Îi salut cu multă
iubire pe stimaţii ascultători radio, acum, în perioada sfântă a Postului Mare
care, potrivit mesajelor profeţilor, va fi un post memorabil. De aceea,
profeţii timpurilor noastre ne zoresc către convertire şi către rugăciunea
regulată a Rozarului. Să răspundem aşadar cu bucurie la această chemare a
Domnului Isus pe care ieri, în prima duminică a Postului Mare, ne-a adresat-o
prin pana Sfântului Evanghelist Marcu: „Convertiţi-vă şi credeţi în
Evanghelie!” (Mc 1,15)
A crede în
Evanghelie nu înseamnă altceva decât să-mi transform viaţa, în totalitate,
conform învăţăturilor cristice cuprinse în ea. Prezenta emisiune o dedic ca un
preambul, întrucât cred că este necesar să clarific unele concepte eronate care
se ivesc permanent, ca obiecţii sau ca o puternică rezistenţă, împotriva
apariţiilor şi a profeţiilor, respectiv împotriva intervenţiei extraordinare a
lui Dumnezeu. Aşadar, este fără nici un echivoc – ceea ce am amintit şi în
prima emisiune – că aceste dese intervenţii extraordinare ale lui Dumnezeu
denotă situaţii de urgenţă. Despre faptul că marea parte a omenirii trăieşte în
păcat, respectiv alege ca mod de viaţă firesc calea morţii spirituale şi, dacă
acest stil de viaţă continuă tot aşa, consecinţa directă va fi osânda. Aşa cum
a spus Sfântul Ioan: „moartea cea de-a doua”.
Dacă privim în
trecut, am putea vedea că însăşi istoria dovedeşte că intervenţiile
extraordinare ale lui Dumnezeu au dezvăluit întotdeauna pericole. Pe parcursul
istoriei, când omenirea s-a confruntat cu mari pericole, pe care şi le-a atras
asupra sa tocmai din cauza propriilor răutăţi, Dumnezeu întotdeauna a atenţionat
omul prin profeţii săi şi i-a cerut să părăsească această cale a păcatului, să
se întoarcă la El şi să înceapă o nouă viaţă. Dacă luăm Biblia şi începem să
citim, atunci putem vedea că vom găsi un şir întreg de asemenea exemple. Avem
exemplul lui Noe. Cunoaştem cu toţii istoria potopului, atunci când Dumnezeu
înştiinţează clar omenirea de atunci că, în cazul în care oamenii nu se
convertesc îi va ajunge pedeapsa. Pe Noe l-a trimis la ei ca şi profet. Dar,
din păcate, nici atunci nu au ascultat de profet, nu s-au convertit şi, astfel,
i-a ajuns din urmă pedeapsa lui Dumnezeu. Sau avem cazul oraşului Ninive –
acesta este un alt exemplu şi, slavă Domnului, unul pozitiv – când oamenii din
Ninive ascultă, ca unul, de profet şi scapă. Ce minunat! Atunci când părintele
Livio Fanzaga a făcut un interviu, în direct la Radio Maria Italia, cu Mirjana
Dragicevici, şi ea a spus că, deja, unele pedepse nu pot fi evitate ci doar
atenuate cu rugăciune şi convertiri, atunci părintele Livio a întrebat
vizionara:
„Uite Mirjana,
dacă, acum, întreaga omenire s-ar converti ca unul, nici atunci nu ar putea fi
evitate pedepsele promise?”
Mirjana a răspuns
doar atât:
„Ştii şi tu
foarte bine că, din păcate, acest lucru este imposibil”.
Dar să continui
cu exemplele din Biblie: avem cazul Sodomei şi al Gomorei. Nici aceste două
oraşe nu au luat în seamă cuvintele de avertizare ale lui Dumnezeu. Este
cunoscută în Noul Testament şi profeţia distrugerii Ierusalimului pe care
însuşi Fiul lui Dumnezeu a prorocit-o. Apoi, lăsaţi-mă să vă amintesc şi
evenimente mai apropiate de timpul nostru ca, de exemplu, apariţia de la La
Salette, care a început în toamna anului 1846, exact cu doi ani înainte de
izbucnirea revoluţiei franceze. Şi atunci Dumnezeu a atenţionat lumea: dacă nu
porneşte pe calea cea bună, atunci trebuie să se aştepte la pedeapsă.
