Au fost pre-zenţi acolo studenţi, soldaţi, medici, psihologi, psihiatri, ingineri, jurişti, preoţi, simpli muncitori, aşadar oameni de toate categoriile. După Sfânta Liturghie, care a avut loc la orele amiezii, primii care au văzut-o pe Sfânta Fecioară au fost copiii, cam la 100 de metri depărtare, pe colină, deasupra copacilor. La reacţia gălăgioasă a copiilor mulţimea a fugit într-acolo şi mulţi au avut parte de harul de a o vedea pe Sfânta Fecioară. Nu este chiar o noutate în istoria apariţiilor, întrucât, în lume există mai multe locuri de apariţii, incluzând aici şi Medjugorje, unde mai mulţi pelerini au relatat faptul că au văzut-o pentru câteva clipe, de la o anumită depărtare, pe Măicuţa Sfântă.

Chiar în această dimineaţă, după Sfânta Liturghie, o călugăriţă din India mi-a relatat foarte emoţionată, că într-un spital din oraşul Tiruchirapalli, în capela spitalului aflat sub patronajul Surorilor Misionare Franciscane, statuia Sfintei Fecioare a prins viaţă şi a început să plângă. Acest fenomen a fost confirmat de mai mulţi martori oculari. Vestea s-a răspândit ca fulgerul şi a atras la faţa locului mulţime de pelerini.

Întrucât în zilele noastre se tot înmulţesc apariţiile şi fenomenele supranaturale, mulţi îşi pun întrebarea, oare care este motivul real? De-a lungul anilor eu mi-am spus părerea de mai multe ori în cadrul emisiunilor mele. Dar, de data aceasta, s-o ascultăm pe vizionară, Maria Esperenza, ce răspunde ea la această întrebare:

„A sosit vremea ca omenirea să se trezească, în aceste vremuri de restrişte. Apariţia Maicii noastre este un apel către fiecare naţiune ca să se împace cu Dumnezeu şi cu semenii săi.”

Chiar dacă răspunsul a fost scurt, totuşi, cred că este foarte clar pentru toată lumea. Noi, oamenii, care trăim doar o viaţă scurtă  pe pământ, trebuie să înţelegem un lucru: Dumnezeu vrea să trăim în pace şi în iubire cu toată lumea. Pentru aceasta ne stau la dispoziţie toate harurile, precum şi alte mijloace. Aşadar, nimic nu ne motivează să umblăm pe calea urii şi a distrugerii pe care o generează. Trebuie să-i iertăm cu sinceritate, din toată inima, pe semenii noştri şi trebuie să ne împăcăm cu cei care ne-au supărat sau cărora noi le-am greşit. Aşa este, însă pentru aceasta puterea omenească nu este suficientă, şi cred că fiecare dintre noi am experimentat acest lucru. Pentru a trăi într-o adevărată iubire fraternă, avem nevoie de puterea lui Dumnezeu, pentru că forţele malefice, care mereu stârnesc tensiuni, pot fi învinse doar cu puterea lui Cristos. Întotdeauna, Sfânta Fecioară ne atrage atenţia asupra faptului că trebuie să ne împăcăm cu Dumnezeu şi, apoi, următorul pas va fi foarte uşor de făcut. De aceea, în mesajele apariţiilor, o importanţă deosebită o capătă spovada şi împărtăşania pentru a putea respinge, cu puterea lui Dumnezeu, atacurile care vin cu regularitate din partea celui rău.

Sfântul Apostol Paul, în scrisorile sale, ne vorbeşte de foarte multe ori despre puterea de neînchipuit a lui Cristos care, dacă trăieşte în noi, atunci tot binele devine posibil pentru noi. În scrisoarea către Efeseni, la capitolul 1, versetul 18, scrie aşa, citez: „Luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoaşteţi speranţa chemării Sale, care este bogăţia gloriei moştenirii Sale şi care este imensa măreţie a puterii Sale faţă de noi, credincioşii.”

Fireşte că puterea Lui este mare, dar, ca să primim această putere trebuie să o acceptăm. De aceea, este nevoie de folosirea cu regularitate a instrumentelor aducătoare de har. Mai citez şi din capitolul 3 versetul 20 al aceleiaşi scrisori pauline:

„Iar Celui care poate să facă mai presus decât putem noi să cerem sau să gândim, prin puterea cu care lucrează în noi, Lui să-i fie slavă în Biserică şi în Cristos Isus, în toate generaţiile din vecii vecilor. Amin.”

Aşa este, Dumnezeu a făcut totul în noi, doar că noi trebuie să acceptăm puterea Lui, adică să-L lăsăm pe Isus Cristos să trăiască în noi. Iar în scrisoarea către Filipeni Apostolul exclamă: „Pot face totul în Cel care mi-a dat putere”.

Din nou, pot doar să vă îndemn iarăşi să citiţi cu regularitate Sfânta Scriptură, trăiţi-o şi veţi vedea că problemele care ne înlănţuie şi care ne sunt piedică vor dispărea. Aşadar, cu Domnul Isus totul este posibil. Fireşte că avem nevoie şi de răbdare, pentru că noi, oamenii, spunem aşa: „Dă-mi Doamne, dar acum!”. Noi să ne facem partea şi să încredinţăm Domnului restul! Să fim siguri că El întotdeauna ne va da ceea ce este mai bun pentru noi.

Aici voi aminti iarăşi cele mai importante instrumente ale harului, pe care Măicuţa Sfântă le pomeneşte adeseori la Medjugorje. Padre Jozo, fostul paroh de la Medjugorje, care şi el a beneficiat de mai multe apariţii ale Sfintei Fecioare, în catehezele sale vorbeşte despre cinci pietricele, cu care, ca şi David, devenim capabili să îl învingem pe uriaşul Goliat, adică pe satana, cel care întinează pământul.

Iată cele cinci pietricele:

– Prima este rugăciunea: aşadar, trebuie să ne rugăm cu inima şi zilnic trebuie să ne rugăm şi Rozarul.

– A doua este citirea Bibliei. Fără Cuvântul lui Dumnezeu rătăcim în întuneric.

– Următoarea pietricică este spovada. Trebuie să ne curăţim de fiecare dată. Nu putem trăi în starea păcatului de moarte, pentru că asta înseamnă că păşim pe tărâmul satanei şi atunci să nu ne mirăm dacă se întâmplă tot felul de lucruri groaznice cu noi.

– A patra este împărtăşania, adică Euharistia, Pâinea Vieţii, Trupul lui Cristos, cu care trebuie să ne hrănim, altminteri nu avem viaţă în noi.

– A cincia este postul. Putem aici enumera toate renunţările, mortificările şi tot ceea ce stăvileşte dorinţele nepotrivite ale trupului, pentru a putea creşte în viaţa spirituală.

Trebuie să ne întipărim foarte bine în minte următoarele: fără utilizarea cu regularitate a acestor instrumente ale harurilor, putem atinge doar rezultate parţiale în viaţa spirituală sau să nu obţinem nici un rezultat. Este interesant de observat că aceste instrumente ale harurilor figurează în toate apariţiile veridice, care, totodată, sunt şi un criteriu de bază în stabilirea veridicităţii.

Un lucru interesant, legat de apariţiile de la Betania, a fost că pelerinii care au văzut-o pe Sfânta Fecioară au văzut-o în diferite feluri. Aceasta a fost o trimitere clară la locurile de apariţii mariane care s-au petrecut de-a lungul secolelor. Aceasta este o dovadă că faptele minunate ale lui Dumnezeu, adică intervenţiile lui supranaturale, nu se perimează niciodată. Natura mesajelor şi importanţa lor în istoria mântuirii nu-şi pierd valabilitatea. În materialul audio pe care vi l-am pus, aţi putut auzi că unii au asemuit-o pe Sfânta Fecioară cu cea din apariţia de la Lourdes, alţii cu cea a Medaliei Miraculoase, alţii cu Sfânta Fecioară a Muntelui Carmel sau cu Maica Îndurerată, iar alţii cu Fecioara de la Pilar.

Toate acestea nu sunt întâmplătoare, întrucât cel care este cât de cât cunoscător al apariţiilor mariane, ştie că apariţiile de la Pilar, din Spania, au avut loc în anul 40 d.Cr., în data de 2 ianuarie. Da, aţi auzit bine, este vorba despre anul 40 după Cristos. Dar să vedem ce s-a întâmplat de fapt atunci. Iacob cel bătrân, frate al lui Ioan, apostol şi evanghelist, fiul lui Zebedeu şi al Salomeei, propovăduia Evanghelia în Spania. În ciuda faptului că a depus toate eforturile şi propovăduia cu toată fervoarea pentru a-i converti pe spaniolii păgâni, s-au botezat doar foarte puţini dintre ei, mai exact opt persoane. În anul 40 d.Cr., în data de 2 ianuarie, Apostolul Iacob, obosit şi dezamăgit din cauza lucrării apostolice, a decis să se întoarcă la Ierusalim. De aceea, şi-a chemat ucenicii în afara zidurilor Zaragozei, pe malul râului Ebro (după care a fost denumită peninsula Iberică). Când au sosit cu toţii, deodată, cerul întunecat a fost luminat de o mare lumină şi a fost văzut un cor de îngeri care cântau ţinând în mână un stâlp pe care stătea Preafericita Fecioară Maria. Este interesant de reţinut că, pe atunci, Măicuţa încă mai trăia în Ierusalim. Aici este vorba despre o bilocaţie a Sfintei Fecioare. Când îngerii au ajuns la faţa locului, au pus jos stâlpul, iar Fecioara i-a spus apostolului Iacob următoarele:

„Aici, în acest loc, trebuie să construieşti o capelă, fiule. Ia acest stâlp pe care stau, pentru că este trimis din Cer de către Fiul meu şi învăţătorul tău. Altarul capelei trebuie să îl aşezi lângă acest stâlp. În acest loc sfânt Atotputernicul, datorită mijlocirii şi a rugăciunilor mele, va face multe minuni celor care, cu credinţă, Îi vor cere ajutorul în nevoi. Acest stâlp minunat va sta aici până la sfârşitul timpurilor, şi din acest oraş nu vor lipsi niciodată cei care vor cinsti numele Fiului meu Isus Cristos.” Mai târziu, apostolul Iacob a construit o capelă conform cerinţelor Sfintei Fecioare. Apoi s-a întors la Ierusalim unde, peste doi ani, a păşit şi el în rândul martirilor.

Aşadar, nu este întâmplător că în Venezuela mulţi au văzut-o pe Madona din Pilar. Este un mesaj fără echivoc pentru toţi. A sosit sfârşitul timpurilor, trebuie să ne pregătim pentru marile schimbări. Nu avem pentru ce să ne temem, întrucât această ultimă mare bătălie este pregătită de însăşi Fecioara Maria şi o va duce spre izbândă, sub conducerea Sfântului Arhanghel Mihail.

În anul 1977, monseniorul Pio Bello Ricardo, episcopul de Los Teques, a început investigaţia canonică a apariţiilor. A interogat foarte mulţi martori oculari, printre ei aflându-se şi mulţi oameni care s-au vindecat miraculos de boli foarte grave. Este foarte mare şi numărul celor care s-au convertit, sporind numărul martorilor care au fost necredincioşi înainte, însă după un pelerinaj efectuat la Betania şi-au schimbat radical viaţa, trăindu-şi-o acum în lumina Evangheliei lui Cristos. Roadele spirituale apărute în urma apariţiilor sunt deosebit de bogate. Aproape că nici nu mai pot fi cuantificate. Episcopul Pio Bello Ricardo, după ce s-a consultat cu papa de fericită amintire, Ioan Paul al II-lea, şi cu prefectul de atunci al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, cardinalul Ratzinger, a recunoscut ca veridice apariţiile de la Betania.

În data de 21 noiembrie 1987, după zece ani de investigaţie amănunţită, monseniorul Pio Bello Ricardo a recunoscut apariţiile de la Betania ca fiind veridice, dar să ascultăm declaraţia domniei sale cu ocazia acestui eveniment solemn:

„Aici, la Betania, a fost investigată veridicitatea apariţiilor. Declar că aceste apariţii sunt veridice, supranaturale şi de provenienţă divină.”

„Episcopul Ricardo se străduieşte permanent să adune noi martori. Mesajele Sfintei Fecioare sunt semnificative. Fac apel pentru restabilirea credinţei catolice şi trăirea ei mai profundă, cer rugăciune pentru preoţi, pentru convertirea păcătoşilor, pentru pacea din lume.” – continuă reporterul.

Eu, acum, îmi iau rămas bun de la ascultătorii radio, dorin-du-le să se străduiască a lua în serios mesajele Sfintei Fecioare şi să-şi transforme viaţa potrivit lor.

Să ne auzim din nou cu bine!

Emisiune difuzată în data de 11 iunie 2012

A 11-a parte din cartea "Deschidere către lumea apariţiilor",autor pr Selymes Josef

(Emisiuni transmise la Radio Maria Transilvania 2012-2013)

Calea Crucii Rozar

Crezul, Tatăl nostru, 3 Bucură-te Maria. (ca la Rozarul obişnuit)

Tatăl nostru... Staţiunea I. Isus este osândit la moarte. Ne închinăm Ţie Cristoase......; Învaţã-ne Isuse, sã nu judecãm pe alţii, ci sã ajutãm acolo unde este posibil.

 Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

 O Isuse, iartă-ne...

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru... Staţiunea a II-a. Isus ia crucea noastră pe umerii Săi; Ne închinăm.......; Isuse care porţi crucea, ajutã-ne, sã ne acceptãm crucea şi s-o purtãm ca ispãşire pentru pãcatele noastre

 Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

 O Isuse, iartă-ne păcatele ...

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

           

Tatăl nostru...Staţiunea a III-a Isus cade întâia oarã sub greutatea crucii! Ne închinăm... Isuse, când cãdem în pãcat, Te rugãm sã ne ridici prin iubirea Ta iertãtoare, ca sã putem merge mai departe pe drumul nostru arãtat de Tine.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele ...

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru...Staţiunea a IV-a: Isus se întâlneşte cu Preasfânta lui Mamã! Ne închinãm... Sfântã Fecioarã, ajutã-ne, ca prin prezenţa noastrã tãcutã sã-i încurajãm spre ţelul final pe fraţii noştri care îşi poartã crucile.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x 10  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele ...

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru...Staţiunea a V-a: Simon din Cirene îl ajutã pe Isus sã-şi ducã crucea! Ne închinãm...Isuse, ajutã-ne, ca din iubire şi nu doar din obligaţie sã-i ajutãm pe fraţii noştri pe calea crucii a vieţii lor.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele....

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru...Staţiunea a VI-a: ... Veronica şterge cu o maramã faţa însângeratã a lui Isus! Ne închinãm..., Isuse care suferi, ajutã-ne, sã nu aducem lacrimi, ci sã le ştergem  cu spiritualitatea Veronicãi.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele....

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru...Staţiunea a VII-a: Isus cade a doua oarã sub povara crucii! Ne închinãm...Isuse, Te rugãm, ridicã-ne şi atunci când iar şi iar recãdem în pãcatele noastre.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele ....

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru...Staţiunea a VIII-a: Isus mângâie femeile din Ierusalim care plâng! Ne închinãm...,Isuse, dã-ne putere sã consolãm pe alţii, chiar şi atunci când suntem apãsaţi de povara crucilor noastre.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele....

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru...Staţiunea a IX-a: Isus cade a treia oarã sub povara crucii! Ne închinăm...Isuse, ajutã-ne ca sã nu rãmânem niciodatã în pãcatele noastre, ci cãindu‑ne, sã putem întotdeauna sã începem din nou.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele ...

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru....Staţiunea a X-a: Isus este despuiat de hainele sale! Ne închinãm....,Isuse, care ai fost umilit, fii alãturi de noi ca sã putem accepta şi oferi fiecare umilire, cu spiritualitatea Ta.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele ...

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru...Staţiunea a XI-a: Isus este rãstignit pe cruce! Ne închinăm...,Isuse, care ai fost rãstignit, ajutã-ne  sã acceptãm neputinţa şi   s-o oferim ca ispãşire Tatãlui Ceresc pentru convertirea pãcãtoşilor.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele....

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru...Staţiunea a XII-a: Isus moare pe cruce! ( TACERE………)

Ne închinăm...Isuse, care ai acceptat chiar şi moartea, ajutã-ne ca zi de zi sã putem muri pentru propria noastrã voinţã şi sã putem face Voia Tatãlui Ceresc.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele ....

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru....Staţiunea a XIII-a: Sfântul Trup al lui Isus este luat de pe cruce şi aşezat în braţele Sfintei Sale Mame! Ne închinãm ţie Cristoase...,Sfântã Fecioarã, ne aşezãm în Braţele Tale Sfinte împreunã cu familia noastrã,… ştiind cã acolo suntem în cel mai sigur loc.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

O Isuse, iartă-ne păcatele ...

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru....Staţiunea a XIV-a: Sfântul Trup al lui Isus este aşezat în mormânt! Ne închinãm ţie..Isuse, care ai fost aşezat în mormânt, noi credem cã pentru cei care-ţi aparţin moartea nu este un sfârşit, ci este începutul vieţii veşnice.

Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele.....

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Tatăl nostru....Staţiunea a XV-a: Isus a înviat glorios!  Ne închinãm ţie ...Isuse înviat, ajutã-ne, sã trãim, sã suferim şi sã murim astfel, încât sã înviem pentru viaţa veşnicã împreunã cu Tine.

 Isuse, Maria, Iosif, vă iubesc, mântuiţi sufletele.x10,  Slava Tatalui

. O Isuse, iartă-ne păcatele ...

Binecuvântate să fie Sfintele Răni ale lui Isus care ne salvează pe noi de la pedeapsa păcatelor. Binecuvântat să fie Preascumpul Său Sânge care şterge datoriile noastre.

Calea Crucii Rozar şterge datoriile noastre.

Această devoţiune s-a răspândit de la un vizionar din Germania şi a fost confirmată de către o vizionară din Ungaria (Eva din Kadarkut) care, cu ocazia unei ispăşiri L-a întrebat pe Domnul Isus dacă promisiunile legate de această Calea a Crucii sunt adevărate şi anume că se salvează de la osânda veşnică, sau se eliberează din Purgator 10.000 de suflete.  La un moment dat faţa vizionarei s-a luminat la răspunsul auzit de la Domnul Isus şi mai ales la viziunea care îi arăta că sute de mii de suflete au fost salvate şi eliberate odată cu încheierea acestei rugăciuni. (a fost vorba de sute de mii întrucât, la acea ispăşire am fost prezenţi peste 30 de persoane şi individual se ia zece mii n.r.).

Cu credinţă şi cu har

Pentru că a sosit şi este timpul,

Să iasă, să vedeţi Anticristul,

Cu credinţă pentru apărare,

Vă dau să daţi binecuvântare.

Să o învăţaţi pe de rost,

Şi să o transmiteţi peste tot,

La cei de aproape, la distanţă,

Peste tot în lumea voastră.

Să nu vă sfiiţi deloc, vă spun,

De binecuvântarea ce vă dau acum.

Ridicaţi mâinile şi îndreptaţi,

În direcţia pe cine binecuvântaţi:

“Dumnezeu să vă călăuzească,

De Anticrist să vă păzească,

De al lui cip să vă ocrotească,

În aceasta pentru următoarea viaţă.

Această binecuvântare din acest timp,

Să vă însoţească oriunde şi oricând”.

Acest har vă este dat de Salvatorul Isus,

Pentru a vă apăra de Anticrist şi a lui cip.

Ce îndreptaţi spre alţii, se va întoarce spre voi.

   sâmbătă, 18.02.2017, orav13,33 Anton Ciobanu

Numai Tatăl, că El ştie

 În acea zi senină,

Cu o linişte deplină,

Un zgomot mare veţi auzi,

Atunci Semnul va sosi.

Două stele, doi giganţi,

Se vor ciocni cap în cap.

Din scântei se va aprinde,

Lumina ce se va extinde,

Şi va fi atât de mare,

N-o să se mai vadă soare;

După care o beznă adâncă,

Tot universul o să cuprindă.

Cerul se va clătina,

Pământul va tremura,

Şi atunci orice fiinţă,

N-o avea de ce să prindă.

De cum îi vedeţi pe nori,

Aşa veţi pluti şi voi.

Ca un balon suspendat,

Atunci o să vă aflaţi.

Începând cu acel moment,

Când Marele Avertisment,

Peste voi o să sosească,

Începe Marea Pedeapsă.

-Doamne, e greu să înţeleg,

Evenimentele cum se petrec!

Spune-mi, te rog, mai pe larg,

Că  eu sunt mai greu de cap.

Nu te supăra pe mine,

Că te rog aşa pe Tine,

Ca lumea ce nu ştie, nu vrea,

Să înţeleagă şi ea.

-Deci, va fi linişte, senin,

Şi ziua va fi la prânz,

Ca lumea să fie trează,

De o parte şi cealaltă,

Că atunci acea lumină,

Peste tot va face ziuă.

N-aţi văzut, n-aţi auzit,

Tot pământul luminând,

Lumină mare, caldă şi blândă,

Peste tot o să pătrundă:

În stâncă, pământ şi apă,

Şi în tot ce are viaţă.

Atunci va fi momentul,

Să vă deschid sufletul,

Ca să vedeţi câtă valoare,

Aveţi toţi şi fiecare.

Vă las pe voi a pune preţul,

De a primi raiul, infernul,

Doar în câteva cuvinte,

Şi vreo douăzeci minute.

După vorbe, trec la fapte,

Pentru calea mai departe.

Mă recomand cine sunt,

Celor care n-au ştiut,

Iar pe cei ce mă refuză,

Şi părerea au confuză,

Nu-i trag de păr sau ureche.

Liber arbitrul alege,

Unde vrea şi ce-i convine,

Dar, ştiind ce-i rău sau bine.

Şi aşa calea alegând,

Între patru ochi vorbind,

Atunci fiecare alege,

Unde vrea, cu cine a merge:

Care vor la turma cu oi,

Aceia sunt aleşii Mei,

Iar cei ce se dau deoparte,

Locul lor e turma cu capre.

Până aici am fost clar,

Felul cum v-am explicat?

Dar de timpul stabilit,

Asta nu ştiu să vă zic.

Numai Tatăl că El ştie,

De a fi sau mai amâne.

   vineri, 17.02.2017, ora 19,02 Anton Ciobanu

Îndemn la citirea cu atenţie a Bibliei, pentru ca să ne convingem de pedagogia minunată a lui Dumnezeu. Dumnezeu poate spune date calendaristice şi uneori chiar date mai apropiate. Încheierea seriei de emisiuni destinate Akitei cu ultimele fraze ale scrisorii circulare a episcopului John Ito şi cu chemarea Sfintei Fecioare.

Îi salut cu multă iubire pe dragii ascultători acum, către sfârşitul perioadei pascale când, ca un acord simfonic dumnezeiesc de final, ne pregătim pentru venirea Duhului Sfânt.

Dar, oare, ne pregătim într-adevăr pentru venirea Duhului Sfânt? Sau permitem să curgă timpul, anotimpurile, aşa cum facem de obicei, iar sărbătorile să vină şi să plece, gândindu-ne că totul merge ca şi până acum, fără nici o schimbare, să zicem, mai radicală? Dar anul acesta va fi altfel, spun profeţii şi vizionarii. De altfel şi profeţiile de la Akita au vorbit despre această perioadă, nedând nici o dată mai precisă. Există însă, în zilele noastre, profeţi care restrâng cercul, comunicând şi ani, dar nu zile sau ore. Acest lucru este de înţeles, întrucât natura noastră umană ar fi şocată dacă am cunoaşte mai exact data şi ora unor schimbări radicale fizice şi sufleteşti. În schimb, cunoaşterea mai îndeaproape a unui anumit timp, ne îndeamnă pe mulţi dintre noi spre o sfântă seriozitate şi ne îndreaptă spre o cale a convertirii reale. Eu însumi cunosc mai multe cazuri, printre semenii mei, care au trebuit să părăsească această viaţă  într-un timp scurt, fie din cauza unei boli, fie din alte motive. Atunci când li s-a comunicat acest apropiat sfârşit, şi anume, că viaţa lor  pământească se măsoară de acum înainte doar în săptămâni, atunci, după câteva zile de criză sufletească au fă-cut o introspecţie serioasă şi au părăsit această lume împăcaţi cu Dumnezeu.

În zilele noastre, revine în mod repetat acel slogan potrivit căruia apariţiile în care Domnul Isus sau Sfânta Fecioară comunică date nu sunt veridice. Această afirmaţie este eronată şi nu este de nici un folos, cel mult pentru a ne determina să ne dezicem de orice intervenţie divină extraordinară. Dumnezeu poate să comunice un moment de timp, şi chiar o face, indicând date mai apropiate. Face asta pentru că ne iubeşte şi nu vrea osândirea nimănui. Nici nu ar fi un Tată iubitor dacă nu ne-ar atenţiona asupra pericolelor pe care le-a născocit viclenia satanei. Cel care răsfoieşte des paginile preţioase ale Bibliei, ştie că profeţiile, aproape fără excepţie, vorbesc de anumite perioade certe, revelând secrete atât unor persoane cât şi unor comunităţi.

Din cauza timpului limitat al acestei emisiuni, voi aminti doar câteva exemple, dar îl îndemn pe fiecare dintre dumneavoastră să ia în mână Biblia şi să o răsfoiască cu atenţie pentru a se convinge de pedagogia minunată a lui Dumnezeu, care este îndreptată în mod explicit spre mântuirea sufletelor. Cunoaştem cu toţii, din Vechiul Testament, relatarea despre potop, atunci când Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să construiască o arcă uriaşă, deoarece Cerurile vor pedepsi acea generaţie păcătoasă prin revărsarea apelor. Când arca a fost gata, Domnul i-a spus lui Noe: „Căci după încă şapte zile voi face să cadă ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi pierde de pe faţa pământului toate fiinţele pe care le-am făcut”. Putem citi aceste rânduri în capitolul 7 din Cartea Genezei. Iată un moment, în timp, foarte apropiat. În Noul Testament, Domnul Isus, pe lângă faptul că prevesteşte apropiata distrugere a Ierusalimului, mai prevesteşte şi lepădarea lui Petru, trădarea lui Iuda şi am mai putea continua. Iar Sfântul Paul profeţeşte în Milet, creştinilor adunaţi acolo, veniţi chiar şi din Efes ca să se întâl-nească cu el, că nimeni dintre cei prezenţi nu îl va mai vedea. Vezi capitolul 20 din Faptele Apostolilor.

Din păcate şi pentru noi este valabilă judecata învinuitoare, prin care Domnul Isus i-a mustrat pe farisei când ei s-au îndoit de învăţăturile referitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. Citez din capitolul 22 al Evangheliei lui Matei: „Voi rătăciţi pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”. Domnul Isus le-a spus vizionarilor, de mai multe ori, că aceste profeţii extraordinare, aceste haruri nu pot fi pricepute fără harul lui Dumnezeu, judecând doar cu mintea omenească. Pentru a mă face înţeles voi fi mai concret. Omul care nu se deschide în faţa lui Dumnezeu, fiindcă marea parte a vieţii sau, poate, întreaga viaţă de până acum şi-a petrecut-o în păcate de moarte, nu va putea înţelege lucrurile Cereşti, deoarece din viaţa lui lipseşte Sfântul Duh. Un astfel de om vede lumea total diferit faţă de un credincios care este în stare de har şi, astfel, deţine lumina şi călăuzirea Duhului Sfânt. Referitor la aceasta, Biserica noastră are o învăţătură sigură, care este clădită pe revelaţie. Eu aş cita acum doar din capitolul 2 al primei scrisori către Corinteni a Sfântului Apostol Paul, care întăreşte cele susţinute anterior: „Iar noi nu am primit duhul lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem darurile care ne-au fost date de Dumnezeu”. După părerea mea, nici că s-ar putea vorbi mai clar de atât.

Aşadar, dacă îţi trăieşti zilele vieţii tale în stare de har sfinţitor, atunci eşti un templu al Duhului Sfânt, deoarece El trăieşte în tine şi, astfel, recunoşti darurile lui Dumnezeu, indiferent că sunt daruri fireşti sau supranaturale. Aici se găseşte explicaţia, de ce mulţi creştini, chiar şi dintre cei consacraţi lui Dumnezeu, nu recunosc harurile deosebite ale lui Dumnezeu. Sfântul apostol Paul continuă: „Omul numai cu firea lui nu acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie şi nu le poate cunoaşte pentru că acestea trebuie judecate în mod spiritual”. Întrucât, pentru ei acestea sunt o nebunie, ei desconsideră apariţiile cu un simplu gest al mâinii, spunând următorul slogan binecunoscut: „totul este doar scamatorie, praf în ochii proştilor”.

Prietene, nu este aşa. Apariţiile nu sunt o scamatorie, o înşelăciune, ci sunt daruri extraordinare ale lui Dumnezeu, date în sprijinul mântuirii noastre. Aşadar, trăgând concluziile finale despre cele spuse până acum, dacă vrei să recunoşti planul de mântuire a lui Dumnezeu, în ceea ce te priveşte pe tine şi întreaga omenire, trebuie să fii în starea harului sfinţitor şi trebuie să ceri continuu conducerea şi lumina Duhului Sfânt. În legătură cu cele spuse, mai citez doar un gând din scrierile sfântului episcop Ilarie, intitulate „Sfânta Treime”: „Capacităţile trupului omenesc sunt inactive dacă lipsesc cele ce îl fac să funcţioneze: dacă nu există sursă de lumină, atunci nu ne putem folosi ochii, dacă nu vine nici un cuvânt sau un sunet, atunci nici urechea noastră nu îşi poate îndeplini menirea. Tot aşa este şi cu sufletul omenesc: dacă prin credinţă nu se adapă din darurile Duhului Sfânt, atunci, deşi el are capacitatea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, nu va atinge lumina cunoaşterii”.

În mai multe mesaje, Domnul Isus ne atenţionează, cu severitate, să nu criticăm şi să nu punem piedici în calea vizionarilor, pentru că vom fi aspru pedepsiţi. Dacă te îndoieşti sau îţi este de-a dreptul imposibil să înţelegi intervenţiile supranaturale ale lui Dumnezeu, atunci rămâi tăcut. Roagă-te şi cere Duhului Sfânt să-ţi arate adevărul, dar sub nici o formă nu se cuvine să împiedici intervenţia supranaturală, la nivel global, a lui Dumnezeu, care este îndreptată spre salvarea sufletelor de la osânda în iad. Potrivit mesajelor Domnului Isus, noi suntem generaţia cea mai depravată şi cea mai mare parte a omenirii mărşăluieşte către osândă.

Acesta este motivul pentru care Domnul trimite în lume atât de mulţi vizionari, deoarece nu vrea să piardă pe nimeni. Vrea să salveze fiecare suflet, deoarece  aşa cum spune El – fiecare suflet este preţios în ochii Săi. Akita este o piatră de hotar în lumea apariţiilor şi îşi păstrează actualitatea atât în ceea ce priveşte urgenţa convertirii, cât şi pedepsele promise.

Ceea ce este deosebit de interesant în mesajele apariţiilor actuale este că Domnul Isus face de mai multe ori referire la apariţii recente sau la cele care sunt încă în curs de desfăşurare. Astfel face şi în cazul Akita, de exemplu, prin aceasta dorind să sublinieze actualitatea mesajului ei.

Acum să ascultăm câteva din aceste mesaje. În data de 10 decembrie 1995 Domnul Isus îi spune Vassulei Ryden: „Eu sunt Învierea şi voi însufleţi tot ceea ce am scris prin intermediul mâinii tale, pentru ca tot omul să ştie că mesajul adevăratei vieţi în Dumnezeu nu este scris de trup, ci de duhul harului. Nu vei simţi întunecimea şi chinul pentru că te ascund în Preasfânta Mea Inimă. Suflet mic, fă să se audă glasul Meu maiestuos şi nu te speria de gălăgia din jurul tău. De pe buzele Tatălui Meu, supărarea se revarsă nestăvilită din cauza păcătoşilor care nu se căiesc pentru păcatele lor. Îşi va arăta mânia prin străfulgerarea focului nimicitor, aşa cum, nu de mult, a adus-o la cunoştinţa voastră, prin Mama voastră Cerească, la Akita”.

Într-un alt loc Sfânta Fecioară spune: „Pe mine m-a trimis Cel Preaînalt pentru a vă atenţiona şi, cu blândeţe, să vă aduc pe calea cea bună. Dar generaţia voastră nu şi-a făcut loc în inima Sa pentru Noi şi nu ia în serios cuvintele Noastre nici până în ziua de azi. Veţi vedea că, în curând, veţi culege ceea ce aţi semănat.” Tot prin Vassula se aminteşte, în data de 3 iunie 1988, şi despre Medjugorje. Citez: „Satana seamănă sămânţa confuziei pentru a denatura adevărul. Printre grâu seamănă neghină şi vă dezorientează. Este mânios pe mesajele de la Medjugorje şi, de aceea, încearcă să dezorienteze pe toată lumea şi încearcă să demonstreze că acele lucrări dumnezeieşti nu provin de la Mine.”

În data de data de 19 februarie 2011, la orele 15:00, Domnul Isus i-a spus profetei irlandeze următoarele: „Toate profeţiile de până acum, care au fost primite de vizionarii binecuvântaţi de la La Salette, Fatima şi Garabandal, acum se vor împlini în văzul tuturor. Pentru toate miile de credincioşi care cunosc şi acceptă aceste profeţii, să ştiţi că Eu, Mântuitorul vostru, vă chem acum pe fiecare dintre voi să vă rugaţi pentru sufletele lumii întregi. Deschideţi-vă sufletele încă o dată în faţa acestor noi mesaje. Ele sunt ultimele mesaje de acest fel pe care le dau tuturor copiilor Mei, înainte de a mă întoarce ca să-i judec.”

Urmează un nou citat de la Vassula: „Vassula, timpul se apropie, se apropie tot mai mult. O, veniţi la Mine, dragii Mei. Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Veniţi la Mine până mai este timp, până când iarba mai este verde şi copacii mai înfloresc. O, veniţi la Mine, vă iubesc foarte mult, întotdeauna v-am iubit, chiar şi în pofida răutăţii şi a păcatelor voastre. Creaţie, de ce vă aruncaţi cu atâta uşurinţă la picioarele satanei? Creaţie, întoarce-te la Mine până ce mai adie vântul de primăvară şi mai este timp pentru convertire. O, Vassula, aproape s-a împlinit timpul, este foarte aproape de voi ceea ce trebuie să vină.”

Referitor la aceasta, Vassula a spus următoarele: „În timp ce Isus îmi spunea aceste cuvinte, am văzut, într-o viziune inte-rioară, un vânt puternic otrăvitor, care a suflat peste noi şi peste natură, lăsând moarte peste tot în urma sa. Tot ce a fost atins a murit.”

Am citat doar câteva mesaje, dintre sutele existente, şi care concordă aproape cuvânt cu cuvânt. Aşadar, nici acest lucru nu este întâmplător. Cei care studiază mesajele spun cu toţii că sunt ceva foarte serios, chiar dacă, deocamdată, nu putem pricepe cu mintea noastră omenească acel viitor care se înfăţişează în aceste mesaje. Au mai fost asemenea cazuri în istoria mântuirii. Oamenii şi-au închipuit altfel naşterea lui Isus, activitatea Lui publică şi faptele care au dus la mântuire. Din păcate şi acum va fi la fel. După toate cele spuse, este potrivit şi vrednic să încheiem seria evenimentelor de la Akita cu ultimele fraze ale scrisorii circulare date de episcopul John Ito:

„După multă şi îndelungată rugăciune şi după o serioasă chibzuinţă, eu, ca episcop de Niigata, trag următoarele concluzii finale: În urma investigaţiilor care durează până în ziua de azi nimeni nu poate nega caracterul supranatural al seriei de evenimente de la Akita, negăsindu-se nici un element care să fie în contradicţie cu învăţăturile Bisericii catolice sau cu bunele moravuri.”

Dragii mei ascultători, cu aceste cuvinte eu îmi iau rămas bun şi închei această emisiune cu unul dintre mesajele Sfintei Fecioare pe care l-a transmis la Akita:

„Dragii mei copii, Eu sunt Mama voastră. Vă iubesc foarte mult şi vă îndemn cu stăruinţă să vă rugaţi. Dragii mei copii! Vă chem neîncetat, chiar dacă v-aţi îndepărtat mult de inima Mea. Sufăr pentru fiecare dintre voi, cei care v-aţi îndepărtat. Vă rog, abandonaţi-vă în totalitate lui Dumnezeu şi trăiţi în concordanţă cu mesajele pe care vi le dau Eu.”

Emisiune difuzată în data de 28 mai 2012

A zecea parte din cartea "Deschidere către lumea apariţiilor",autor pr Selymes Josef

(Emisiuni transmise la Radio Maria Transilvania 2012-2013) 

15 scuze des întâlnite pentru a nu merge la Liturghie și răspunsul la ele.

Adesea este ușor să găsim o scuză pentru a nu participa la Liturghie. Totuși, Liturghia este unul dintre cele mai mari daruri pe care Dumnezeu ni le-a dat! Acest articol cuprinde câteva dintre scuzele cel mai des folosite și oferă câteva moduri de a răspunde la fiecare.

1. Biserica e plină de ipocriți care îi judecă pe ceilalți.

Afirmația: „Biserica nu este un hotel pentru sfinți, ci un spital pentru păcătoși” este atribuită Sfântului Augustin. Cu siguranță, Biserica nu este plină de oameni perfecți. Cu toate că încercăm din greu să fim ca Isus, totuși suntem păcătoși. Doar Isus este perfect și El este motivul principal pentru care mergem la Liturghie. Venim în casa Tatălui căutând îndurarea și binecuvântarea Lui. Mergem la Liturghie deoarece avem nevoie de iertarea pe care doar Isus ne-o oferă. Nu lăsați acțiunile altora să vă împiedice să experimentați acea îndurare, binecuvântare și iubire în propria voastră viață.
Cu toate că există multe defecte în Trupul Mistic al lui Cristos, sunt și multe roade minunate care provin din credința catolică. Biserica i-a slujit cu credință pe cei săraci, pe văduve, bolnavi, pe cei aflați în închisoare și pe mulți alții de-a lungul istoriei. Sunt milioane de catolici care se străduiesc să ducă o viață de credință bună și sfântă. Priviți mai degrabă spre cei care fac fapte bune, decât spre cei care nu își trăiesc cu adevărat credința.
„Nu judecați, ca să nu fiți judecați, deoarece cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă. De ce, așadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?” (Matei 7,1-3).

2. Dacă Dumnezeu este pretutindeni, de ce trebuie să merg la Biserică pentru a fi cu El?

Sfântul Maximilian Kolbe spunea: „Dacă îngerii ar putea fi geloși pe oameni, ar fi așa dintr-un singur motiv: Sfânta Împărtășanie”. Ce gând puternic care exprimă darul adevărat al Euharistiei! Chiar dacă Dumnezeu este peste tot, El se coboară din Cer pentru a fi prezent fizic în trupurile noastre sub forma Euharistiei. Nu putem experimenta acest tip de apropiere nicăieri altundeva pe pământ.
„Sfânta Împărtășanie este calea cea mai scurtă și mai sigură spre Cer. Mai sunt și altele: inocența, dar aceea este pentru copiii mici; penitența, dar ne este teamă de ea; îndurarea cu noblețe a încercărilor vieții, dar atunci când apar ne plângem și ne rugăm să scăpăm de ele. Cea mai sigură, mai ușoară și mai scurtă cale este Euharistia” – Papa Pius al X-lea.

3. Nu pot primi Sfânta Împărtășanie, deci de ce să mă obosesc să merg la Liturghie?

Chiar dacă Euharistia este elementul central al Liturghiei, nu este singurul câștig important pe care îl dobândim mergând la Liturghie în fiecare duminică. Isus este Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1,14). Când mergem la Liturghie și ascultăm Cuvântul rostit acolo, îl ascultăm pe Cristos. Sufletele noastre se hrănesc cu acest Cuvânt așa cum se hrănesc și cu Sfânta Euharistie. Suntem hrăniți și creștem în sfințenie prin prezența la Liturghie. Mergem la Liturghie cu dorința nu numai de a primi haruri, ci și de a ne dărui pe noi înșine înapoi lui Dumnezeu. Euharistia este un cuvânt de origine greacă care înseamnă „aduce mulțumire”. Când mergem la Liturghie, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut și continuă să facă pentru noi.
Dacă doriți, puteți face o împărtășanie spirituală. Folosiți această rugăciune a Sfântului Alfons Maria de Liguori: „Isuse al meu, cred că Tu ești prezent în Preasfântul Sacrament. Te iubesc mai presus de toate și doresc să te primesc în sufletul meu. Pentru că nu Te pot primi acum în mod sacramental, vino măcar în chip spiritual în inima mea. Te îmbrățișez ca și cum ai fi venit deja, și mă unesc în totalitate cu tine. Nu mă lăsa niciodată să mă despart de tine. Amin.”

4. Liturghia este prea plictisitoare.

Ați întâlnit vreodată pe cineva pasionat de un subiect de care nu erați nicidecum interesați? El sau ea puteau vorbi ore întregi despre chimie, sport, muzică clasică etc. Cel mai adesea, aceste subiecte ni se par plictisitoare pentru că nu înțelegem cu adevărat complexitatea din spatele lor. Nu trebuie să ne facem timp să înțelegem fotbalul dacă nu ne interesează, dar trebuie categoric să încercăm să înțelegem Liturghia, pentru că mântuirea noastră depinde de ea. Cu cât studiem mai mult și începem să înțelegem măreția și bucuria Liturghiei, cu atât mai mult vom deveni pasionați de frumusețea credinței și tradițiilor noastre. Un alt mod de a preveni plictiseala este implicarea. Înscrieți-vă pentru a strânge cheta, pentru a citi lecturile sau pentru a cânta în cor. Slujind în biserică în vreun anume fel vă va ajuta să creșteți în aprecierea pentru Liturghie.
„‘Liturghia e lungă’, spuneți voi, iar eu adaug: „Pentru că iubirea voastră este scurtă'” – Sfântul Josemaria Escriva.

5. A merge cu copiii mei la Liturghie este ca și când ai merge la un meci de wrestling. Ei fac gălăgie, se cațără pe mine și nu pot sta liniștiți. De ce să îmi dau bătăi de cap?