Să vorbim şi
despre apariţia de la Fatima, în care a fost profeţită cu mare precizie
izbucnirea revoluţiei bolşevice şi propagarea doctrinelor sale false, precum
şi urmările sale nefaste pe care le simţim chiar şi acum. La Fatima a mai fost
profeţit şi al Doilea Război Mondial – dacă omenirea nu se converteşte. Repet:
s-ar fi putut evita acest război teribil şi nimicitor. Conform cuvintelor
Sfintei Fecioare, al Doilea Război Mondial a fost legat de anumite condiţii,
dar, din păcate, Biserica noastră şi omenirea nu au răspuns nici atunci la
chemarea divină. Apoi, profeţiile de la Fatima şi astăzi prezintă spectrul unui
al treilea război mondial, care, din păcate, conform unor profeţi, este de neevitat.
Eventual, prin tot mai multe convertiri şi prin multă-multă rugăciune, poate fi
atenuată desfăşurarea lui. Şi toate acestea pentru ce? Repet: pentru că nici
Biserica şi nici lumea nu au reacţionat, timp de decenii, într-un mod eficient
la apelurile repetate ale celor din Ceruri, şi nu o fac nici acum. Aşadar, când
în lume se ridică tot mai mulţi profeţi şi apariţiile se tot înmulţesc, atunci,
acesta este un semn sigur că societatea epocii respective s-a prăbuşit din
punct de vedere moral. Dumnezeu, în nemărginita Sa milostivire, dând încă şanse
de redresare omenirii, apelează la soluţii extreme: deschide canalele
extraordinare ale harurilor cereşti şi acestea nu sunt altceva decât
profeţiile şi apariţiile. La fel ca şi noi, oamenii, când, dintr-un oarecare
motiv se bulversează cursul firesc al vieţii sociale, ca de exemplu din cauza
unui cutremur, incendiu, sau altă calamitate naturală, atunci guvernul
instaurează pe teritoriul respectiv o situaţie de urgenţă şi face asta ca să
salveze ce mai poate fi salvat. Aşa face Dumnezeu acum, cu noi, pentru că ne
iubeşte foarte mult şi nu vrea să ne piardă pe vecie.
Luând în
considerare toate acestea, nu pot accepta acele lozinci ieftine – indiferent
din gura cui se fac auzite – că nu avem nevoie de apariţii şi de profeţi sau,
dacă acestea tot există, atunci nu trebuie să ne batem prea mult capul cu ele
pentru că nu sunt importante, ne descurcăm foarte bine şi fără ele, iar noi
ştim ce trebuie să facem pe planul credinţei şi al virtuţilor, pentru că Domnul
Isus ne-a spus tot ce trebuie să ştim. Toate acestea sunt consemnate în
revelaţia oficială.
Minunat! Exact
acest lucru îl spune şi Domnul Isus, doar că mai adaugă ceva: că, într-adevăr,
El ne-a făcut cunoscut tot ce trebuie ştiut pentru mântuire, însă problema este
că aceste învăţături au ajuns la urechi surde, iar noi nu ne trăim existenţa
zilnică în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu, ci după bunul nostru plac,
mai ales în păcate grave. Dumnezeu îi trimite pe vizionari tocmai pentru a ne
avertiza despre aceste omisiuni uriaşe, din pricina cărora ne-am aruncat în
braţele satanei.
Apoi, mai sunt şi
alte lozinci cunoscute, care nu sunt bune de nimic decât doar pentru a rămâne
pe calea blestemată a mediocrităţii, care este mesagerul sigur şi prevestitor
al morţii spirituale, şi care spun aşa: „Chiar dacă nu acceptăm aceste
mesaje, cu toate că unele sunt recunoscute de Biserică, noi tot ne putem
mântui”.
Ei bine, nu,
dragul meu prieten, nu este aşa! Asta este o lozincă de
doi bani, de autojustificare ieftină, care este bună doar
pentru a-ţi împietri inima şi mai mult şi pentru a te îndepărta şi mai tare de
Dumnezeu, în capcana teoriilor tale eronate. Nu avem voie să uităm că, în
spatele neacceptării profeţiilor stă o spiritualitate eronată care defineşte
modul de gândire şi de acţiune al persoanei în cauză. Erorile şi jumătăţile de
adevăr sunt capcane bine mascate ale satanei, care întotdeauna ascund
pericole. Eroarea rămâne întotdeauna eroare, indiferent sub ce argument
convingător este ascunsă. Aşa cum lupul va da naştere întotdeauna unui pui de
lup, şi eroarea, întotdeauna va da naştere la o eroare.