„Lăsați copiii să vină la Mine, nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei. Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea” (Marcu 10,13-16).
Propriile frustrări nu ne pot împiedica pe noi și pe familia noastră să participăm la Liturghie. Da, este dificil și zgomotos să mergi cu copiii mici la Liturghie. Nu negăm aceasta. Nu este ușoară dimineața de duminică; dar atunci când îi aducem pe copii la Domnul, le oferim darul cel mai de preț. Datoria noastră ca și părinți este să îi evanghelizăm și să îi educăm pe proprii noștri copii în credință (CBC, nr. 2226). Suntem chemați să îi învățăm să se roage și să îi ajutăm să înțeleagă că sunt copiii lui Dumnezeu. Țelul ultim este să ne conducem copiii spre viața veșnică în ceruri. Aceasta este cu neputință fără participarea la Liturghie.
Găsiți feluri în care să îi ajutați pe copii să fie atenți. Înainte să mergeți la biserică, rugați-vă împreună cu copiii și cereți-i Spiritului Sfânt să îi ajute să stea liniștiți și să asculte Liturghia. Aduceți-le cărți catolice la care să se uite în liniște. Stați în față – copiii voștri vor fi mai cuminți dacă vor putea vedea ce se întâmplă pe altar. Țineți-i aproape și șoptiți-le despre părțile Liturghiei. După Liturghie, puneți-le întrebări din lecturi sau din predică. Dați-le o mică răsplată dacă răspund corect (o strângere de mână din partea tatălui funcționează în familia noastră). Puteți pune întrebări cu dificultate adaptată la vârsta copilului. De asemenea, poate fi de ajutor să „puneți în scenă” Liturghia acasă.
Acesta este un sacrificiu ce va aduce roade minunate. Vă veți vedea copii crescând în relația lor cu Isus atunci când depuneți efortul de a merge la Liturghie.
„Păstorul al copiilor, Călăuzitor în iubire și adevăr pe căile noastre rătăcite; Cristoase, Regele nostru învingător, venim să cântăm numele Tău, și aici îi aducem pe copiii noștri, ca să strige lauda Ta” – Sfântul Ambrozie.

6. Nu scrie în Biblie că trebuie să merg la Liturghie.

Sola Scriptura este un principiu al creștinilor protestanți. Ca și catolici, credem că credința și obiceiurile noastre sunt rodul atât al Sfintei Scripturi cât și al Tradiției Bisericii. A subestima valoarea Tradiției este o greșeală gravă. Sunt multe mărturii ale Părinților Bisericii primare și alte documente care ne oferă dovezi clare că primele comunități creștine se adunau pentru a asculta Cuvântul și să a celebra Euharistia.
Scriptura de asemenea confirmă importanța participării la Sfânta Liturghie. Iată câteva exemple: „Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești” (Exod 20,8), „Și, luând pâinea, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, spunând: ‘Acesta este Trupul Meu dăruit pentru voi. Faceți aceasta în amintirea Mea'” (Luca 22,19) În Evanghelia după Luca, în capitolul 24, este relatat drumul spre Emaus. Reflectați asupra acestui pasaj. Puteți să identificați părțile Liturghiei?

7. Duminica este singura mea zi liberă.

Duminicile! Nu iubim cu toții acea singură zi în care ne întrerupem munca de peste săptămână doar pentru a lenevi și a nu face absolut nimic? Credem că ne vom găsi odihna relaxându-ne pe canapea și vizionând un film, făcând cumpărături la mall sau petrecându-ne timpul căutând idei pe internet. Isus ne sfătuiește însă: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11,28). Singura cale pentru a găsi adevărata refacere și pace pentru săptămâna noastră este să petrecem o oră din ziua noastră liberă cu Dumnezeu. El ne va încuraja și ne va da putere pentru săptămâna ce urmează. Veți descoperi că aveți încă mult timp rămas pentru a vă bucura de ziua de duminică după ce vă întoarceți acasă de la biserică. Dacă totuși nu puteți renunța la acea o oră din ziua voastră liberă, există unele biserici care au Liturghie sâmbătă după-amiază.
„Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și neliniștită este inima noastră până nu se va odihni în Tine” – Sfântul Augustin.
„Până nu vom avea o iubire plină de pasiune pentru Domnul nostru prezent în Preasfântul Sacrament nu vom realiza nimic” – Sfântul Petru Julian Eymard.

8. Nu îmi place să merg la Liturghie.

În timp ce citiți această frază, repetați-o în minte cu o voce plângăcioasă și poate chiar imaginându-vă cum bateți din picior. „Dar nu îmi place să merg la Liturghie!” Este modul clasic de a acționa al copiilor – plângându-se de ceea ce nu le place să facă, aruncând priviri fulgerătoare și în cele din urmă refuzând să facă ceea ce li se spune. Nu putem trece prin viață lăsând emoțiile și sentimentele să determine acțiunile noastre, așa cum fac copiii. Imaginați-vă toate lucrurile pe care nu le-am face dacă pur și simplu am decide că nu ne plac: „Nu îmi place diagnosticul medicului”; „Nu îmi place să țin dietă”; „Nu îmi place să îmi plătesc facturile”; „Nu îmi place să merg la școală”; „Nu îmi place să mă trezesc devreme pentru a merge la muncă” etc.
Dacă ne-am conduce viețile după aceste reguli capricioase, viețile noastre ar fi un total dezastru, cu haos și dezordine. Este crucial faptul că facem lucruri care nu ne plac pentru a supraviețui. Trebuie să devenim maturi pentru a descoperi că aceste sacrificii și renunțări sunt o parte fundamentală a vieții. Când perseverăm în aceste activități neplăcute, începem să vedem frumusețea și marea valoare a muncii noastre grele și a disciplinei.
Dacă încetăm să mai participăm la Liturghie pentru că nu ne place, viețile noastre vor deveni de asemenea pline de haos și dezordine. Participarea la Liturghie chiar și când nu ne place ne va conduce la aprofundarea credinței și ne va oferi pacea de care avem nevoie pentru a trăi pe Pământ. De ce? Deoarece la Liturghie îl putem primi pe deplin pe Cristos în Euharistie. Nu putem fi niciodată mai aproape de Cristos decât în acel moment în care Trupul Lui este prezent în trupurile noastre. Acest dar este mult mai valoros decât distracția și amuzamentul nostru. Orice v-ar displăcea legat de Liturghie, poate fi învins de iubirea lui Cristos prezent în Euharistie.
„Fiecare Sfântă Liturghie, ascultată cu devoțiune, produce în sufletele noastre efecte minunate, binecuvântări spirituale și materiale abundente, de care noi nu ne dăm seama. Este mai ușor ca pământul să existe fără soare decât fără jertfa Liturghiei” – Sfântul Padre Pio.

9. Merg mereu la Liturghie, dar nu văd vreo schimbare la mine.

Primăvara trebuie să fim atenți atunci când ieșim afară. Nu simțim că este prea cald, așa că nu ne dăm cu cremă de soare. Dacă stăm prea mult afară, ne vom alege cu niște arsuri solare. Nu simțim razele puternice ale soarelui, dar ele au efect asupra noastră. Soarele ne schimbă, dar vedem aceasta doar mai târziu.
Același lucru poate fi adevărat și pentru Liturghie. Poate că nu observăm vreo schimbare în viețile noastre. Problemele noastre încă există. Păcatele noastre constituie încă lupte zilnice. Totuși, atunci când suntem în prezența Fiului, suntem schimbați. Trebuie să avem credință că Dumnezeu lucrează în inimile noastre chiar și atunci când nu putem vedea încă ceea ce face El.
„Când l-ați primit pe Isus, aprindeți inimile voastre pentru a-i aduce omagiu; vorbiți cu El despre viața voastră spirituală, privindu-l în sufletele voastre unde El este prezent pentru fericirea voastră; primiți-l cu cât mai multă căldură și purtați-vă astfel încât acțiunile voastre exterioare să fie pentru toți dovada prezenței Lui” – Sfântul Francisc de Sales.

10. Merg doar când simt că am nevoie. Forțat, niciodată.

Cine spune că îi este foame doar din când în când și astfel mănâncă doar când simte nevoia, doar când consideră că este convenabil? Nimeni. Trupul ne cere cu o forță puternică să îl hrănim. Este o problemă de viață și de moarte. Același lucru ar trebui să se întâmple și cu foamea spirituală care strigă din adâncul sufletelor noastre. Este imposibil să nu simțim nevoia de Cristos. Este imposibil să nu dorim să hrănim spiritul. Dacă nu îl hrănim cu Dumnezeu, vom căuta să îl umplem cu lucruri din această lume, care nu ne vor satisface niciodată.
Așadar aceasta devine o problemă de viață și de moarte: „Persoana umană are o nevoie care este mai profundă, o foame care este mai mare decât cea pe care pâinea o poate potoli – foamea pe care o are inima după imensitatea lui Dumnezeu. Este o foame care poate fi potolită doar de El, care a spus: ‘Dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viața veșnică și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă’ (Ioan 6,53-55)” – Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea.

11. Așează-te. Îngenunchează. Ridică-te. Nu am nicio idee ce fac.

Nu este un sentiment plăcut să privești în jur și să vezi că ești singurul care mai stă încă în picioare. Este stânjenitor să fii mereu cu un pas în urma celorlalți. Aceste schimbări de poziție nu sunt doar acțiuni întâmplătoare de-a lungul Liturghiei, fiecare poziție este aleasă în mod intenționat ca poziție de rugăciune. Noi nu ne rugăm doar cu mințile noastre, ci și cu întreaga noastră ființă spirituală. Aceste gesturi sunt un semn liturgic și fizic folosit pentru a exprima simbolic rugăciunile noastre.
Atunci când ne ridicăm în picioare, ne arătăm respectul și cinstea pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Când îngenunchem, ne arătăm însă în cea mai mare măsură respectul și cinstea pentru Cristos. Este de asemenea un semn atât al supunerii noastre față de El cât și al smereniei noastre. Ne închinăm capul în timpul Crezului Niceean pentru a cinsti cel mai important eveniment din istorie – când Dumnezeu a devenit om. Aceste acțiuni exprimă ceea ce credem. Singura cale pentru a ne familiariza și a ne simți confortabil cu rânduiala Liturghiei este să participăm la ea! După cum se spune, repetiția duce spre perfecțiune. Misalul Roman sau Liturghierul ne pot fi de ajutor pentru a învăța părțile Liturghiei. Nu lăsați acest mic detaliu să vă împiedice să experimentați măreția și puterea lui Dumnezeu.
„Tot genunchiul să se plece în fața Ta, o, mărite Dumnezeule, atât de smerit în Sfânta Ostie! Fiecare inimă să Te iubească, fiecare spirit să Te adore și fiecare voință să fie supusă Ție!” – Sfânta Margareta Maria Alacoque.

12. Microbi. Strângeri de mână. Nu suport contactul fizic cu toate acele persoane.

Liturghia este reunirea unei comunități într-o comuniune deplină, formând astfel un singur Trup. Acolo totul se unifică. Trup, suflet și spirit. Totul este unit în Cristos, Capul acestui Trup. Atunci când suntem legați fizic de ceilalți, căutăm să vedem în ei chipul lui Cristos. Pr. Alberto Hurtado spunea: „Prin jertfa lui Cristos s-a născut un nou popor, un popor ce va fi Trupul lui Cristos pe Pământ până la sfârșitul lumii. Oamenii care îl primesc pe Cristos devin El Însuși”. Toți împreună formăm un singur Trup al lui Cristos și astfel trăim viața Sa, îndeplinind misiunea Sa.
Această teologie s-ar putea să nu vă ajute dacă aveți fobie de microbi. Dacă tot nu doriți să dați mâna cu frații voștri în Cristos, luați cu voi un dezinfectant de mâini pentru a-l folosi după momentul dăruirii păcii. Gândiți-vă la acest gest ca la un mic sacrificiu pe care îl faceți pentru a fi cu Domnul și pentru a-l primi pe deplin în Euharistie.
„Îl văd pe Isus în fiecare ființă umană. Îmi spun mie însămi: acesta este Isus flămând, trebuie să îl hrănesc. Acesta este Isus bolnav. Acesta are lepră sau cangrenă; trebuie să îl spăl și să am grijă de el. Eu slujesc pentru că îl iubesc pe Isus” – Maica Tereza.

13. Nu înțeleg ce spune preotul.

Există peste 412.000 de preoți în lumea întreagă. Fiecare dintre acești bărbați este unic în abilitățile sale intelectuale, modul de a vorbi și capacitățile relaționale. Unii dintre noi poate suntem binecuvântați să fim într-o parohie cu un preot care ține predici ce ne inspiră și ne ajută să creștem în credință. Alții s-ar putea să fim într-o situație mai plină de provocări, în care preotul vorbește deasupra nivelului nostru de înțelegere sau nu este foarte interesant să îl ascultăm. Indiferent de tipul de preot pe care îl avem în biserica noastră, trebuie să ne amintim că nu preotul este motivul pentru care participăm la Liturghie. Mergem la Liturghie pentru a fi cu Cristos prezent în Euharistie. Citiți și reflectați asupra pasajului evanghelic înainte de a merge la Liturghie. Mai presus de toate, aveți răbdare cu preotul vostru. Căutați modalități de a-l încuraja în vocația sa. El este un om care a ales să își dăruiască viața spre gloria lui Dumnezeu. Rugați-vă ca Spiritul Sfânt să îi lumineze și să îi inspire pe toți preoții.

14. Nu pot sta serios prea mult timp!

Este ceva comun astăzi faptul că trebuie să depunem efort pentru a ne menține atenția asupra a ceva pentru mai mult timp. Televizorul și internetul sunt un paradis pentru cei care iubesc noutatea și click-urile. Dacă ceva nu ne mai captează atenția, schimbăm cu altceva. Problema este că totul devine centrat pe foamea noastră după amuzament. Și chiar și atunci când ne desfătăm, această hrană lăuntrică de proastă calitate nu ne umple cu adevărat! În Liturghie, suntem invitați să facem opusul: dacă Liturghia nu ne mai captează atenția, NOI trebuie să ne schimbăm. Poate fi o provocare, fără îndoială, dar acolo, și doar acolo, vom atinge satisfacția pe care o dorim atât de mult!

15. Doar oamenii bătrâni merg la liturghie.

Când ajungi la Liturghie, s-ar putea să te uiți în jur și să vezi mulți dintre prietenii bunicilor tăi. Totuși, este un stereotip faptul că doamnele în vârstă umplu băncile în biserică. Probabil nu îi veți găsi la Liturghia de la ora 8 dimineața, dar tinerii adulți sunt activi în credința lor. Faceți niște căutări și veți găsi multe acțiuni pastorale care au fost înființate de tineri înflăcărați de credința lor. Când vă simțiți cu moralul la pământ sau singuri, căutați pe Google imagini de la Zilele Mondiale ale Tineretului. Pregătiți-vă să fiți surprinși de numărul masiv de tineri catolici care merg în pelerinaj pentru a participa la acest eveniment.
Dacă trăiți într-o zonă în care cei mai mulți dintre cei care merg la Liturghie sunt vârstnici,gândiţiţi astfel:  „Mai degrabă decât a fi o povară, de la ei putem învăța înțelepciunea (cf. Sir 8,9). Biserica i-a însoțit întotdeauna pe cei în vârstă cu recunoștință și afecțiune, făcându-i să se simtă acceptați și membri deplini ai comunității.” Sunt multe de învățat din experiențele și viețile celor vârstnici. Putem să îi apreciem și să îi cinstim participând la Liturghie alături de frații și surorile noastre în Cristos.
De Becky Roach

Sursa:lumea.catholica.ro