Domnul Isus se
plânge fiecărui vizionar, fără excepţie, de indiferenţa accentuată a oamenilor
şi, printre ei, chiar foarte mulţi creştini care, de asemenea, Îl resping sau
sunt indiferenţi faţă de profeţii. Referitor la aceasta Domnul Isus spune:
„A sosit timpul
ca toţi cei care sunt împotriva Mea să fie traşi la răspundere, pentru că, în
orice caz, ei împiedică planul de mântuire al lui Dumnezeu. Dacă nu eşti sigur de
veridicitatea unei apariţii, atunci prosternează-te în tăcere şi roagă-te!
Cere Duhului Sfânt să-ţi arate calea cea dreaptă şi adevărul, dar sub nici o
formă nu ai voie să-i împroşti cu injurii pe profeţii Mei!”
Am amintit deja
stimaţilor ascultători într-o emisiune anterioară că profeţia, în sine, este
parte organică a Bisericii lui Cristos. Acest cuvânt, „organic”, înseamnă că
este strâns legată de ea, adică inseparabil, şi nu se poate fără aceasta. Domnul Isus repetă toate aceste adevăruri într-un
mesaj dat binecunoscutei vizionare Vassula, în data de 2 aprilie 1989.
În încheiere aş
dori să dau citire acestui mesaj:
Vassula întreabă:
„Doamne, de ce
unora le este atât de greu să îi accepte pe profeţii acestor timpuri şi
cuvintele pe care Tu le rosteşti?”
Isus răspunde
aşa:
„Adevărat vă
spun, că oile Mele Îmi recunosc glasul”.
Deschid acum o
paranteză şi spun cu curaj că, dacă tu nu recunoşti glasul lui Isus în aceste
profeţii, atunci nu aparţii turmei Sale.
Vassula întreabă
din nou:
„Dar, Doamne,
scepticii nu sunt convinşi nici dacă văd vindecări sau dacă mari păcătoşi se
convertesc”.
Răspunsul lui
Isus:
„Vassula! Nu ar
fi convinşi nici chiar dacă cineva ar învia în faţa ochilor lor. Profeţia lui
Isaia se referă la ei: Cu auzul aud, dar nu înţeleg, de văzut văd, dar nu
pricep; căci s-a împietrit inima acestui neam, urechile le-au devenit surde şi
şi-au închis ochii de teamă ca nu cumva să vadă cu ochii, să nu audă cu
urechile şi inima lor să nu înţeleagă, ca să nu se întoarcă la Mine şi să-i vindec!
Mulţi uită – spune Domnul Isus – că profeţii sunt, de asemenea, mădulare ale
trupului Meu. V-am dat harul de a putea alcătui o unitate. Dragi copii, pe unii
i-am făcut apostoli, pe alţii preoţi sau învăţători, iar pe alţii i-am făcut
profeţi ai vremurilor de restrişte. De ce atât de multă lume se miră de acest
lucru şi de ce nu îi acceptaţi pe profeţii Mei? Cum poate funcţiona Trupul Meu
dacă unul din mădularele sale este tăiat? Am obosit să-Mi tot sfârtecaţi
Trupul. Fiica Mea! Tu acceptă-i cu iubire pe cei care te prigonesc şi nu îi
judeca! Profeţii Mei vor fi întotdeauna prigoniţi, vor fi condamnaţi, biciuiţi,
asupriţi, alungaţi dintr-un oraş într-altul; ei sunt priviţi cu dispreţ şi sunt
răstigniţi. Astfel, atrageţi asupra voastră sângele fiecărui om sfânt vărsat pe
pământ. Sfânta Scriptură nu minte niciodată, Eu sunt Cuvântul.”
Iar la sfârşit
îmi iau la revedere de la dragii mei ascultători cu versetul al 15-lea din
Psalmul 105:
„Nu vă atingeţi
de cei unşi ai mei şi nu le faceţi rău profeţilor mei!”
Urez tuturor, în
continuare, un post binecuvântat!
Să ne auzim din
nou cu bine!
Emisiune difuzată
în data de 27 februarie 2012
A doua parte din cartea "Deschidere către lumea apariţiilor",autor pr Selymes Josef
(Emisiuni transmise la Radio Maria Transilvania 2012-2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu